Biserica Evanghelică fortificată Cincșor - un fericit final de zi

TIPĂREȘTE

Cea de-a doua zi a circuitului Povești din Țara Făgărașului a fost foarte aglomerată și pentru mulți dintre noi mai obositoare decât aveau să fie toate celelalte la un loc.

Am început cu o vizită la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, remarcabila ctitorie brâncovenească și la Izvorul părintelui Arsenie Boca - sfântul Ardealului. A urmat satul Lisa care ne-a oferit prilejul de a vedea cel mai vechi ansamblu de instalații tradiționale din țară, apoi satul Șona cu misterioasele sale piramide greu accesibile până în vârf.

Ziua s-a încheiat cu o vizită la Biserica Evanghelică fortificată Cincșor. Această vizită era programată pentru o altă zi, dar pentru că ne aflam relativ aproape, la nici 20 km, pentru a mai descongestiona programul zilei următoare, am forțat un pic timpul.

Așadar, de la Șona, de-a lungul Văii Oltului, trecând din nou pe lângă Cetatea Făgărașului, autocarul ne conduce spre vest, prin câmpuri și fânețe până în satul Dridif unde părăsim DN1/E68. Virăm spre dreapta, pe DJ105, și ne îndreptăm spre Voila. Traversăm Oltul peste baraj și ne delectăm cu imaginea unei turme de bivoli care se scaldă în apele pline de gunoaie ale lacului de acumulare. Până în satul Cincșor, destinația noastră, nu mai avem mult. Atâta doar că la intrarea în sat autocarul oprește la margine de drum, pe un tăpșan, iar noi - doar cei care doream să vizităm Biserica Evanghelică fortificată Cincșor - am pornit pietonal către centrul satului, la obiectiv.

Trecem peste un pod îngust și cam șubrezit, niște cataroaie strategic amplasate limitând accesul autovehiculelor mari și grele. Pe ulițele satului, prăfuiți de autoturismele care treceau pe drumul doar pietruit, am admirat noile gospodării ale localnicilor, apoi ne-am oprit în fața bisericii, lângă fosta școală evanghelică transformată în Casă de oaspeți. A trebuit să așteptăm ghidul local, o doamnă care a fost apelată telefonic, dar nu ne-am plictisit. Acolo sunt amplasate diferite panouri de informare turistică - despre flora și fauna din zonă, hărți cu trasee, ba chiar și un panou care ilustrează măsurile pentru conservarea și protejarea arhitecturii tradiționale din mediul rural, zone protejate conform Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. Erau și imagini cu "Așa da" și "Așa nu" referitoare la conservarea tâmplăriei, a porților, a fațadelor și a acoperișurilor vechilor case.

Pe poarta din zidul bisericii evanghelice, descopăr programul de vizită (10.00-17.00 zilnic, Luni închis), dar nimic despre modalitatea de contactare a unui ghid sau despre taxele de acces. Noi am achitat 15 lei/persoană, bani pe care i-a colectat ghidul nostru, în autocar. Nu știu dacă există și taxe speciale pentru elevi, studenți sau pensionari.

Am mai fost în zonă, am văzut multe biserici fortificate, dar în puține am avut ocazia să și intrăm. Am mărturisit acest lucru doamnei ghid într-un moment în care se aștepta regruparea în urma turului pietonal prin curtea fortificată și am fost surprinsă de răspunsul ei: "Normal! Sunt doar 5 persoane care se ocupă de 160 de biserici fortificate. Bisericile nu sunt proprietatea statului. " N-am continuat discuția, dar acest cuvânt "normal" care nu mi se pare câtuși de puțin normal, îmi stă și acum ca un ghimpe în suflet. Un argument în plus pentru călătoria în grup care, între altele, are și avantajul că vizitele la anumite obiective sunt programate și anunțate, grupul așteptat beneficiind și de explicațiile unui ghid local.

Până la sosirea ghidei, remarcând că poarta nu este încuiată, am pătruns în incintă fără nici o jenă. În stânga intrării am văzut și am fotografiat panoul care prezintă - în română, engleză și germană - un foarte scurt istoric al obiectivului pe care urma să-l vizităm. Îl reproduc în întregime: "Capela cu turn de vest, construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea în Cincșor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici, finalizate în 1421 în stil gotic. Edificiul a fost fortificat pas cu pas în secolele XV-XVI după cum mărturisesc structurile tip ' fachwerk' . Corul a fost sprijinit cu contraforți și prevăzut cu drum de strajă, iar turnul clopotniță a fost înălțat cu un nivel și întărit la rândul lui cu drum de strajă pe console de lemn.

În secolul al XV-lea sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare și șanț cu apă la exterior. Turnul de poartă cu hersă, ale cărei ghidaje încă se mai păstrează, avea al doilea nivel locuibil. Acesta putea fi încălzit și acolo se găsea locuința preotului, motiv pentru care și astăzi se păstrează numele de Turnul Preotului. În secolul al XVI lea a fost adăugat în partea de sud un zwinger. Acesta a fost întărit cu turn de poartă cu hersă și bovindou fortificat și cu încă un alt turn pe plan pătrat.

Sala bisericii, acoperită cu tavan casetat, adăpostește orga barocă construită în 1805 de către Samuel Mätz, aceasta fiind unul dintre cele mai frumoase instrumente de acest fel realizate pentru biserici sătești. Altarul triptic din 1655 se află astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu, cel din biserică fiind datat 1868".

După citirea acestor succinte informații, încet-încet, pas după pas, am dat ocol bisericii admirând și fotografiind turnurile și zidurile înconjurătoare. Am remarcat existența unor scări de lemn lângă turnuri și am concluzionat că se poate urca în turnurile de apărare precum și în cel principal. Probabil că priveliștile asupra incintei și asupra împrejurimilor ar fi pe măsura efortului de a urca acolo, dar cum mă consideram un intrus în acel moment, am căutat să-mi limitez timpul în care am explorat, singură, incinta.

"Ora et labora"- "Roagă-te și lucrează", principiul care-i călăuzea pe vechii călugări de la Abația Cisterciană Cârța, este prezent și aici. Pe un panou fixat pe un zid al fortificației, între altele, stă scris: "Grădinăritul - forma de rugăciune și contemplare îmbinată cu lucrul". N-am stat să deslușesc mai mult, n-am urmat săgeata spre locul de odihnă și spre grădină și nici ghida, ulterior, nu ne-a dus și nici nu ne-a vorbit despre aceste aspecte.

Vizita la Biserica Evanghelică fortificată din Cincșor

Lângă intrarea în incintă și marele panou cu zona localităților cu biserici fortificate, ghida și-a început prezentarea cu vremurile în care sașii s-au stabilit în Transilvania. De la ea am aflat că ansamblul arhitectural de la Cincșor cuprinzând Biserica evanghelică, clopotnița, patru turnuri de apărare și două incinte împrejmuite de ziduri de apărare a fost inclus pe Lista monumentelor istorice în anul 2010 și că Biserica fortificată, având hramul "Sfinții Apostoli Petru și Pavel" este una dintre cele mai bine conservate din Transilvania, modificările survenite în timp fiind aproape fără însemnătate.

În vremuri de răstriște, biserica a fost loc de refugiu pentru localnici. De aceea, aici își depozitau proviziile de hrană. Fiind depozitarul slăninii, unul dintre turnuri a fost denumit Turnul Slăninii. (Am mai descoperit astfel de turnuri, cu aceeași utilitate și cu aceeași denumire și la alte biserici fortificate din Transilvania).

Vizita în interiorul bisericii a fost lăsată pentru final. Deasupra ușii cu clanță grea, de fier, am citit cu greutate câteva cuvinte al căror înțeles l-am deslușit abia după ce am ajuns acasă, apelând la dicționar (eu necunoscând germana) - "Glaubet Ihr nicht so bleibet Ihr nicht" (Dacă nu crezi, nu rămâne).

Aici, vrând poate să-și condimenteze prezentarea și cu ceva mai hazliu, ghida ne-a spus invitându-ne să intrăm: "În biserică intră mai întâi tinerele nemăritate, apoi băieții și abia mai apoi femeile măritate și bărbații". Nici o specificație privind văduvele. Și cred că erau destule în vremurile acelea cu atâtea confruntări armate și cu atâtea invazii dușmane.

Trei elemente atrag privirile în interior - altarul pictat de artistul transilvănean Karl Dörschlag în 1868, orga și amvonul foarte frumos decorat.

Orga de la Cincșor este una dintre cele mai renumite din Transilvania. Ea a fost adusă de Samuel Mätz în 1805 și a fost renovată odată cu renovarea bisericii, în 2012-2013.

Pe zidurile interioare se poate vedea o listă cu numele eroilor sași care s-au jertifit în cele două războaie mondiale. De asemenea, se mai poate vedea o mică tablă neagră pe care este inscripționat 1421 - anul construirii bisericii. Dedesubt sunt câteva cifre. Am aflat că ele reprezintă paginile din cartea de rugăciuni în care se află pasajele care se vor intona la slujbă. În plus, pe pereții laterali, am văzut etalate mai multe tablouri cu pictură de factură modernă. Un pas spre transformarea bisericii în expoziție?

Deasupra arcadei de lângă amvon, urmând curbura zidului, stă scris "Ein feste Burg ist unser Gott" (ceea ce, într-o traducere aproximativă, ar însemna "O fortăreață puternică este Dumnezeul nostru").

Băncile lungi, aliniate de o parte și de alta a intervalului de acces către altar, nu cred că mai sunt ocupate în totalitate în zilele noastre. Comunitatea săsească din Cincșor, ca și din alte sate transilvănene, abia dacă mai numără câteva suflete.

Personal, nepoliticos, am părăsit Biserica Evanghelică fortificată Cincșor înainte ca ghida să-și fi terminat prezentarea. Fusese o zi foarte călduroasă pentru luna în care ne aflam (octombrie 2022), majoritatea eram sumar echipați și începuserăm să dârdâim în biserică. Seara se lăsa, frigul de asemenea, iar noi mai aveam de parcurs și drumul până la podul lângă care ne aștepta autocarul cu hainele noastre.

În cele din urmă, regrupați la autocar, am pornit spre Complexul Turistic Păstrăvăria Albota care ne aștepta pentru cină și pentru binemeritata odihnă de noapte. Am ajuns acolo târziu, după lăsarea întunericului, obosiți cu toții după o zi turistică mai lungă decât de obicei.

---

VIZUALIZĂRI: 367 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI