GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mănăstirea Văratec: Liniște și Tradiție
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Drumul dintre Mănăstirea Agapia (vezi impresii) și Mănăstirea Văratec este o adevărată incursiune în natură, plină de frumusețe și liniște, pe măsură ce șerpuiește prin peisaje idilice și păduri de mesteceni. Noi am venit pe DJ 168, care începe din mijlocul comunei Agapia și te duce direct la Văratec. Drumul este frumos, se conduce lejer, lejeritate ce rezidă din peisajele care se arată de jur-împrejur, care te îndeamnă să le urmărești mai atent. Poate că ăsta e și scopul călătoriei, să uităm un pic de concurența acerbă cu timpul pe care-l drămuim la secundă, la serviciu sau în treburile zilnice. Acum timpul pare că curge mai lent și chiar trebuie să te bucuri de asta! Să ne bucurăm de această încetinire și să învățăm, pentru noi, că nu totul este pe repede-înainte!
Un astfel de peisaj este dat și de Rezervația Naturală” Pădurea de Argint” .
Pădurea de Argint, evocată de Mihai Eminescu în poemul său „Călin, file de poveste” , este o rezervație forestieră situată în comuna Agapia, județul Neamț. Această pădure de mesteceni se află pe terasa inferioară a pârâului Topoliței, la doar un kilometru distanță de Codrii de Aramă, o altă rezervație naturală celebră, cu care împarte o puternică rezonanță literară și naturală.
Pădurea este numită astfel datorită aspectului argintiu pe care îl capătă mestecenii în timpul toamnei și iernii, când trunchiurile lor albe strălucesc sub razele soarelui sau ale lunii. Mestecenii din Pădurea de Argint variază în vârstă, de la arbori bătrâni de peste un secol, la cei mai tineri, de 40-50 de ani.
Drumul pe lângă Pădurea de Argint, descrisă cu atâta sensibilitate de Mihai Eminescu, îți oferă un spectacol deosebit, mai ales toamna, când trunchiurile argintii ale mestecenilor strălucesc în lumina blândă a soarelui. Chiar dacă nu ne-am oprit, am văzut-o din mersul, încetinit, al mașinii. Două fotografii care să ateste trecerea noastră pe acolo, mai mult așa, ca atunci când fotografiezi apusul sau răsăritul de soare, la mare sau, oriunde te-ai afla.
Pădurea de Argint, împreună cu Codrii de Aramă, oferă nu doar o priveliște deosebită, ci și o legătură vie cu peisajul poetic descris de Eminescu, făcând din această zonă o atracție importantă pentru iubitorii de natură și literatură.
Pe măsură ce te apropii de Mănăstirea Văratec, locul încărcat de spiritualitate și istorie, simți cum pașii te duc spre un colț de lume unde cultura și credința românească s-au împletit de-a lungul timpului.
Mănăstirea Văratec, situată în satul Văratec din comuna Agapia, județul Neamț, este cea mai mare mănăstire de maici din România și un important lăcaș de cult ortodox, cu o istorie ce începe în 1785. Fondată de schimonahia Olimpiada, inițial a fost sub îndrumarea Mănăstirii Agapia, dar ulterior a devenit independentă. Dezvoltarea sa semnificativă a avut loc în secolul al XIX-lea, când au fost ridicate și reconstruite multe dintre clădirile existente astăzi, inclusiv bisericile 'Schimbarea la Față' și 'Nașterea Sf. Ioan Botezătorul', zidurile de piatră și turnul clopotniță.
Mănăstirea este strâns legată de personalități culturale, precum Veronica Micle, care își doarme somnul de veci aici, și alți intelectuali români ca Bartolomeu Anania și Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Safta Brâncoveanu a avut un rol important în evoluția mănăstirii, donându-i o mare parte din averea sa, iar contribuția ei este marcată printr-o statuie amplasată în curte.
Pe lângă activitățile religioase, mănăstirea a fost și un centru educațional, unde au funcționat mai multe școli de-a lungul timpului. Astăzi, Mănăstirea Văratec găzduiește Muzeul de Artă Medievală și Religioasă, unde sunt expuse icoane vechi, broderii, covoare lucrate manual de măicuțe și manuscrise valoroase.
În cadrul mănăstirii există un atelier fondat în 1934, unde măicuțele continuă să lucreze manual broderii bisericești, țesături și icoane. Vizitatorii pot de asemenea să savureze produse tradiționale pregătite de măicuțe, precum produse de patiserie, dulcețuri și siropuri naturale. Atmosfera plină de liniște și spiritualitate, alături de frumusețea arhitecturală și natura înconjurătoare, fac din Mănăstirea Văratec un loc cu totul special.
Vizitarea Mănăstirii Văratec este o experiență profundă, ce îmbină frumusețea naturii cu liniștea spirituală. Plimbarea prin curțile mănăstirii, printre clădirile istorice și grădinile îngrijite cu atenție de măicuțe, te umple de o energie calmă și binefăcătoare. Istoria locului, marcată de prezența unor personalități adaugă o dimensiune culturală și emoțională fiecărui pas făcut aici.
Centrul Cultural Spiritual Văratec
În apropierea Mănăstirii Văratec, pe drumul ce duce la mormântul Veronicăi Micle, se află Centrul Cultural Spiritual Văratic, o clădire modernă, cu elemente arhitecturale tradiționale. Ridicat în memoria Sheilei Margaret, soția lui Sfrijan Dinu, acest centru nu este doar un muzeu, ci și un spațiu dedicat evenimentelor culturale. Eleganța sa discretă se reflectă în expozițiile tematice, precum Salonul Safta Brâncoveanu, care prezintă piese de etnografie, sau Salonul literar, ce adăpostește cărți semnate de personalități ce au vizitat Văratecul. Centrul oferă și un salon dedicat Sheilei Margaret, o bibliotecă eminesciană, un magazin de suveniruri și un salon de artă.
Vizitatorii sunt întâmpinați cu multă căldură, transformând fiecare moment petrecut aici într-o experiență memorabilă.
Mormântul Veronicăi Micle se află lângă bisericuța Sfântul Ioan Botezătorul de la Mănăstirea Văratec, un loc liniștit și încărcat de spiritualitate. Născută Ana Câmpeanu în Năsăud, Veronica Micle a fost o poetă română, cunoscută atât pentru scrierile sale, cât și pentru relația profundă pe care a avut-o cu Mihai Eminescu. După ce a moștenit de la mama sa o casă în Văratec, poeta a donat-o mănăstirii, legându-și astfel existența de acest loc.
Veronica Micle a murit la 3 august 1889, la Mănăstirea Văratec, în urma unei congestii cerebrale cauzate de otrăvirea cu arsenic, la scurt timp după moartea lui Eminescu. Deși există suspiciuni că s-ar fi sinucis, ceea ce ar fi împiedicat o înmormântare religioasă, ea a fost totuși înhumată cu slujbă religioasă, probabil datorită discreției și respectului față de contribuțiile sale culturale și spirituale. Locul unde își doarme somnul de veci rămâne o destinație de pelerinaj și un simbol al unei povești de viață și iubire zbuciumată.
V-am povestit toate acestea doar din dorința de a vă arăta că Văratec nu este doar un loc de rugăciune, ci și un simbol al tradiției, spiritualității și al dăruirii românești, oferind vizitatorilor momente de reflecție și conectare cu valorile autentice.
Este clar că n-am descoperit vreo Americă cu ceea ce v-am povestit, nici nu am pretenția. Cum n-am pretenția ca voi să aveți aceleași trări ca ale mele, în cazul în care alegeți să vizitați aceste locuri. Dar, sunt aproape sigur că , dacă o veți face, nu veți regreta!
Acuma, vă las, haidi, pa!
Trimis de Yersinia Pestis in 21.10.24 09:45:28
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 47.14027500 N, 26.26975500 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Uite ca si aici am bafta de primul ecou.
Incep sa te banuiesc ca ai citit articolele pe care le-am scris despre concediul si Moldova si Bucovina in pandemia din 2020, dar pe care nu le-am publicat pe AFA.
Cam aceleasi vizite am facut si noi in prima zi, dar cu o mica deosebire. Plecand de la Mausoleul de la Marasesti prima oprire am facut-o la Varatec, apoi am fost la Agapia, de acolo la Humulesti pentru a merge apoi la Casa Afetelor in Pipirig pentru masa si casa. Daca imi spui ca ai fost pe acelasi traseu, iar in ziua urmatoare ai fost la Manastirea Secu, manastirea Sihastria, apoi la Cetatea Neamtului chiar te banui de paranormale.
Manastirea Varatec nu o mai vazusem de foarte multi ani, dar am regasit-o la fel de frumoasa si plina de flori si de istorie. In afara de biserica am mai vizitat si muzeul, atelierul de broderie si am mers apoi la mormantul Veronicai Micle. Nu puteam ocoli magazinul manastirii din parcarea din fata de unde ne-am facut provizii de cozonaci, placinte poale-n brau, covrigi si alte produse de patiserie, toate fabricate in Brutaria manastirii.
Si ce imi aduc aminte stradutele din preajma manastirii aveau nume care aminteau de cele sfinte si mai putin de cele lumesti.
Bineinteles ca femeile au facut obisnuitele cumparaturi din incinta manastirii.
Hai ca ma intind la vorba si te cearta lumea ca m-ai lasat sa bat campii.
Numai bine si calatorii placute!
Rog așteptați...
@liviu49: Nu, in prima zi am venit, așa cum am povestit, pe la Tupilați-Tg. Neamț-Agapia-Văratec-Cheile Bicazului-Lacul Roșu, unde ne-am și cazat, o să vin cu povestea.
De paranormale nu mă poți bănui, dar, la o adică, vorbesc cu o femeie din etnie, de am gârlă în orașul istoric, și te pot ajuta. Ce vrei, dezlegare de cununii, noroc la LOTO, de sporul casei?! 😂
Alelalte mănăstiri le făcui alt’dată, de sus de pe Rarău până spre Sihla și Sihăstria, cu Peștera Cuvioasei Teodora, doar că long time ago. Cred că mi-ai dat o idee, să le revăd!
Mersi că-ți pierduși timpul pe la mine, sper că nu și entuziasmul sau răbdarea.
Cu respect!
@Yersinia Pestis: La Varatec am ajuns doar de doua sau de trei ori, relativ putin pentru un moldovean. Cel mai puternic mi s-a intiparit in minte prima vizita, la 8-9 ani, traditionala excursie cu clasa in jud. Neamt.
Veneam, ca si tine, dinspre Agapia. Unde maicutele doar au tipat la noi, sa nu calcam iarba, sa nu vorbim tare (ca o faceau ele), sa nu ne imbrincim si alte sa nu. La varsta aia nu conta Grigorescu, istorie, chestii de acest gen - ci vorba buna. Ca de aia rea eram satui de acasa si de la scoala.
Ei bine, am gasit liniste si seninatate la Varatec - motiv pentru care manastirea asta mi-a ramas in suflet.
Plus ca aici am mancat serbet pentru prima oara. De trandafiri! Mai fac maicutele?
@adso: Da, au la vânzare tot felul de dulcețuri și conserve. Plus brutăria din chiar fața mănăstirii.
Apoi, în parcare sunt tot felul de comersanți care-ți oferă, la rândul lor, alte conserve, băuturi și fructe de sezon, cineva vindea niște mere de le mâncai cu ochii: din alea mici, rotunde și roșii ca păcatul. Le vindea din mașină, direct, lumea cumpăra pe rupte!
Eu sunt, cumva, reținut în a cumpăra mâncare din locuri și mai ales de la persoane care vând, așa, la margine de drum, mi-e frică să nu fac bube sau să-mi crească vreo gâlmă cine știe pe unde dar, cui îi place, n-are decât!
Nu vizitez mănăstirile din prea multa-mi evlavie, dar aprind și eu niște lumânări pentru cei de mi i-a luat viața, nu știu, neaparat, dacă o fi ca-n “Moartea lui Fulger” : “Cu făclioara pe-unde treci/ Dai zare negrelor poteci /În noaptea negrului pustiu/ Iar banu-i vamă pentru râu…” Și, da, mă rog pentru mine și-ai mei! Îmi place însă și legenda lăcașului, așa cum tuturor ne plac poveștile.
Mersi de vorbe, mi-era dor să combat cu tine! Chapeau 🎩!
@Yersinia Pestis: Pai nu din vina mea combatem rar, tu esti cel care ia pauze lungi si dese. Că mobilă, că mare, că aia. Desi se prea poate ca, in perioada urmatoare, sa devin eu personajul negativ, se anunta zile crunte pana la sfarsitul anului 
.
Nici eu nu ma omor sa cumpar de la comercianti neautorizati. Dar ceea ce fac maicutele e cu aprobarea Barbosului, nu ai de ce sa te temi 
.
In Uzbekistan, de exemplu, din spusele ghizilor, daca vrei sa ai cat de cat o siguranta ca nu cumperi chinezarii, e bine sa faci achizitii din madrase. Statul controleaza ceea ce se vinde pe acolo. La noi e invers, pe langa biserici gasesti expuse numai prostii.
@adso: Păi, mai am un review, maximum două și termin pe anul ăsta, intru la hibernat, ca ursul! Om vedea, la anul, ce-o mai fi!
Ai dreptate, nu prea am mai combătut, cei câțiva useri de vă urmăresc ați scris despre niște locuri de n-am fost, neam , așa că n-aveam cum să mă bag în seamă, aș fi fost penibil!
Despre Tg. Mureș, eu am fost, ultima oară, prin 2007, când i-am cumpărat motocicletă fiie-mii. Rețin că m-am plimbat pe niște trepte pictate și, cam atât. Apoi, când am mai trecut pe-acolo, am luat, mereu, varianta, prin Acățari, parcă îi spune.
Duminica de tocmai ce-a fost m-am preumblat prin Bârlad, oraș de ție ți-e drag! Și, da, ai dreptate să-ți fie drag și mie-mi place!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
În răspunsul ecoului lui @adso ai scris așa:
”... cei câțiva useri de vă urmăresc ați scris despre niște locuri de n-am fost, neam și n-aveam cum să mă bag în seamă, aș fi fost penibil!
Să știi că eu nu mă consider „penibilă” dacă-ți mai scriu câte un ecou la ce scrii tu p'aicișa! O fac pentru că, chiar mă interesează și vreau să știu mai multe despre locuri pe unde NU am mai fost. Despre Mânăstirea Văratec știam că este un loc unde este înmormântată Veronica Micle și că, tot aici, s-a retras Zoe Dumitrescu Bușulenga, care și-a ales numele monahal de Maica Benedicta.
Apoi, dacă despre Safta Brâncoveanu știu că, împreună cu soțul ei, a fondat Spitalul Brâncovenesc și că a lăsat un „testament-blestem” , în care se spune că:
”Cel care se va atinge de ctitorie, să fie omorât de cei din neamul său într-o zi de sărbătoare”
lucru care s-a și întâmplat! În schimb, despre...
”Centrul Cultural Spiritual Văratic, o clădire modernă, cu elemente arhitecturale tradiționale. Ridicat în memoria Sheilei Margaret, soția lui Sfrijan Dinu, acest centru nu este doar un muzeu, ci și un spațiu dedicat evenimentelor culturale
... nu știu nimic și - mai ales - cine este/a fost Sheila Margaret și nici cine a fost soțul ei, Sfrijan Dinu. Nenea Googălu' nu m-a dumirit
nu că ar fi un „capăt de țară” dacă nu știu... ci, doar așa, pentru (ne) știința mea!
Te felicit pentru articol și poze și...comme d'habitude, 
” O fac pentru că, chiar mă interesează și vreau să știu mai multe despre locuri pe unde NU am mai fost.
Exact!
@doinafil: Dinu Sfrijan a fost un român emigrat în Anglia unde a dat de bani. Parte din ei i-a folosit pentru Centrul în cauză…
Doamne, nu mă înțelege greșit dar, mulți dintre voi, scrieți despre niște locuri de-ați fost de eu nici nu visez! Io-s mai așa, mai răpănos, cu România, cu Marea Neagră, ce vreți, mi-e frică de avion!
Am observat că pe saitul de facem cenaclu literar cu toții, sau, nah, marea, covârșitoarea majoritate, o dau cu cele străinătățuri. Ăl mai necăjit zice de Egipt, Tunisia sau Bermude cum zic io de prunii din livadă. Și-atunci, ce caut eu pe-aici?! Să vă spun, ce?! Agapia, Văratec? Vă ia sila, asta e clar! De-aia nu-s mai expansiv, de-aia-mi iau pauze dese și lungi. Vorba aia “Pauzele lungi și dese-cheia marilor succese!”
Sărut mâna, când vrei, vino la o palavră, te-aștept, dar nu te aștepta să am vreun răspuns inteligent!
@Yersinia Pestis: Locuri frumoase ai văzut. Locuri liniștite, care te” încarcă” , care te fac să ieși puțin din cotidianul ăsta de ne mănâncă sufletele câteodată.
Și mi-a plăcut tare mult să citesc aticolul cu” Carmina Burana” pe fundal. M-am liniștit la creier după altă zi de coșmar (ce vrei... nu m-am pensionat 
.
Mai scrie. Lasă egoismul . Nu hiberna. Nici nu știi cât de bine ne faci nouă, celor care citim.
@Yersinia Pestis:
” covârșitoarea majoritate, o dau cu cele străinătățuri
Din cele 114 articole ale mele, jumătate sunt despre locuri din România + Republica Moldova, iar jumătate din această jumătate sunt despre Iași. Sunt mulți autori pe AFA, dintre cei mai buni, care scriu majoritar sau exclusiv despre România. Și mulți cititori care nu deschid decât articolele despre România.
Dar, vorba lui @Pușcașu Marin, când vrei să-ți găsești motiv...
@adso: La tine nu se pune, o să citesc și dacă scrii despre-un semafor!
Spuneam doar că, nevăzând, vreodată, locuri din cele străinătățuri despre care se scrie aicișa, eu ce să scriu?!
Și-apoi, e și normal ca locurile alea, de-afară să aibă prioritate în opțiunile ălora de scriu sau citesc pe AFA, nu mănăstirile mele și cum văd eu marea!
Nu m-am supărat, ca văcarul pe sat, doar mi-am calibrat mofturile! 🤗
@Yersinia Pestis: Stai listinit! Nici eu nu dau buzna la citit ce nu ma imtereseaza, fie ca e vorba de Strainezia, fie ca e vorba de mancatorii sau dormitari. Voi citi mereu articole despre obiective turistice din Romania, chiar daca nu totdeauna imi place ce citesc sau am indoituri legate de cele scrise. Asa ca stai linistit ca daca ne adunam, putem pune de un partid (ptiu drace!!!).
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: cum spuneam, fiecare citește ce vrea. Doar că, uneori, realizez că subiectele pe care le abordez eu sunt slăbuțe față de scriu alții, atâta tot! Până la urmă e bine așa, suntem uniți în diversitate!
@Pușcașu Marin: Salut, scuze de întârzierea cu care răspund!
Hibernarea de zic io de ea nu-i vreo sclifoseală, e dată de faptul că nu prea mai am destinații despre care să scriu, că eu, nah, tot prin aceleași locuri pendulez, ar fi culmea să vă scriu, iarăși, despre Salina Tg. Ocna, Slănic Moldova sau mai știu io ce mausolee.
Cum spuneam, mie-mi place să vorbesc doar că până și eu înțeleg că pot deveni ridicol.
Nasol să ai zile încărcate la serviciu dar, știi vorba :” în fiecare lună citesc “Forbes Top 100 “ și, dacă nu scrie de mine, trebuie să plec la serviciu!” Eu am lucrat vreo 30 de ani cu foc sub cur și cel mai mult mă enerva acel “Am înțeles!” pe care ăia mai mari decât funcția de-o aveai îl așteptau. Dar lasă că și funcția de șef este de neam prost și de scurtă durată. Asta-i altă vorbă adevărată! Oups, vreo 16 ani am fost șef! 😳
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2020 Cea mai mare manastire de maici din Romania, Varatec — scris în 05.07.20 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Oct.2018 Manastirea Varatec – casa sfintelor calugarite — scris în 26.04.19 de Diaura* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2017 Domniţa Safta Brâncoveanu — scris în 29.11.17 de RossoNerro din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2015 Mănăstirea Văratec (jud. Neamţ) — scris în 09.04.16 de Lucien din MIERCUREA CIUC - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Mănăstirea Văratec - credință și relaxare sufletească în Ținutul Neamțului — scris în 08.10.14 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- Sep.2010 Manastirea Varatec si Mormantul poetei Veronica Micle — scris în 05.12.10 de georgiana din SANNICOLAU MARE - RECOMANDĂ
- Jul.2010 Manastirea Varatec, oaza de spiritualitate — scris în 30.08.10 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată