vezi impresii “Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi, baietii, de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parcă-mi salta si acum inima de [...] — citește

Venind dinspre Voroneț, era musai să ne oprim și la parcul tematic. Mai ales pentru cea mică care deja cunoaște o parte din poveștile marelui scriitor. Parcul este primul (și singurul, sau greșesc???) parc de acest fel construit în România. Conform wikipedia: "Gârneț Niculina care a cumpărat terenul de la un stră-strănepot de-al lui Creangă, de la Botoșani. Pe vechea grădină de zarzavat a avut inspirația să amenajeze un parc tematic cu personaje din poveștile, povestirile [...] — citește

Eram mică. Nici nu știam să citesc atunci când tata ne-a cumpărat nouă, celor trei copii ai săi, o carte mare, cu copertă galbenă pe care era desenat un copil năzdrăvan, cu părul bălai, încercând să prindă o pupăză moțată. Era “Amintiri din copilărie” a lui Ion Creangă, ediția 1949, cu ilustrații semnate de Eugen Taru. Ne-a citit-o mai întâi tata, apoi fratele nostru mai mare care între timp învățase să citească, și mai apoi, rând pe rând, eu și sora [...] — citește

"Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra satului, Delenii și Bejeni. " Si cum sa nu iti aduci aminte de copilarie? Am trecut prin Targul Neamt luna trecuta cu colegii... cineva a avut buna inspiratie sa [...] — citește

"Iubite cetitoriu, multe prostii oi fi cetit de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedea că nu-ți vin la socoteală, ie pană în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, că eu atâta m-am priceput și atâta am făcut. " / Ion Creangă Nu am cuvinte să comentez cele de mai sus și sincer nici nu vreau să o fac acum. Dar nu pot să nu mă opresc asupra celui ce "atâta s-a priceput", doar el a fost cel ce ne-a încântat prima copilărie, apoi anii de școală [...] — citește