Hanul traditional muscelean Mihăieşti, socoteala de-acasă nu se potriveste cu cea din târg

TIPĂREȘTE

 - Socoteala de acasă:Stiind că va fi o zi superîncărcată cu multe obiective de vizitat, ca să nu pierdem timp cu restaurantul, am luat de acasă sandviciuri, prăjituri, cafea, suc, fructe, suficient pentru mine şi fiul meu.

- Socoteala din târg: După ce a mâncat bine, fiu-miu m-a întrebat ˝Da´noi nu oprim la un restaurant? ˝ V-am mai scris, ˝Ferească Dzeu de părinţii care nu ascultă copiii! ˝

 Se făcuse după ora trei după masa dar eram liniştită pentrucă fiind Vinerea Mare, catedrala din Mioveni pe care mai aveam s-o vizităm, era deschisă până târziu. Asa se face că mergând pe DN73, dinspre Câmpulung spre Piteşti la distanţă de 20 km de primul, a oprit la Hanul Tradiţional Muscelean Mihăiesti (45° 7' Nord, 25° 0' Est) situat pe str Principală nr 4a.  Punct fix, punct ochit pentru că se vedea că luase informaţii din timp, de pe unde am fost. 

Mi-a plăcut cum hanul era marcat încă de pe şosea cu o bornă kilometrică pe care scria ˝Piteşti 32 km˝. Alături, pe trotoarul şoselei era o căruţă încărcată cu coşuri mari cu flori, o stropitoare deasupra şi alături tricolorul. Frumos.

Am intrat în curtea pavată printr-o poartă mare de lemn. În curte era terasa cu multe mese lâgă care, din lipsă de muşterii la ora aceea, erau umbrele mari nedesfăcute. Localul proprizis de arhitectură rurală părea a fi răcoros. Deşi eram abia la începutul lunii mai era foarte cald aşa că nu am rămas acolo ci am căutat răcoarea salonului. Aici am avut din nou o surpriză plăcută privind aranjamentul mobilierului şi decoraţiunile interioare. Multe din restaurantele din Bucureşti care copiază kitchuri occidentale, s-ar putea mândri cu un asemenea salon. 

În faţa intrării era barul, o tejghea la care se afla o barmaniţă tânără si drăguţă. Parapetul de lemn era sculptat cu motive populare şi în spatele lui pe perete erau atârnate oale şi ulcele. Salonul era destul de mare, mobilat cu mese de patru sau mai multe persoane. Pe mese erau ştergare colorate româneşti şi vase cu flori naturale. Interesant e că pe spătarul scaunelor sculptate tradiţional, pe spate erau pictati flăcăi, fete sau scene câmpeneşti. Pe pereţi erau atârnate tablouri, deasemeni cu motive populare cu tărani sau flori dar şi farfurii şi un lambriu de lemn care îi înconjurau. Tavanul avea bârne de lemn iar aplicele imitau oarecum lămpile cu gaz de la ţară. Credeti-mă că nu m-am săturat privind.

Am consultat meniul: preţuri medii spre mici.

Ne era sete şi barmaniţa ne-a adus imediat băuturile: eu o bere fără alcool, 500 ml 9 lei iar băiatul si fructe de pădure 20 lei. Ca fel principal am comandat câte o porţie de păstrăv cu crustă de mălai, mămăliguţă şi mujdei, câte 35 lei portia şi cartofi trasi la cupotor cu usturoi şi verdeaţă 14 lei sau prăjiti 9 lei. Eram destul de sătui şi nu am mai comandat dulce. Doar fiu-miu a mai cerut un espreso 9 lei. Total 131 lei, cu bacşiş 150 lei dar fără nicun cusur ca ambient, serviciu, preţuri.

 Nu pot decât să vă recomand fără rezervă acest han în cazul că treceţi prin zonă. Merită si doar dacă mergeţi numai la Piteşti să mai plusaţi încă 32 km până la Hanul Tradiţional musceleam din Mihăiesti. Ca să nu credeţi că exagerez, din 524 impresii postate cu note cuprinse între 1-5, a obţinut punctaj 4.5 (92%)

Cum călătorului îi stă bine cu drumul, am mai mers 18 km până la Mioveni, fost Colibaşi, sediul uzinei Dacia Renault unde am vizitat o catedrală excepţional de frumoasă.  

---

VIZUALIZĂRI: 188 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI