Șona - un sat uitat de lume?

TIPĂREȘTE

Despre satul Șona situat la numai 8 km est de orașul Făgăraș, întins pe malul drept al râului Olt, nu auzisem nimic înainte de a studia programul circuitului turistic Povești din Țara Făgărașului pe care l-am făcut recent. Se amintea acolo despre misterioasele piramide de la Șona, încărcate de necunoscut și de legende, pe care urma să le vedem și noi.

În cea de-a doua zi a circuitului, după ce am servit masa de prânz la Restaurantul Hotelului Bulevard, în Făgăraș, am preluat ghidul local pentru Șona. Era de fapt o tânără localnică, bună cunoscătoare a multor amănunte interesante. Pe lângă Cetatea Făgăraș, pe DJ104D care traversează centura orașului, apoi râul Olt și un sărăcăcios cartier periferic, am continuat la dreapta pe DC66 până în centrul satului. Până de curând, când acest drum a fost asfaltat, deși relativ aproape de orașul Făgăraș, satul era considerat unul izolat din cauza noroaielor și a gropilor care îngreunau accesul. Autocarul ne-a lăsat în centrul satului, în cel mai autentic peisaj rural, pe ulița principală cu bănci la fiecare poartă unde mai tăifăsuiesc sătenii în zilele de sărbătoare.

Șona, satul copilăriei pictorului Ștefan Câlția, acolo unde trăiau bunicii săi, este astăzi destul de depopulat. Abia dacă mai numără 150 de locuitori. Plecând de la imaginea unei case autentice a locului, păstrând pe fațadă simbolurile străvechi ale comunității (crucea și cercul) pictorul Ștefan Câlția a fost primul care a demarat procesul de restaurare a unor case din sat, el însuși restaurând casa străbunilor săi. Casele din Șona amintesc prin arhitectură și culoare de casele din Viscri, cele care l-au impresionat de Prințul Charles.

Imaginea arhitecturală a tuturor satelor din Transilvania se conturează prin forma fațadelor și prin tencuielile lor. Vizitatorul va remarca în primul rând fațadele caselor și culorile pastelate ale zugrăvelilor cu var, unice în Europa. Ghida noastră în Șona spunea că sistemele de zugrăvire moderne, bazate pe materiale sintetice, nu vor realiza niciodată imaginea coloristică vie pe care o crează tencuielile și zugrăvelile colorate pe bază de var. Considerând că fațada casei nu aparține întru totul proprietarului, ci și - parțial - comunității, sătenii au înțeles că nu pot face chiar ceea ce vor cu aceasta, lezând imaginea arhitecturală a satului prin schimbări care nu se potrivesc cu elementele vechi ale construcției. În Șona sunt câteva case ale căror fațade au fost refăcute cu conservarea aspectului vechi, dar sunt și multe case care par părăsite, unele fiind chiar năruite.

Fierăria lui Lazăr a fost primul obiectiv pe care l-am vizitat în satul Șona. A fost deschisă special pentru noi. Acolo ni s-au arătat și ni s-au povestit multe. În cadrul proiectului "Regenerare rurală la Șona - atelier de fierărie tradițională", proiect lansat de Fundația Culturală "Negru Vodă" - Făgăraș în colaborare cu Asociația sătească "Șona noastră" și Galeria Posibilă, s-a realizat amenajarea spațiului pentru fierăria tradiţională, s-au colectat și s-au inventariat uneltele necesare fierăritului donate de săteni. Găzduind diverse activități culturale, la Fierăria lui Lazăr se urmărește recuperarea unui meșteșug tradițional întrerupt în Șona în urmă cu mai mulți ani.

Ni s-a povestit despre amenajarea fierăriei, începând cu refacerea construcției parțial cu materiale recuperate, s-a creat legătura dintre cele două spații ale construcției - fierăria și zona de expoziție - prin realizarea unui gol de ușă în peretele interior.

Implicându-se în lucrările de amenajare, comunitatea locală din Șona ia parte la proiectele inițiate și ajută la salvarea memoriei locului prin redefinirea, păstrarea și transmiterea acesteia generațiilor viitoare.

Pictorul Ștefan Câlția, membru fondator al Asociaţiei săteşti "Şona noastră" a fost primul donator în proiectul fierăriei, el donând suma obținută din vânzarea unor litografii. Titlul litografiei "Fierăria lui Lazăr" a devenit și numele fierăriei de la Şona, obiectiv pe care l-am vizitat și noi.

Fierăria lui Lazăr inaugurată la 23 august 2015 ca atelier care păstrează și promovează meseria de fierar și meșteșugul tradițional, atelier activ, dotat cu toate cele necesare fierăritului, oferă spațiul necesar practicării unei meserii și este în același timp un loc de întâlnire a comunității din Șona, precum și de organizare a unor evenimente culturale.

Casa Albastră pe care am vizitat-o noi, cea de la numărul 234, aflată pe strada principală, este numai una dintre casele albastre de la Șona. Această casă a fost restaurată prin implicarea voluntarilor Asociaţiei Monumentum. Fațada casei din satul copilăriei pictorului Ştefan Câlţia este a treia restaurată de tinerii restauratori voluntari.

Programul educaţional de la Şona este iniţiat de Asociaţia Monumentum, Fundaţia "Ştefan Câlţia", în parteneriat cu Asociaţia sătească "Şona noastră". Îndrumați de pictorul Ştefan Câlţia și de fiul său, Matei Câlţia, de arhitectul Eugen Vaida şi de restauratorul Ştefan Vaida, tinerii voluntari au folosit doar rețete tradiționale și materiale naturale - piatră, nisip, var stins și apă.

La Casa Albastră, veche de 142 de ani, acum renovată, locuită în prezent de cea de-a cincea generație, am intrat și eu pentru prima oară în curtea unei case transilvănene, cu ziduri înalte și cu porți ferecate, dincolo de care nici privirea nu poate pătrunde. În corpul de clădire opus intrării în curte se află Expoziția de fotografie "Pe Olt - O călătorie cu Ștefan Câlția" care propune o călătorie prin timp și prin apă, plutind pe Olt, râul care face parte din copilăria pictorului și din memoria satului Șona. De altfel, și în sat, din loc în loc, vei vedea fotografii mult mărite, ilustrând aspecte din viața de zi cu zi a sătenilor cu preocupările lor - adăpatul vitelor, spălatul lânii și al cânepii, pescuitul, munca la camp și în gospodărie, etc...

Un năvod și o barcă de pescuit decorează partea de sus a încăperii, iar pe una dintre mese se pot vedea uneltele folosite în munca de restaurare.

Pe colțul unei mese, am văzut și am frunzărit ziarul sătesc "Șona noastră", o publicație de 8 pagini, editată în 500 de exemplare care se distribuie gratuit.

Biserica din sat, Biserica "Adormirea Maicii Domnului", alături de care se află Monumentul Eroilor, are un nou acoperiș, de curând terminat. Nu am vizitat biserica și în interior. I-am dat doar un ocol ascultând cele povestite de ghidă despre eforturile echipei de voluntari în munca de restaurare. Ne grăbeam să ajungem la misterioasele Piramide de la Șona.

Movilele de la Șona

Piramidele de la Șona, numite de săteni "guruieţe" sau "guruieţi", mai oficial "movile" sunt niște înălțimi - vreo 7 sau 8 - aşezate pe două rânduri, cu forme diferite. Cele patru mai înalte sunt piramidale, iar celelalte, ceva mai scunde, au o formă alungită. Sunt acoperite cu iarbă, au cărări bătătorite, dar sunt greu accesibile până în vîrf. Coborârea este însă și mai dificilă din cauza pantei abrupte și a ierburilor alunecoase. În legătură cu aceste ciudate formațiuni răsărite parcă din pământ, circulă multe legende care mai de care mai incitantă. Ele au pigmentat scurtul nostru popas în satul Șona.

Cum am ajuns la piramide? Autocarul ne-a dus numai până la marginea satului, în apropierea a ceea ce a mai rămas din vechiul CAP. Noi am luat pieptiș cărarea lată, cu urme de copite imprimate în pământul uscat, colțuros. Cum o fi acest drumeag al vitelor după o ploaie adevărată?

La capătul primei pante, puțin mai abruptă, cărarea se ramifică spre dreapta. Acolo, prins de un copac, se află un indicator abia vizibil, din scândură, pe care scrie "MOVILE 500 m". Acest drum este tot în urcuș, dar mult mai lin, străbătând imașul inverzit pe care gingașele flori albe ale frăguțelor apăruseră a doua oară în acest an. Nu ai cum te rătăci pentru că piramidele deja se profilează în fața ochilor tăi. Ajuns lângă piramide, poți fie să te odihnești pe iarbă, la umbra lor, fie să te plimbi pe lângă ele alegând-o pe cea pe care vrei să o escaladezi. Urcușul este permis oricui, dar trebuie știut că este necesară o bună condiție fizică mai ales la coborâre, pe panta foarte abruptă. Acolo, sus, ești răsplătit cu frumoase perspective asupra Oltului în șerpuirea lui, asupra crestelor Făgărașului, precum și asupra câmpurilor întinse, cu ochiuri de apă strălucind în soare.

Cu toate legendele lor, bune de ascultat iarna, la gura sobei, Piramidele de la Șona constituie o destinație care pe mulți i-ar putea dezamăgi. Am citit asta pe chipul multora dintre colegii mei de grup care au văzut în deplasarea pietonală, pe drumul vitelor și prin iarba pajiștei, un efort de-a dreptul inutil. Nici nu s-au sfiit s-o mărturisească deschis.

Personal, mă bucur că am avut puterea de a ajunge și acolo, că am mai văzut niște curiozități din țara mea și că am mai bifat un obiectiv. Cine știe dacă-mi va fi dat să mai ajung vreodată acolo?

În încheiere, n-am să încerc să povestesc toate legendele aflate cu ocazia vizitei la Piramidele de la Șona. Sunt și destul de multe. Știu că cei interesați le pot găsi pe internet spuse, poate, mai bine decât aș fi putut să o fac eu. Subliniez doar că nici specialiștii nu au o explicație clară privind aceste ciudate ridicături de pământ.

Cât despre magicele triunghiuri dacice, nuclee energetice unicat, de la care se așteaptă încărcarea bateriilor personale cu energie pozitivă... nici vorbă! Îmi plac poveștile, îmi plac priveliștile deosebite, dar în așa ceva nu cred!

---

VIZUALIZĂRI: 837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI