Din nou la Abația Cisterciană Cârța

TIPĂREȘTE

Am mai fost la Abația Cisterciană Cârța în septembrie 2019 și curând după aceea mi-am făcut cunoscute impresiile. A fost o vizită în doi, nu lipsită de mici peripeții, dar mulțumitoare din multe puncte de vedere.

În cadrul circuitului Povești din Țara Făgărașului pe care l-am făcut în această toamnă, Abația Cisterciană Cârța - important obiectiv turistic din zonă - figura din nou. Era în cea de-a patra zi a circuitului, o zi cu program opțional (și cost suplimentar), care cuprindea în plus Cârțișoara cu vizita la Muzeul Etnografic și Memorial "Badea Cârțan") și Transfăgărășanul, două locuri în care nu ajunsesem încă și în care doream neapărat să ajung. De aceea nu am stat pe gânduri când am optat și pentru acest program suplimentar. Bineînțeles, mi-am însoțit grupul și la Abația Cisterciană Cârța și nu am regretat.

N-am să povestesc din nou cum se ajunge acolo. N-am să repet ideea că vizitarea abației se poate face și fără un ghid specializat, în curte și în biserică mai multe panouri explicative (în română, engleză și germană), fotografii și scheme, ajutându-te în acest sens. Dar voi insista asupra răspunsului la întrebarea "De ce merită vizitată Cârța? " Tot un panou expune cele cinci motive: "Cârța nu este o biserică fortificată săsească - este unica mânăstire cisterciană din RO. Mânăstirea Cârța este construită de călugării Cistercieni din Burgundia. În ruinele bisericii puteți vizita unicul cimitir de soldați germani căzuți în sept. 1916. Cârța are prima biserică ce îmbină stilul romanic cu goticul timpuriu. Prin fonduri UE mânăstirea a fost renovată în 2013 și oferă traseu turistic cu indicatoare. "

Când am oprit în centrul satului, vis-à-vis de abație, în parcare mai era un autocar semn că un alt grup turistic fusese mai matinal. Într-adevăr, în biserică, așezați pe băncile lungi, mai mulți seniori germani ascultau cu atenție expunerea ghidului (în germană). Ulterior am aflat că ghidul era însuși preotul bisericii pe care veniserăm să o vizităm.

Așteptând să se încheie vizita celor ajunși acolo înaintea noastră, ne-am plimbat prin incintă privind și fotografiind din nou vechile monumente funerare, cimitirul ostașilor germani căzuți în 1916 în luptele de la Porumbacu, precum și statuia legendarului cavaler Roland de Roncevaux, cel care a inspirat epopeea eroică "La Chanson de Roland".

Tot acum cred că este momentul să spun că pe poartă, la intrarea în incintă, sunt înscrise mai multe numere de telefon având menționate în dreptul lor limbile (română, germană, engleză și maghiară) în care se pot iniția dialoguri cu cel apelat, referitoare la vizita la abație. Taxa de acces la Abația Cisterciană Cârța, de asemenea înscrisă pe poartă, este de 10 lei/persoană - adulți și 5 lei/persoană - copii.

Muzeul Abației Cisterciene Cârța

Spre deosebire de rândul trecut, când am vizitat abația doar cu soțul meu și când am găsit muzeul din incintă închis, acum, pregătit să primească două grupuri mari de vizitatori, între care unul din străinătate, Muzeul Abației Cisterciene Cârța era deschis.

Vizita la muzeu a fost primul dintre avantajele revenirii mele la Cârța. Părându-mi-se că în 2019 văzusem tot ceea ce putea fi văzut acolo, am fost tentată să nu-mi mai însoțesc grupul și de astă dată. Aș fi regretat.

Clădirea muzeului se află în curte, pe latura dinspre stradă. Nu este foarte mare. Doar câteva încăperi. Nu am achitat nici o taxă se vizitare, aceasta fiind inclusă în taxa pentru vizitarea întregului complex de la Abația Cisterciană Cârța.

În interior sunt multe panouri cu texte informative referitoare la Ordinul Călugărilor Cistercieni - înființare, arhitectură cisterciană, mod de viață a călugărilor (muncă, rugăciune, "ora et labora"...).

Un spațiu destul de mare este dedicat costumului popular săseșc, mai multe manechine etalând vestimentație tradițională pentru femei, bărbați și copii. De asemenea, sunt multe țesături brodate manual - perdele, cusături decorative de interior... În zona etnografică nu lipsesc obiectele casnice din lemn pictat - lăzi de zestre, dulapuri, paturi, etc...

M-am oprit câteva clipe în colțul dedicat lui Viktor Kästner - un birou cu câteva cărți așezate alături de un portret pictat și de un panou fixat în perete care prezentă (în română, germană și engleză) o scurtă biografie a personalității amintite.

Nu știam cine a fost Viktor Kästner (numele complet - Josef Viktor Kästner), născut la 30 decembrie 1826, la Cârța, de aceea am citit cu interes cele câteva rânduri în românește de pe panou.

Viktor Kästner a fost un poet sas, care a scris în dialectul săsesc. Fiul preotului din Cârța, cu studii de drept, în timpul Revoluției din 1848/49 a făcut parte din Garda Națională Săsească. A publicat poezii în dialectul săsesc transilvănean în paralel cu traducerea lor în limba germana literară. Preocupat de dialectul săsesc, Viktor Kästner a cules expresii și proverbe săsești, pe care ulterior le-a preluat în poeziile sale.

A fost unul dintre oamenii de litere care s-au stins din viață înainte de vreme, la doar 30 de ani.

Vizita în Biserica Evanghelică de la Cârța

Curând, pe băncile din interiorul bisericii, am luat locul grupului de seniori germani sosit acolo înaintea noastră. Ghidul lăcașului, așa cum am mai spus, preotul local, sas, mi-a făcut o frumoasă impresie prin stilul abordat în expunerea sa. A fost - ca să zic așa - a doua surpriză plăcută a revenirii mele la Cârța. Nu pentru informațiile furnizate pe care le cunoșteam deja, ci pentru felul în care se făcea plăcut de ascultat, întercalând printre informațiile tehnice, rigide, mici istorioare citite cine știe pe unde despre călugării cistercieni sau chiar din viața lui personală, descrețindu-ne frunțile și făcându-ne să nu observăm că în încăperea rece picioarele noastre deja începuseră să înghețe.

Ne-a vorbit despre primele construcții ale călugărilor cistercieni, simple, din lemn, apoi despre capela de piatră construită mai târziu, în două etape, din cauza marii invazii tătare din 1241. Începută în stil romanic târziu, cu ziduri înalte de 3-4 m care delimitau curtea interioară, construcția a fost finalizată spre sfârșitul sec. XIII, în stil gotic timpuriu.

Cu modul lor de viață simplu, auster, conducându-se după principiul "ora et labora" - "roagă-te şi munceşte", asanând terenuri mlăștinoase, cultivându-le și construind, mâncând numai legume și din când în când pește, dormind puțin, pe așternuturi de paie, în încăperi neîncălzite, comunicând între ei doar strictul necesar, trudind din greu și rugându-se neîncetat, călugării cistercieni de la Cârța au făcut din abația lor una înfloritoare. În jurul lăcașului construit în formă de cruce, a apărut mai târziu și așezarea numită Kreutz (cruce), ulterior Cârţa.

Din expunerea preotului-ghid privitoare la condițiile de viață și de muncă a călugărilor cistercieni, am înțeles că n-ar trebui să fie de mirare faptul că ei trăiau puțin.

Faptul că abația era sub ascultarea papei și nu a episcopului sas de la Sibiu, supus lui Matei Corvin, în timpul abatelui Raimund Barenfuss căruia i se imputa pasiunea pentru cele lumești, în 1474, Matei Corvin a desființat abația cisterciană trecând-o cu toate domeniile și construcțiile sale în posesia Episcopiei Sibiu. În timp, din impunătoarele edificii de altădată a mai rămas doar corul. Aici a fost amenajată (în 1721) biserica pe care o vedem și astăzi.

În Biserica Evanghelică în care se mai oficiază doar duminica pentru puținii credincioși sași rămași în sat, impresionează altarul baroc (datat 1751) cu Iisus Hristos răstignit pe cruce flancat de statuile Sfinţilor Petru şi Pavel. În partea stângă observăm amvonul, precum și o placă comemorativă a sătenilor-eroi căzuţi sau deportați în cel de-al doilea război mondial. Mai observăm tabela care indică succesiunea psalmilor intonați de enoriaşi în timpul slujbelor.

Biserica Evanghelică de la Cârța are două orgi. Orga mare, barocă, până la care am și urcat la prima noastră vizită - conform informațiilor de pe panourile din biserică - este datată 1777. În partea superioară sunt menționați alți doi ani - 1867 și 1910, probabil anii în care a fost restaurată. Ambele orgi, cea mică, amplasată jos, în dreapta băncilor credincioșilor, ca și cea mare, de sus, au partituri așezate la vedere. Întrebat de ce sunt două orgi și dacă ambele funcționează, preotul ne-a răspuns zâmbind: "Cea mare e a noastră, dar nu merge, cea mică merge, dar nu e a noastră. " Așadar, am concluzionat că în timpul slujbelor este utilizată orga cea mică, de împrumut.

Părând bucuros că are oaspeți, ghidul nostru parcă nu ne-ar mai fi lăsat să plecăm. Aliniați, ne-a plimbat în stânga altarului, în spatele altarului, apoi în dreapta altarului povestind într-una, arătându-ne câte ceva, ba chiar incitându-ne la discuții.

Am remarcat, o dată în plus, unele dintre avantajele turismului în grup organizat. Vizita este anunțată, grupul este așteptat și beneficiază de expunerea unei persoane cunoscătoare a multor amănunte interesante.

În încheiere, cu riscul de a mă repeata, vreau să subliniez faptul că ruinele de la Abația Cisterciană Cârța nu sunt cele ale unei biserici evanghelice fortificate așa cum s-ar putea crede. Sunt ruinele celei mai estice așezări a călugărilor cistercieni, importantă pentru noi cu atât mai mult cu cât este singura de acest fel din țara noastră. Ruinele impresionează încă prin stilul constructiv specific ordinului, asemănător abațiilor cisterciene burgunde din Franța.

Dacă aveți drum prin zonă sau dacă vă aflați prin apropiere, merită un popas la Cârța, la Abația Cisterciană. Sunt de văzut acolo lucruri pe care nu le poți vedea altundeva.

---

VIZUALIZĂRI: 352 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI