Cu drag de copăcei prin Poiana Braşov

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Poiana Brașov, așa cum am văzut-o eu..., POIANA BRAŞOV" (deja existentă pe sait)

@webmasterX - k. multumesc. m-am încurcat în atâtea variante care păreau corecte

@Maya_C - Îmi place mesajul transmis! Apropo de ”scânteia declanșatoare”, am simțit-o și noi în urmă cu ceva ani când am hotărât să nu mai cumpărăm brazi naturali la Crăciun și am achiziționat un frumos brad artificial cu care ne-am obișnuit rapid și pe care îl împodobim în fiecare an cu drag. Brazi nu am plantat, însă la noi la țară plantăm în fiecare primăvară și fiecare toamnă câte doi-trei pomișori, iar de la unii deja de bucurăm de roadele date.

O zonă despădurită masiv am întâlnit și noi în urmă cu vreo doi ani într-un sejur în Bucovina și e păcat că peste tot în țară s-au defrișat, ilegal probabil, zone întregi care au dus la distrugerea a numeroase ecosisteme regionale.

@Maya_C: Inteleg foarte bine ce vrei sa spui.

De cateva zile, am remarcat ca spatiile verzi din jurul blocului meu sunt pline de toporasi! Nu stiu prin ce minune s-a intamplat asta, nu-mi amintesc sa-i fi admirat in alti ani, probabil ca o boare incarcata de un fior divin a purtat micile seminte din padurile din apropiere spre gradinile orasului!

Pentru mine, toporasii reprezinta unul dintre simbolurile copilariei, petrecute intr-un oras asemenator celui in care locuiesc acum. Cum se dezmortea un pic gerul iernii, tata ne ducea "la padure" si stiam ca primavara a venit cu adevarat dupa covorul de toporasi ce ni se intindea la picioare.

Mi-e atat de dor sa mai simt parfumul lor delicat! Dar mi-e atat de mila sa rup fragedele tulpinite! Asa ca ii privesc cu un zambet larg pe buze, in timp ce plimb catelul, incercand sa re-creez in amintire mirosul copilariei!

@Maya_C -

Foarte frumos articolul tau, cu mult suflet. De plantat da, am plantat braduti adevarati, am unul caruia ii duc grija pentru ca e langa un gard, sa nu-l taie cineva pentru Craciun sau nunta, in 16 ani a crescut 3.5 m. Brad de Craciun am unul f. frumos, sintetic, de cred 14 ani, din cei bine realizati. Cu "Nelutu'" e mai complicat si nu sunt de vina nici parintii tai si nici Nelutu. Stiu asta pentru ca am casa la tara la munte si nu am de unde lua lemne oficial in zona, doar de la rudari, "supravegheati" pt a da traditia si uniformelor si mai nou celor din limuzinele garzii forestiere, eu merg mai rar iarna acolo si mereu cu 10 pachete de carbuni nemtesti, scumpi, insa localnicii nu pot face asta si atunci iau de la "neluti". Pentru ca banii europeni pentru conducta de gaze au fost folositi in alta parte, pentru ca depozit legal de lemne nu este, pentru ca...

Si eu sufar cand vad parte din muntii argeseni dezgoliti si, mai rau, taiati arborii de la jumatate si ramase doar paduri de cioturi.

@Maya_C -

- Și pe mine. Cred că după stațiunea Păltiniș (SB), este un loc în care nu aș reveni niciodată cu plăcere.

- Din 2004 am renunțat la brazii naturali. Eu dau viață, nu ucid! Am primit în dar un teren, de la soțul meu, am plantat pe el 200 de salcâmi, am pădurea mea, lângă casă. Brazii plantați de mine în tinerețe sunt acum mai înalți decât casa, sunt tare mândră de ei.

Îți mulțumesc, ești un om deosebit!

@Crazy_Mouse -

@elviramvio -

@krisstinna -

Ma bucur că respectul pentru natură primează mirosului de brad în casă. That's the spirit!

N-ar fi frumos să molipsim pe toată lumea? Eu deja mă simt plină de încredere datorită mesajelor voastre.

@crismis - toporaşii au ceva care te îmbie să-i culegi. cred că e imaginea copilăriei tuturor si suntem nostalgici când ne gândim la ei. ştii că se spune că nu mai miros după ce cântă cucul?

sunt o grămadă de parfumuri bune care încearcă să le reproducă mirosul.

@Maya_C - Taaare mult mi-a plăcut reviewul tău. Mi-a ajuns la suflet. Și mi-a adus aminte de o întâmplare (oarecum asemănătoare) de acum câțiva ani. Ne aflam în Picos de Europa, Parc Natural din Asturias, nordul Spaniei. Lacurile de la Covadonga, munte, aer curat, curățenie, și – început de primăvară fiind – iarbă verde și floricele din loc în loc. Ne-am oprit la prânz să mâncăm un senviș pe marginea drumului. Exact lângă un panou cu „Nu rupeți florile”. Se apropie de noi un grup și una din femei începe să adune floricele. Soră-mea, în spaniola ei cu accent argentinian, îi atrage atenția și-i arată panoul. Femeia se uită la ea ca la urs, trece mai departe, și zice - în dulcele grai românesc: „Ia uite-o și pe-asta, mare ecologistă!!! ” (crezând că nu înțelegem, bineînțeles). Dacă nu mă înșel, am scris povestea mai demult pe site.

Bravo, Maya, cu o floare poate nu se face primăvară, dar cerul e mai senin și soarele strălucește parcă mai tare.

Mi-a plăcut mult articolul tău! Ca şi tine şi eu iubesc natura şi îmi vine să urlu de necaz, când văd ce se întâmplă cu pădurile noastre.

Nu cei care folosesc lemnele pentru încălzit casele au nenorocit pădurile noastre, ci acei rechini nesătui care, din dorinţa lor de îmbogăţire cu orice preţ, nu respectă nici o regulă forestieră.

@traian. leuca - ştiu că nu cei care se încălzesc cu lemne sunt vinovaţii... dar strig şi eu la cine mă ascultă. părinţii erau la îndemâna... din păcate sunt receptivi doar cei care iubesc natura iar ceilalti taie in continuare...

@alinaro - pfffoai da' ai scris ceva pe aici. am vrut sa caut întâmplarea şi înca n-am găsit-o

într-o zi cu mult timp liber o să le citesc pe toate, ca tare interesante păreau unele articole!

multumesc de aprecieri!

@Maya_C - Ca să nu te stresezi, că eu vorbesc (și povestesc) cam mult, îți dau linkul, așa nu trebuie să cauți și nici să citești în plus. vezi impresii

@alinaro: nu era vorba de nici un stres... Imi face placere. Ai vazut locuri tare frumoase...

Ca să nu rămîi cu o întrebare: unii ridică Poiana în slăvi pentru că e cea mai bună stațiune de schi din țară.

În ce privește dragostea de natură, cred că din prea multă duioșie cădeți în eroare: evitați să cumpărați un brad anume crescut pentru a fi tăiat și contribuiți la poluare cumpărînd brazi de plastic. Un brad de plastic e mai nociv pentru mediu decît zeci de brazi naturali recoltați.

Sigur că cea mai ecologică atitudine ar fi fără brad. Sau împodobirea unui brad din curte (cine are). Dar imediat după această opțiune vine bradul natural (cumpărat de la vînzători care au acte pe ei, ca să fim siguri că sînt brazi tăiați legal). Plasticul e de evitat (și nu numai cînd e vorba de brazi, ci de orice).

@abancor: anul acesta am improvizat un pom de Craciun din carti. Spiritul Craciunului a existat. Pot sacrifica copacii daca imi aduc ceva intelepciune la pachet. Daca tot ii taiem sa facem macar niste carti. Nu sunt absurda. Natura are puterea de a se regenera. Dar bradul de care zici tu creste in multi ani pentru un moft de cateva zile. Nu pare prea echitabil... Zic eu.

E echitabil, printre altele pentru că acel brad a fost plantat de la bun început ca să fie tăiat. Dacă nu ar cumpăra nimeni brazi, cei care cultivă brazi pentru Crăciun ar folosi terenul la altceva, iar bradul respectiv nici n-ar exista. Vorbim de agricultură, de natură controlată.

Pe urmă - bradul uscat îl poți folosi, fie ca îngrășămînt, fie drept combustibil. Cineva care se încălzește cu lemn oricum arde lemne. Bradul de plastic e poluant și cînd se fabrică, și cînd vine pe vapor din China, și multe sute de ani după ce e aruncat.

Da, rămîne chestiunea etică - să folosim lemnul și pentru „mofturi”? E etic să cultivi și să tai copaci pentru rame pentru tablouri, bibelouri, felicitări, hîrtie de împachetat cadouri? E etic să cultivi plante special pentru tăiere (trandafiri, lalele)? Doar durata de viață face diferența? Pot să tai o lalea fiindcă a crescut în 10 zile?

Scopul nobil al naturii e să servească omului, iar omul își arată înțelepciunea ocrotind-o și exploatînd-o rațional.

O „crescătorie” de brazi de Crăciun e un colț de natură, e verde, aduce beneficii zonei în care e amplasată (ca orice petec de pădure) și e permanent replantată. Nu e nimic tragic (sau: mai tragic decît recoltarea porumbului sau tăierea puilor de găină) în tăierea acelui copac cîtă vreme aduce bucurie în case, iar apoi poate îndeplini o „funcție” mai etică, mai ne-moft.

Înțeleg punctul de vedere sentimental, dar eu propun unul ecologic, care aduce mai multe foloase naturii. Faza cu pomul din cărți e o îmbinare perfectă a celor două abordări, plus că e și cea mai eco. Am pomenit-o și eu mai sus: fără brad.

Cine totuși vrea brad, dacă se gîndește la natură, să cumpere unul natural, tăiat din pepinieră. Orice diminuare a prezenței plasticului pe glob e binevenită.

@abancor -

Este interesant ce scrii si la ordinea zilei, cum se spune. Dar si aici este o problema, anume plasticul la care inca nu este inlocuitor. Eu folosesc acelasi brad de cred 14 ani si arata la fel de bine. Si sufar cand vad muntii de braduti si crengi care zac aruncati in piete pt ca nu s-au vandut. Dar: ce facem macar cu plasticul folosit de medicina pentru recipiente, tuburi, catetere, etc. adica mii de mici sau mari obiecte folosite pentru depozitare si transport medicamente, fluide (sangele e doar un exemplu), pentru sali de operatii, pentru diverse proteze interne corpului uman, instrumentar, haine de protectie ale corpului medical, etc, lista e enorma. Caci mai nou se tot vehiculeaza ca sticla de apa sau lapte ne imbolnavesc pt ca sunt de plastic dar plasticul folosit in scop medical ce face? Si cum se recicleaza la noi? Principiul "primum non nocere" este doar o lozinca acum si Hipocrate istorie.

Se spune ca evolutia naste involutie, cam asa si in aceasta problema care, cu mult regret o repet dupa spusele unora, are doar un singur sens, adica nu e cale de intoarcere la natura curata pt noi cei de acum.

@abancor -

abordările differite sunt binevenite şi dreptate putem avea cu toţii. dar porneşti de la o premisă utopică: cum că omul exploatează natura raţional.

din păcate în societatea de consum de azi eu nu am văzut raţionalitate. suntem setati că cumpărăm, să folosim, să avem nevoi. dar resursele naturale trebuie folosite cu măsură. natura nu poate să se refacă în ritmul în care noi putem să o exploatăm.

o să avem întotdeauna nevoie de lemn, dar înainte de a-l folosi, hai să vedem dacă nu avem şi alte variante. o data cu brazii aceeia crescuţi în pepinieră cu acest scop, de sărbatori pieţele sunt pline si de brazi tăiati ilegal, la preţuri mai mici. Ce variantă crezi că aleg majoritatea oamenilor? Si după ce se termină sărbatorile ai văzut munţii de brazi din gunoaie? Dacă nu colectăm gunoiul selectiv ce-am fi putut face cu diferite chestii aruncate e o discuţie inutilă. Eu nu vreau să distrug Crăciunul, doar să găsim variante să salvăm ce mai putem din lumea asta. Să ne gestionăm corect nevoile, si să dăm si ceva inapoi naturii care ne oferă totul. Daca un brad a fost tăiat pentru noi (fiindca altfel nu puteam trăi), hai să plantam altul nu să ne bazăm pe ceilalti că vor planta. Problema e cu cei care doar exploatează şi nu oferă nimic în schimb. Cu cei care merg în natură să se simtă bine şi îşi uita acolo gunoaiele. Cu cei care cred că lumea se termină odată cu ei. Cu cei care cred că natura e în slujba lor şi nu invers. Suntem trecători pe Pământ. Dar mai vin şi alţii...

Îmi pare că mesajul meu nu a fost înțeles. Nu sînt un militant ecologist care vrea să dezbată problema plasticului (cred că încă nu au rezolvat-o cei care chiar se pricep). Nu e locul, și nu sînt omul. Toate cele spuse de voi sînt corecte și momentan avem mai mult întrebări decît răspunsuri.

Mesajul meu era o simplă atenționare amicală, către cîțiva colegi de discuții, care au dat dovadă de interes ecologic. Eu am vrut să spun exact atît cît am spus: „dacă, din grijă pentru natură, preferați brazi de plastic, greșiți”. Dacă motivul cumpărării bradului de plastic ar fi fost comoditatea, nici nu mă băgam în vorbă. Dar, motivația fiind ecologică, am considerat oportună „tragerea de mînecă”, ca să își poată materializa bunele intenții.

Treaba cu plasticul nu am spus-o ca pe o lozincă, ci am vrut să dau cheia, criteriul, după care cred eu că trebuie judecată orice alegere. Anume: dacă pot folosi altceva în loc de plastic, e bine să o fac.

Cu atît mai mult cu cît e plin de plastice indispensabile. Măcar mofturile să ni le facem din materiale naturale. Natura se regenerează.

Din păcate, în problema defrișărilor ilegale, noi nu prea avem ce face, ca indivizi. Acolo ar trebui autoritățile să ia măsuri. Noi, ca indivizi, dacă vrem brad, ar trebui să ne asigurăm că e din pepinieră. Așa sîntem siguri că proprietarul a plantat altul în loc.

Ca să vă dau și o veste bună (pentru copăcei) referitoare la Poiană, cînd s-a extins domeniul schiabil, acum 5 sau 6 ani, pentru o mică bretea între pîrtii trebuia să se defrișeze cîteva zeci de metri pătrați în interiorul rezervației Postăvaru. Cu toate că paguba ar fi fost minoră, autorizația nu s-a dat. Mediul a ținut cu dinții de poziția sa intransigentă, și nici astăzi nu avem legătură directă dinspre Kanzel spre Lupului.

Poate o îndîrjire din asta ar fi mai utilă în lupta cu defrișatorii ilegali, nu în trîntele amicale cu colegii din guvern. Dar, măcar arată că, dacă se vrea, se poate.

@abancor -

Eu una ti-am inteles parerea si chiar am votat-o dar nici generatia noastra si nici cele viitoare nu pot schimba nimic, drumul este trasat. Si sa-ti dau un exemplu de ce sustin asta: am cautat chiar zilele trecute informatii despre migrantii din Grecia (concediu din mai) si cum presa noastra e bogata si sublima prin lipsa informatiilor (!!), am cautat in presa straina unde, intamplator, am gasit un articol despre cresterea cantitatilor de ingrasaminte chimice ce trebuiesc aplicate plantatiilor de conifere si arbusti ornamentali pentru iarna, substante care fac pomisorul sa creasca repede ca in povesti dar care substante acumulate in aceeasi planta, genereaza si elibereaza substante toxice pt. om cand sunt tinuti peste o anumita temperatura. Este, cum spunea reporterul, un fel de nod gordian pe care doar o forta independenta de vointa si puterea omului o mai poate remedia, el referindu-se in finalul articolului la toata aceasta tevatura a mancarii bio, un fals, la problema bradutilor de sarbatori si a plantelor exotice. Si, daca pot spune asa, crede-ma ca il cred. Noi, cei ce iubim natura, suntem impacati sufleteste ca am salvat un pom, o floare, am facut cuib unei mierle, am calcat pe poteca si nu pe toporasi sau ghiocei, dar noi suntem cantitatea neglijabila a acestei lumi.

O cam dăm în off-topic așa că vă rog continuați discuția/discuțiile în privat (mesaje personale) !