N-am scris de mult timp, știu. Merit bătaie. Dar și ei merită. Aplauze. Ei, familia Stefancu (soț, soție, doi copii - băiat și fată), care ne-au primit cu voie bună și ne-au făcut să ne simțim ca acasă. Cum am ajuns acolo? Simplu, dar și complicat. Complicat din cauza mea. Căutam, ca de obicei, un loc destul de aproape de casă, dar să fie și cu păduri și cât mai ieftin și, în primul rând, să ni se permită să-l cazam în cameră cu noi pe domnul cățel cu nume [...] — citește