Ca s'Amitger - prietenos, prietenos!...

TIPĂREȘTE

Ca s’Amitger (Google Translate susține că în cataloneză ar însemna „este prietenos” ; ziceți și voi!...) este restaurantul din vecinătarea parcării arondate Monastiri de Lluc. Îl remarcasem pe drumul dinspre parcare spre mânăstire, când am ajuns, dar am decis să poposim la întoarcere. Era musai, căci masa de aproape-prânz fusese o simplă felie de pizza pe plaja din Sa Calobra, cu ore bune în urmă. Pe google are o notă bunicică, 4,0, iar adresa din buletin este Plaça Peregrins 6, Lluc.

Se prezintă ca o clădire lunguță cu un singur nivel, cu ferestre mari plus o terasă pietruită mobilată cu mese și scaune. Nimic spectaculos. Desigur, nu căutăm spectacol și gourmet în inima munților Sierra de Tramuntana, căutăm doar să ne potolim foamea și setea într-un mod decent.

Mese libere erau câteva, având în vedere ora nici prânz-nici cină, așa că asta n-a fost o problemă. Am primit repejor meniuri, pe care am prins a le studia, măcar pe diagonală. (Eu, AFA-istă până la moarte, le-am și pozat, ceea ce sper să mă ajute un pic, împreună cu foto efectuate ulterior, să identific cam ce-am halit noi pe acolo... Căci se pare că pierdurăm chitanța; de obicei o pozez imediat ce-o plătim, dar uite că uneori îmi mai scapă...)

În fine. Ce se vede clar la reconstituire sunt 4 beri și-o sticlă de apă. Apa îi revine lui Tati-șofer, restul e simplu: câte o berulă per căciulă. Deci înseamnă că solicitarăm beri drought, mai mici sau mai mari, fiecare după gradul de însetare.

Mai țin minte că te cam strângea friguțul... Deh – munte, aprilie, amiaza petrecută de mult... Unii s-au dus la mașină după învelitori extra, alții au acceptat păturelele oferite de personalul cârciumii. În final, toată lumea fu mulțumită despre capitolul „confort termic” .

Poza următoare îmi prezintă o farfurie cu 5 seturi de tacâmuri învelite în șervețele (bine, se văd doar 4, dar cu siguranță al cincilea e undeva, dedesubt; nu țin minte să fi mâncat cineva cu mâna) plus un bol cu măsline. V-am mai povestit despre celebrul aperitiv mallorcan măsline-aiolli-pâine. Aici se pare că aiolli lipsește și nici nu bag mâna-n foc că măslinuțele au fost on the house ' au ba.

Primul bol pozat trebuie să fi fost al meu. Pentru că rețin, în general ce-am mâncat pe unde. Aici a fost un fel de tocăniță tradițională, cu bucăți de carne și delicioase legume, coaptă la cuptor într-un bol de ceramică. Pe urmă văd ceva cu brânză gratinată (zău de știu ce-o fi fost!) și ditamai șnițelul cu cartofi și salată (ăștia trebuie să fi fost conservatorii de Paul și Diana). În final, friptură (pare a fi cotlet de porc), tot cu cartofi și salată și, după muchia telefonului din fundal, cred că Tati a fost destinatarul.

Deci cam asta mâncarăm noi pe-acolo. Nu-mi amintesc nici de efuziuni sentimentale („Doamne, ce orgasm gastronomic!” ), dar nici de vreo reclamație, cât de mică. Înseamnă că fiecare a fost mulțumit cu ce-a ales și cu asta basta.

Cât am plătit?!... Greu de zis, din moment ce nu mai am factura. În general, notele noastre de plată s-au ridicat pe la 20-25 euro/persoană în Mallorca, așa că nu văd de ce asta ar fi făcut vreo excepție. Deci în jur de 100-120 euro per total.

Dacă recomand?! Cum să nu?! Am mâncat bine, am băut bine, nu ne-a jupuit nimeni nicio piele de pe noi. Serviciu profy, decor frumos, deci un mare DA!

---

VIZUALIZĂRI: 393 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI