Va salut cu mult respect!

Am un prieten de la mine din oraș, omul este medic, merge de câteva ori pe an la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, și se cazează acolo.

Din câte știu, undeva în partea dreapta a complexului manastiresc se afla o clădire destinata cazării celor care doresc sa rămână peste noapte acolo. Pe un sait de turism figurează sub numele de Academia Sâmbăta de Sus.

Nu cunosc preturile la cazare, probabil ca le veți găsi pe sait.

Toate cele bune!

Buna ziua. De cazat, cu siguranţă s-a cazat multă lume. Poate ar fi util să limitaţi întrebarea la mănăstirile care vă interesează în mod concret.

E important de ştiut că în orice mănăstire cazarea se face separat pe sexe: femeile separat, bărbaţii separat (în clădiri diferite sau la etaje diferite) şi că, evident, nu este televizor în cameră (nici în clădire).

De obicei clădirea în care sunt cazaţi pelerinii poartă numele de arhondaric. Condiţiile de cazare sunt foarte, foarte diferite în funcţie de mănastire. În unele mănăstiri arhondaricul e comparabil cu un hotel decent: camere cu 2 paturi, cu baie proprie, lenjerie impecabilă.

În alte mănăstiri sunt dormitoare comune în care sunt cazate multe zeci de persoane (vreau să spun că fără a exista paturi separate, doar un imens " pat" adică o platformă pe care oamenii dorm îmbrăcaţi, fiecare cum şi unde poate).

Cel mai sigur este să luaţi de pe internet numărul de telefon al mănăstirii şi să vă interesaţi direct acolo (nimeni nu se supără că întrebaţi).

Oricum e bine să vă asiguraţi în prealabil că au locuri în perioada în care doriţi să mergeţi, mai ales dacă e o cazare decentă. Funcţionează şi la mănăstiri un fel de sistem de "rezervare".

@puiutea: Dacă s-a cazat cineva la mănăstiri din România? Da, eu, dar în condiții cu totul speciale.

La Agapia am fost găzduită la o maică (acolo maicile locuiesc câte două, în căsuțe cu două odăi). Maica respectivă era nașa colegei mele de liceu cu care am fost acolo, noi fiind pe atunci adolescente.

La Mănăstirea Putna am fost cazată împreună cu soțul meu – în aceeași cameră – într-un arhondaric dat în folosință cu numai două săptămâni înainte, în iulie 2004, la comemorarea de 500 de ani a lui Ștefan cel Mare. Condițiile erau excelente. Totul nou, curat, liniștit. Pe holuri și în cameră – multe icoane. Bineînțeles, în cameră nu exista televizor și nici nu se putea fuma. Masa nu am luat-o acolo, ci la restaurantele diverselor pensiuni.

În prezent aproape toate mănăstirile mai mari și-au dezvoltat și această latură, mai degrabă turistică decât ecumenică.

Despre maicile de la Mănăstirea Tismana am auzit că s-au plâns că au fost cam toate transformate în cameriste. Probabil că mănăstirile au de câștigat binișor din această afacere.

Dacă v-ați gândit la o mănăstire anume, cred că cel mai bine ar fi să încercați să contactați pe cineva de acolo. Doar ei sunt în măsură să vă dea cele mai pertinente răspunsuri, cu cele mai actuale date (condiții, prețuri…)

@iulianicMulțumesc pentru răspuns. De fapt eu vroiam să știu dacă în prețul cazării intră și servirea mesei

@puiutea: Cred că asta ține de fiecare mănăstire în parte.

La Putna, de exemplu (unde am fost cazați cu adevărat la o mănăstire), după ce am achitat costul cazării care nu era tocmai modest, totuși mai mic decât la un hotel, am întrebat de masă. Am fost priviți din cap până în picioare și ni s-a răspuns: “Ce se oferă aici nu este pentru dumneavoastră”. Nu știu de ce. N-am întrebat.

Poate că masa se oferea gratuit, dar numai pentru cei nevoiași. Poate că preparatele de acolo n-ar fi fost pe gustul nostru… Nu știu.

Depinde de mănăstire, dar de regulă nu. Masa e separat. Unde mai pui că prețul cazării se poate să nu existe, sînt mănăstiri care cazează gratis, dar cu limită de ședere, evident.

De pildă la Dervent în anii 90 puteai sta gratis, și mînca tot gratis, în limita a 3 nopți. Acum am citit că au coborît limita la o noapte, probabil au cereri multe.

@abancor: Mulțumesc frumos!

Mă alătur părerii exprimate mai sus de @emp, precum că direcționarea întrebării în strânsă legătură cu mănăstirile la care eventual v-ați orientat sau care vă interesează cu prioritate, ar fi simplificat mult potențialele răspunsuri, fiindu-vă astfel cu mult mai utile, decât o prezentare generală, dar cu multe particularități.

Ca una ce am cutreierat România prin diverse pelerinaje, evident că am fost cazată de multe ori și în arhondaricele sfintelor lăcașuri. Vă pot spune că sunt foarte diferite, dacă e să mă refer la calitatea serviciilor oferite.

Astfel, dacă la Mănăstirile Putna, Secu sau la Agapia am înnoptat câte două nopți, fără a fi separată de soțul meu, beneficiind de cazare în aceeași cameră, pe baza numelui și domiciliului comun înscrise în cartea de identitate, la alte mănăstiri și schituri, precum Dumbrava, Vladimirești, Secu, Sihla, Neamț, Vorona, Bârsana, Colilia, Cocoș sau Hadâmbu, cazarea s-a făcut separat pe sexe în camere mari cu mai multe paturi (la Secu am avut chiar și paturi suprapuse).

Accesul la grupurile sanitare s-a făcut de cele mai multe ori în comun, iar în unele cazuri (Sihla și Colilia), spălatul putea fi o problemă, dacă nu voiai să ieși afară și să te folosești de apa de izvor captată și adusă printr-o conductă prevăzută cu mai multe robinete, dar amplasată afară și cu acces... universal! În plus, nu țin minte să fi beneficiat la vreo mănăstire de apă caldă.

Pot adăuga că de fiecare dată, oriunde am fost cazată, am beneficiat de lenjerie curată, plăcut mirositoare, uneori insuficientă (doar un cearșaf pentru învelit), și niciodată de prosoape.

În camerele comune atmosfera este una destul de mohorâtă și anostă, dat fiind că nu sunt televizoare și nici radio, dar și pentru că într-o încăpere cu mulți oameni care nu se cunosc, se cuvine un anume comportament mai rezervat, care să nu-i deranjeze pe cei din jur. În astfel de cazuri, pelerinii își activează telefoanele în modul avion, iar pentru discuții telefonice ies afară din încăpere.

O problemă poate fi și reîncărcarea telefoanelor și a celorlalte aparate ce funcționează pe bază de acumulatori, pentru că sunt prize puține și mulți amatori. Ca măsură de prevedere, pentru astfel de cazuri, eu mi-am luat un prelungitor cu patru prize.

S-ar mai putea spune că după modelul așezămintelor similare din țările ortodoxe, unele mănăstiri și-au construit chiar în incintă sau în imediata vecinătate propriile așezăminte, în care serviciile sunt la nivelul standardelor în domeniu (case de oaspeți sau pensiuni). Iată câteva exemple: Mănăstirea Curtea de Argeș, Mănăstirea Caraiman din Bușteni, Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște, Mănăstirea Dervent, Mănăstirea Hurezi, Mănăstirea Brâncoveni.

Cât despre tarifele de cazare, este de înțeles că și acestea sunt extrem de diverse, pe măsura serviciilor oferite, pornind nu rareori de la 0 (cazare gratuită) și urcând până la 80-100-120 lei/noapte.

Despre masa ce se poate lua când ești cazat la o mănăstire, pot spune că, de regulă, în jurul acestor așezăminte, (cu excepția sihăstriilor, desigur) micii întreprinzători au găsit vad bun pentru comerțul de toate genurile. Nu lipsesc nici restaurantele, terasele și micile buticuri cu produse locale, așa încât socotesc că mâncarea nu poate fi o problemă.

Există firește și mănăstiri care oferă pelerinilor mâncare gătită la trapeză, fără niciun cost și chiar am întâlnit mănăstiri care nu lăsau ca oaspeții găzduiți să plece fără să mănânce cel puțin o dată pe zi. Am mâncat astfel la Agapia din Deal, la Secu, la Colilia, la Neamț, la Vladimirești, la Nămăiești și la altele pe care nu mi le mai aduc aminte. Se respectă cu strictețe posturile, mâncarea de regulă este fără carne roșie și în porții moderate, nici să te îmbuibezi, nici să te ridici de la masă cu senzația că ai mai mânca. În schimb, nu știu cum se face că gustul este mereu desăvârșit.

Acestea sunt doar câteva din aspectele pe care le-am sesizat în legătură cu cazarea în mănăstiri. Reiterez și eu oportunitatea, dar și necesitatea, ca după ce v-ați fixat ținta călătoriei, mănăstirea sau mănăstirile la care voiți a merge, să vă informați în detaliu despre condițiile de cazare, eventual masă, despre prețuri și despre rezervarea propriu-zisă, contactând direct administrația sfântului locaș (găsiți numere de telefon și adrese de e-mail pe Internet, dar și în Ghidul mănăstirilor din România - editura Sofia 2011 și 2015).

Și nu uitați un lucru important: în jurul mănăstirilor ființează de regulă multe pensiuni agroturistice. Dacă distanța nu e prea mare de lăcașul pe care vreți a-l vizita sau chiar a-l frecventa un timp anume, nu ezitați a alege una dintre acestea: veți avea probabil și confort, și servicii de alimentație publică, așa cum vă doriți.

Vă doresc pelerinaj, sau doar popas, cu spor duhovnicesc!

@mariana. olaru: Vă mulțumesc mult de tot!

@Safta Radu: Mulțumesc frumos!

@puiutea: Buna ziua. Acum vreo 15 ani am fost cazati un weekend la schitul din Paltinis. Conditile au fost bune, am avut apa calda, camera destul de mare si curata. Cam atat imi amintesc.