Pe malul bătrânului Danubiu, la un pahar de vorbă cu prietenii

TIPĂREȘTE

Într-o mohorâtă zi de duminică, o întâlnire cu prietenii nu poate fi decât benefică, mai ieşi din monotonia de zi cu zi, mai uiţi de problemele pe care trebuie să le rezolvi în perioada următoare, încerci să te relaxezi la o glumă şi un pahar cu vin.

Cu cine puteam să ieşim undeva? Cu prietenii noştri din Turnu Măgurele, cu care am vizitat Mănăstirea Plăviceni (vezi impresii) în luna decembrie, anul trecut. Mai rămânea să stabilim locul unde vom merge, iar aceştia ne-au propus să încercăm preparatele restaurantului Villa Giulia, din comuna Islaz, jud. Teleorman, o pensiune care are restaurant cu circuit deschis, cu specific italian şi românesc, cu proprietar italian, unde pastele şi pizza bineînţeles că sunt la loc de cinste.

Nici nu apucăm să ne facem comozi în maşină, că am şi parcurs cei 45 de km. dintre Roşiori de Vede şi Turnu Măgurele, i-am luat pe ai noştri prieteni şi ţintă către restaurantul cu pricina. Din Turnu Măgurele se ajunge destul de uşor în comuna Islaz, pe DN 54, distanţa dintre cele două localităţi fiind de 12 km. Din centrul comunei Islaz am făcut stânga, pe strada Dunării, am trecut de biserică şi de postul de poliţie, mergând până la capătul străzii, la numărul 3, unde se afla Villa Giulia. De reţinut că tot drumul până la pensiune este asfaltat, se circulă destul de bine. În imediata apropiere a pensiunii, cam la 150 m se poate vedea o pădurice, aflată pe malul unui braţ mai mic al Dunării, însă noi nu am avut posibilitatea să înaintăm din cauza drumului desfundat, plouase destul de bine şi nu aveam încălţăminte adecvată. Ne-a întâmpinat doamna V., soţia proprietarului, care ne-a condus la sala restaurantului, situată la etajul pensiunii. Sala este frumos amenajată, aerisită, bine luminată, cu vedere către pădurea din apropiere. După ce ne-am aşezat la masă, am fost serviţi, din partea casei cu o ţuică şi un vinars excelente, şi ne-a fost adus meniul, de la prima vedere observând că pot fi comandate preparate cu specific italian, mai multe sortimente de pizza, dar şi specialitîţi din peşte. Deşi prietena noastră a preferat o porţie de ravioli cu spanac şi ricotta, ceilalţi, restul am optat pentru o saramură de somn de Dunăre, cu mămăliguţă şi mujdei de usturoi. Deoarece am fost avertizaţi că pregătirea celor comandate durează ceva timp, am fost de acord ca înainte să ni se aducă bruschete cu roşii, usturoi şi ulei de măsline, pe care le-am devorat ca nişte piranha înfometaţi, foarte bune! Când mai rămăseseră două pe un platou, mi-am amintit şi eu că trebuie să mai fac nişte fotografii, foamea ne făcuse să uităm de aparatul foto! Şi în sfârşit, a venit saramura... dumnezeiască! Făcută aşa cum trebuie, cu o mămăliguţa tare, sau cum se mai spune pe la noi, învârtoşată, cu mujdei pe deasupra, însoţită de un pahar cu vin rubiniu, pentru cei care au consumat alcool, că eu, şoferu' lu' peşte, mi-am luat o bere fără alcool, doar trebuia să ne întoarcem acasă. La porţia de ravioli cu spanac şi ricotta nu am făcut fotografie, nu mă certaţi, dar eram concentrat pe saramura mea, prietena noastră nu putea să stea cu farfuria în faţă şi să mă aştepte pe mine să fac poze. După ce am terminat de mâncat ce comandasem, proprietara ne-a lăsat un sfert de oră, să ne tragem sufletul, aducându-ne caciotta cu ardei iute, miere, şi pâine de casă, fierbinte! Puteai să rezişti la aşa ceva? Cu oareşce efort, ne-am străduit să facem faţă situaţiei, însă am cedat complet în faţa cozonacului de casă, adus la sfârşit, doar ce am gustat din acesta, era peste puterile noastre! Nota de plată pentru tot ce-am spus până acum: 222 de lei. La ce am primit, pentru patru persoane, nu cred că e mult, nu am ce să reproşez vizavi de calitatea preparatelor, şi nici de modul cum am fost trataţi pe parcursul orelor petrecute aici.

La invitaţia proprietarei am făcut un tur al pensiunii, şi interior şi exterior, şi am să vă spun câte ceva despre aceasta, chiar dacă nu am fost cazaţi. Pensiunea poate primi turiştii în opt camere, foarte frumos amenajate, preţul unei camere duble fiind de 180 lei pe noapte, cu micul dejun inclus, are piscină exterioară, dispune de spa şi aparate fitness, jocuri de societate. Peste tot în pensiune se pot vedea tablouri, obiecte decorative, aranjamente florale, totul este făcut cu bun gust, se simte acel strop de Italie în tot ceea ce vezi. De asemenea, la cerere se pot organiza drumeţii în zonă, şi plimbări cu barca pe Dunăre. De menţionat faptul că în apropierea pensiunii turiştii pot vizita Ostrovul Mare şi insula Calnovăţ, iar la câţiva kilometri pot admira cum Oltul se îmbrăţişează cu Dunărea, sunt peisaje superbe. În casa din spatele pensiunii localnicii spun că s-a dat citire Proclamaţiei de la Islaz, din iunie 1848, moment de maximă importanţă al revoluţiei din Ţara Românească. Evident, casa a fost renovată de câteva ori până acum, nu am verificat şi nu sunt chiar aşa de sigur că acolo s-a desfăşurat un episod atât de important al istoriei noastre. Pentru cei cu simţ practic, pentru cei care doresc să îmbine plăcutul cu utilul, există posibilitatea ca atunci când ajung în zonă să se aprovizioneze cu legume proaspete, comunele Giuvărăşti şi Izbiceni sunt renumite pentru producerea legumelor şi zarzavaturilor, fiind situate la o distanţă destul de mică de Islaz, cam 10-12 km.

Cum se spune mai nou, am petrecut timp de calitate la restaurantul Villa Giulia, ne-am simţit excelent alături de prietenii noştri, în consecinţă nu pot decât să recomand această locaţie.

Vacanţe frumoase vă doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 3472 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI