GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mănăstirea Nechit – un loc în care drumul încetinește fără să-ți ceară voie
TIPĂREȘTENu prea m-am mai plimbat în ultima perioadă, din motive independente de voința mea: ba primăvara asta capricioasă, ba ploaie, ba căldură, cu efecte directe asupra vegetației din curtea mea și anume fix în locurile în care vrei tu să crească ce cultivi și nu ce decide natura să-ți facă surpriză. Pe lângă asta, mai sunt și alte mici motive adunate, care nu prea te lasă să hălăduiești așa cum ai vrea, chiar dacă sufletul tău deja și-a pus bocancii de drum.
Sătul de atâtea restricții, am acceptat oferta unor prieteni de-o ieșire de patru zile în zona Neamț. Bine, sunt destul de urâcios ca persoană ca să știu că nu mă invită nimeni de dragul meu, așa că am fost circumspect din start. Mă gândeam că sigur mă cheamă din oareșce motive ascunse — poate vor să-i împrumut cu bani sau să le repar ceva prin zonă cu „experiența mea vastă” .
Până la urmă s-a dovedit că aveam dreptate doar pe jumătate: nu bani voiau de la mine, ci să se adape din vastele mele cunoștințe turistice, adunate cu greu de-a lungul timpului, pe trasee mai mult sau mai puțin reușite. Până la urmă nici nu-mi mai păsa de motiv; dacă nu-mi cereau bani, deja aveam suficiente argumente să par amabil și cooperant, așa că am acceptat.
Acuma io știu că voi vă veți indigna: ce vină aveți că eu mi-am bâțâit hoitul și p-ormă mă pălește pe mine logoreea și trebuie să vă și stric ziua, scriind ce și cum despre mine? Iete, nah, așa ! Fac toate astea pen’că pot, că, ce să vă fac, @Cornel nu m-a scos de pe sait și mă lasă ca pe mine, în libertate aproape periculoasă.
Dar, dacă aveți oleacă de răbdare și depășiți sila pe care s-ar putea s-o vă creez, citiți-mă. Cine știe, poate mai aflați și voi niște lucruri despre locuri și destinații care v-ar putea fi de folos, măcar cât să nu vă rătăciți chiar complet în viață sau prin Neamț.
În același timp, mă simt obligat să vă avertizez, așa cum fac de fiecare dată când scriu eu despre turism: dacă faceți ca mine, e numai și numai pe răspunderea voastră. Eu doar povestesc, nu dau garanții, nu semnez pentru consecințe și nici nu răspund pentru alegeri discutabile. Așa că, n-avem vorbe pe urmă, da?
Mănăstirea Nechit – o poveste spusă pe îndelete
Dacă pleci de-acasă într-o zi obișnuită, cu gânduri obișnuite și cu toate grijile moderne după tine — telefon, notificări, „mai am de rezolvat ceva repede” — și apuci drumul spre est, există un moment în care lucrurile încep să se schimbe fără să-ți ceară voie.
Moldova are și va avea mereu un aer aparte, ceva de lentoare, ca și cum timpul n-are chef să curgă chiar cu viteza la care este setat în alte regiuni. Calmul moldovenesc e aproape proverbial și devine, fără exagerare, un fel de stil de viață. De exemplu, pe șosele nu prea ai parte de piloți de Formula 1. Mai ales pe drumul Bacău–Piatra Neamț, unde lucrurile se desfășoară într-un ritm… să-i zicem contemplativ.
Aici se circulă cu 50 km/h în localitate și uneori cu aceeași filozofie și în afara ei. Iar când te încumeți să depășești, ai toate șansele ca șoferul din mașina pe care tocmai ai lăsat-o în urmă să se uite la tine cu un calm aproape ofensat: „Un’ ti grăbești, uăi?”
E ca în bancul cu doi moldoveni care fac accident. Iese unul din mașină, se scarpină în cap și începe să se vaiete: „Io-te, uăi, cum m-ai pocnit, aracan de zilele mele! Și țîia șini ț-o dat, uăi, permisul?!” La care celălalt, foarte liniștit: „Da’ țîia șini ți-o zis, uăi, că io am permis?”
Drumul- prima formă de desprindere
În mod obișnuit sunt două drumuri de acces, depinde din care direcție vii : dinspre Bacău sau dinspre Piatra Neamț, ambele ușor de accesat din șoseaua ce leagă Bacăul de Piatra Neamț: unul prin comuna Borlești, al doilea prin Roznov, ambele asfaltate și bune, nu-ți rupi mașina și nici nu te gândești la mecanicul tău auto și regreți că nu i-ai dat telefon de ziua lui de naștere ca să-l felkiciți! Comună este senzația că, de ce mergi nu ai impresia că te duci la un obiectiv turistic ci acela că te desparți de ceva : de agitația cotidiană și că începi să vezi și materializezi liniștea. Drumul nu este spectaculos în sensul „instagramabil” al cuvântului. Nu îți sare nimic în față, nu te lovește cu priveliști dramatice și nici nu îți cere să oprești la fiecare curbă ca să faci poze. Dar are o calitate rară: te lasă să te liniștești fără să-ți ceară nimic în schimb. Și, undeva pe acest traseu, începi să observi un lucru simplu și ușor neliniștitor în sens bun: nu mai ai chef să te grăbești. Nici măcar dacă ai vrea.
Valea pârâului Nechit nu este o destinație „tare” în sens turistic. Nu are dramatismul munților înalți și nici spectaculozitatea cascadelor pe care le vezi pe pliantele lucioase. Dar are ceva mai rar: continuitate. Este o vale care nu se oprește ca să impresioneze. Nu face pauze pentru efecte speciale. Doar curge, firesc, cu păduri care stau cuminți pe margini, cu lumină filtrată printre ramuri și cu sate care par că au învățat de mult același ritm liniștit. E genul de loc în care începi să înțelegi că liniștea nu este absența sunetului, ci o formă mai rară de ordine. Totul pare la locul lui, fără să-ți explice cineva de ce. Și exact aici, aproape discret, fără să-ți ceară atenție sau aplauze, apare mănăstirea. Nu ca o apariție spectaculoasă, nu ca un obiect pus intenționat în decor, ci ca o continuare firească a peisajului. Ca și cum valea, după ce a curs liniștită atâta timp, a decis pur și simplu să se așeze într-o formă de rugăciune.
Mănăstirea se află pe valea pârâului Nechit, într-un spațiu considerat de tradiție ca având rădăcini monahale încă din secolul al XIV-lea. Originea locului este legată de sihastrul Nichita, primul viețuitor care s-ar fi nevoit aici, într-o zonă retrasă, potrivită vieții de rugăciune și reculegere.
În jurul acestuia s-a format treptat o comunitate de viețuitori, iar în timp a fost ridicată o bisericuță de lemn, marcând începutul unei așezări isihaste cunoscute sub numele de „Schitul Nechit” . Documente medievale menționează ulterior existența schitului în contextul așezărilor din Moldova voievodală, inclusiv în legătură cu sate, moșii și danii domnești din secolele XIV–XV. De-a lungul timpului, Mănăstirea Nechit a cunoscut perioade de înflorire, dar și de declin. În secolul al XIX-lea viața monahală s-a redus semnificativ, iar în 1864 a fost ridicată o biserică de zid, marcând o etapă de refacere a așezământului.
În secolul XX, restaurarea și reorganizarea vieții monahale sunt strâns legate de părintele Zenovie Ghidescu, stareț al mănăstirii începând cu anul 1948. Perioada comunistă a adus din nou întreruperi în activitatea monahală, însă după 1972 așezământul este redeschis și reconstruit progresiv. Între 1976–1979 este refăcută biserica mare, cu hramul „Schimbarea la Față” , și este construit un paraclis închinat Sfinților Mucenici Zenovie și Zenovia. Ulterior, complexul este extins și modernizat, inclusiv prin ridicarea turnului-clopotniță (1998–2001), care marchează și intrarea principală în incintă.
Mănăstirea Nechit este cunoscută pentru o bogată colecție de relicve, cu peste 300 de moaște ale sfinților ortodocși, ceea ce o transformă într-un important loc de pelerinaj.
Printre cele mai cunoscute se află:
” Piatra de pe Golgota” - despre care se crede că are o puternică încărcătură spirituală, pe ea văzându-se pete despre care se spune c-ar fi sângele Mântuitorului
” Papucul Sf. Spiridon” -sfânf iubit în tradiția creștină pentru ajutorul grabnic pe care-l acordă celor năpăstuiți
Aceste elemente atrag anual numeroși credincioși, care vin pentru rugăciune, închinare și momente de reculegere.
Centrul Socio-Cultural.
În cadrul complexului funcționează Centrul Socio-Cultural „Sfântul Cuvios Nechita Sihastrul” , o clădire cu patru niveluri care include săli de mese, sală de conferință, chilii pentru monahi și ppersonal, spații administrative, locuri de cazare pentru pelerini. Acest spațiu susține atât viața monahală, cât și activitățile de primire și găzduire a vizitatorilor.
Hramurile Mănăstirii :
Viața liturgică este marcată de patru mari sărbători anuale:
6 august – Schimbarea la Față a Domnului,
30 octombrie – Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia,
6 decembrie – Sfântul Nicolae ,
12 decembrie – Sfântul Ierarh Spiridon
În aceste zile, mănăstirea devine un important punct de întâlnire al pelerinilor din întreaga regiune, într-o atmosferă de rugăciune și comuniune.
Experiența vizitatorului
Vizita la Mănăstirea Nechit nu este doar un obiectiv turistic, ci o experiență de ritm și atmosferă. Peisajul natural, liniștea văii și organizarea complexului monahal creează un spațiu în care vizitatorii pot descoperi atât patrimoniul religios, cât și un moment de calm personal.
Fără a fi ostentativă, mănăstirea transmite o stare de echilibru și continuitate, specifică marilor vetre monahale ale Moldovei.
Și, într-un fel greu de pus în cuvinte fără să sune prea pretențios, Mănăstirea Nechit nu îți rămâne în minte printr-un singur lucru mare, spectaculos, ci printr-o sumă de lucruri mici care se așază încet.
Poate e liniștea din curte, care nu te împinge să faci nimic și nici nu te grăbește să pleci. Poate e felul în care lumina cade peste clădiri, fără să pară că vrea să impresioneze pe cineva. Sau poate e pur și simplu senzația aceea că, pentru câteva clipe, lucrurile nu mai sunt „de făcut” , ci doar „de fost” .
Nu e un loc care îți cere concluzii mari. Și nici nu pare interesat să-ți schimbe viața în mod dramatic. Mai degrabă îți dă o pauză. Una simplă, fără explicații, dar suficientă cât să îți mai domolească ritmul.
Iar când pleci, nu ai impresia că ai bifat ceva. Mai degrabă că ai lăsat ceva în urmă — nu neapărat griji sau gânduri, ci puțină grabă.
Drumul de întoarcere arată aproape la fel ca cel de venire, dar tu nu mai ești chiar același. Nu în mod spectaculos, nu „transformator” , ci într-un fel discret, aproape banal: mergi un pic mai încet, te enervezi un pic mai greu și, fără să-ți dai seama, lași mai mult spațiu între tine și lucruri.
Și poate că acesta e cel mai cinstit lucru pe care îl poate face un loc ca acesta: să nu îți spună nimic în plus, dar să îți mai ia din graba cu care le trăiai pe toate.
De la Mănăstirea Nechit am plecat spre Lacul Bicaz, unde am ajuns cumva mai liniștiți. La suflet, spui. Ce-a fost acolo o să vă spui, mintenaș, dacă sunteți cuminți sau obraznici, n-are contează, eu apreciez cumințenia voastră. Doar că nu vă spui când, vă țin cu inima-n gât, știu că sperați că mă potolesc și n-oi mai scrie. Ete, vă păcălii ! Haidi, pa !
AmFostAcolo fără reclame?
- Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
- Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult
Trimis de Yersinia Pestis in 25.05.26 11:21:43
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 46.76976300 N, 26.39446000 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
12 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Yersinia Pestis: Tare frumos ai descris locul. Ultimul paragraf m-a pus la meditat. Așa e, trăim în grabă, vrem să le facem pe toate deodată, parcă azi e luni, azi e duminică, ni se pare că n-am făcut nimic toată săptămâna.
Mi-ar place să găsesc și eu ceva care să mă facă să trec prin viață doar cu viteza întâi. Dar e greu. Vorba ta... la chestia cu ce cultivi și cum face natura” mișto” de tine. Dacă nu te iei la trântă cu rădăcinoasele necomestibile cât de repede poți, ajungi să spui că locuiești pe strada X, prima junglă pe dreapta.
Nu prea le am eu cu locuri de-astea, deși nu neg că le vizitez ori de câte ori am ocazia (a se citi - când jumătatea cealaltă a familiei dorește o vizită la mănăstiri sau biserici). Dar, așa cum spuneam, la cât de frumos ai descris locul, o să recomand locația Doamnei. Și de-o fi s-avem drum pe-acolo, merg. Scrii tu frumos, dar pe cuvânt tot nu te cred 
. Și tot la recomandarea ta, declar pe propria răspundere că-mi asum 100% intenția de a ajunge prin cele locuri și-n caz de nu mi-o plăcea, ești absovit de orice vină. Howgh!
Rog așteptați...
@Yersinia Pestis:Frumos şi relaxant scris. Acum când trăim în epoca vitezei, informaţiile sunt scurte si de multe ori te bagă in ceaţă, au apărut mute fake-newsuri generate de AI, un asemenea articol îţi dă speranţă că nu s-a pierdut tot. E un amestec de descrieri, informaţii, asezonate cu mici filozofări, care îţi dau o stare de bine, ca si cum tu, din fotoliul tău ai vizitat mănăstirea Nechit. Poate sunt eu de modă veche dar mi-a plăcut foarte mult reviewul.
@Pușcașu Marin: Ce-mi faceti voi acum, v-ati apucat de scris fix cand nu am timp nici sa ma duc la baie 
Bine, atunci, macar conversati voi. De citit - am sa citesc!
@adso: He, he, he, te-am pândit, ca-n “ Miorița” , ce crezi tu, ni’ca pe lumea asta nu se-ntâmplă așa, de la sine, fără de vreun scop! Că până și Lavoisier ne-a spus că nimic nu se pierde sau se câștigă, transformatul e esența!
Mai am două ore de serviciu p-ormă mă năpustesc asupra voastră cu răspunsuri. Are, cineva, vreo întrebare? 🤨😂
@Pușcașu Marin: Frate, ajunsei acasă, am bătut falca, chiar dacă ăi medici ne sfătuiesc să nu facem asta după ora 18.
Mă bucur, sincer, că reușii să-ți atrag atenția cu textu-mi. N-am mințit, neam! În plus, hint: dac-ajungeți acoloșa încercați ca ghid să vă fie părintele Isac. Chiar merită, e un tip degajat, nu foarte rigid în a explica ce și cum cu istoria Mănăstirii. La modul explicit dar nu habornic. Plus că grupul nost’ avu bulanul să ne primească insăși starețul. A fost un dialog frumos, plin de-nvățăminte, omul e tobă de carte dar poate respira și-ntre păcălici, alde noi, grupul de-am fost, mă refer .
Chiar aș vrea s-ajungi în zonă, e pe sufletul tău, crede-mă, nimic ostentativ religios, doar simpla apreciere a fiecăruia.
Altcumva, mă bucur, sincer, de băgarea-ți în seamă, mereu mi-a plăcut că nu dormi pe tine când te dai la vorbă! Cu respect! 🎩
@Michi: Sărut mâna, scuze de răspuns întârziat dar chiar lucrai pân’ la ora 21,00.
Am spus, mereu, că din cauză de laude, primite de la dvs și alții de pe AFA, mi s-a urcat la cap și-am început să cred că chiar pot transmite informații, fie ele doar turistice.
Acuma, sincer, mă bucur că vă plac vorbele-mi, îs ale mele, sunt prea egoist să le-mpart cu AI! E vorba de trăirile mele, că ele par de vitrină e numai vina mea, nu le am cu vorbele meșteșugite, chiar dacă dvs mă încurajați!
Pe bune, dacă vreți să vizitați Nechit și nu veți fi mulțumită, urmare a sfaturilor mele, vă recompensez, cumva, sunteți singura de pe AFA de-mi plec grumazul, meritați asta!
Sărut mâna, cu sincer respect!
”Vizita la Mănăstirea Nechit nu este doar un obiectiv turistic, ci o experiență de ritm și atmosferă. Peisajul natural, liniștea văii și organizarea complexului monahal creează un spațiu în care vizitatorii pot descoperi atât patrimoniul religios, cât și un moment de calm personal
Cred că pentru orice enoriaș sau turist este valabil ce-ai scris în ultimul rând de mai sus. În ceea ce mă privește și eu mă simt mai calmă când intru într-o biserică, oriunde s-ar afla ea. Simt că mă încarc cu energie pozitivă care - cred - că este emanată de icoane și de tote obiectele liturgice!
”Iar când pleci, nu ai impresia că ai bifat ceva. Mai degrabă că ai lăsat ceva în urmă — nu neapărat griji sau gânduri, ci puțină grabă
Mi-a plăcut această constatare! 
Și din asta, și din toate scrierile tale pe acest site, se vede că ai vorbele la tine! 👍
Te felicit pentru scriere, descriere și pentru poze! 👏... și, ca de obicei, îți trimit mulți🥰 🥰🥰
@doinafil: Da, chiar dacă-mi place să mă bat cu pumnu-n piept că ce “diștept” mă aflu, în cazul Mănăstirii Nechit n-am alt merit în afara ăluia de-a găsi răbdarea! Natura, constructiile și modul de-a fi al monahilor, la asta te-ndeamnă.
Doar că răbdarea, aici, nu-nseamnă pierdere de timp ci o-nțelegere a curgerii timpului.
Mersi de pupici, chiar dacă simbolici ajută la moral!
@Yersinia Pestis: N-am absolut nicio problemă cu religia, în sensul că religia ar fi preșul ăla roșu și eu taurul. De 35 de ani trăiesc într-o simbioză, nu perfectă, dar aproape de, cu persoana cu care trag la aceeași căruță chiar dacă calul de pe partea ei e credincios, iar calul de pe partea mea e ateu.
Am făcut eu o mărturisire printr-un articol că merg la Curtea de Argeș aproape-n fiecare an. Și o fac pentru că-mi dă o stare de bine.
Fii sigur că de va fi s-ajung prin zona asta de care așa frumos ai povestit voi găsi partea frumoasă a locului.
O zi frumoasă să ai!
@Yersinia Pestis: Să ne amintim de frumoasele descrieri și graiul lui Calistrat Hogaș:
Cât prindeai cu ochii: spre răsărit, între munţi de o parte şi între munţi de alta, pârăul Nichitului curgea grăbit şi limpede, acum printre fânețe înflorite, acum printre lunci tinere de mesteacăni, de sălcii sau de arini, acum printre prundişuri întinse și sterpe de mozaic cu multe fețe; iar razele soarelui, ce cădeau pieziş pe crestele fugătoare ale undelor lui, îi dădeau înfățișarea cotigită a unei nesfârşite cordele late de mătasă moale, cu schimbătoare sclipiri de aur... Amurgul începuse a se râdica din adâncuri... iar între piscurile înalte ale munţilor, ce se răsfățau încă în pulberea de lumină roşietică a celor din urmă raze ale apusului, văile tupilate întunecau priveliştea, ca atâtea pete imense de umbră, viorie... [… ]
Cu greu, dar totuși urcai, ca înnot, prin această mare adâncă de flori, până, pe sprinceana înaltă şi arcuită a colinei. În fund, departe, spre apus, munţii peste care călcasem, se desfăşurau până dincolo de hotarele ochiului, ca un nemărginit amfiteatru frământat parcă de valuri uriaşe, peste a căror întindere viorie răsăritul aruncase un văl străveziu și fin, țesut din raze subțiri de soare... Jos în vale, Schitul se tupila după dese şi înalte pâlcuri de verdeață şi, numai prin rariştea frunzişului mișcător, albeața curată a chiliilor mai străbătea, sclipind pe furi până la mine; iar în deşertul cerului, crucea singuratică a turnului bisericii se înălța neclintită, ca o stea scânteetoare tăiată pe un fund de azur... Spre dreapta, din văile umbroase ale munţilor Tazlăului, cu piscuri pierdute în pulbere de lumină, negurile albe se înălțau spre văzduhuri şi-şi topeau în aer creștetele lor, ca fumul ce sar ridica din o jertfă colosală, aprinsă de natură pe altarele sale, pentru atotputernicul său ziditor!... O făşie cotigită şi lungă fără sfârşit de aburi străvezii și albi însemna, din apus spre răsărit, cursul fără odihnă al Nichitului, şi numai sclipiri scurte și fugătoare de lumină vie mai vădeau până la mine lunecarea lui grăbită şi fatală... („În Munții Neamțului” , 1934)
@Pușcașu Marin: Aaa, cât despre judecat religia, nici nu se pune problema, poți să crezi și-n becul din tavan, din partea-mi! Avem atâtea motive să ne certăm, de ce trebuie s-amestec și religia? 😂
Despre mine nu pot spune c-aș fi habotnic, nu cred că dacă merg în genunchi prin curtea Bisericii și aprind un snop de lumânări mi se iartă păcatele , ar fi tare ușor. Bine, dac-aș avea păcate, să nu exagerăm! Știu eu, poate muzica de-mi place s-o ascult, unii spun c-ar fi drăcească, din care vă împărtășesc, din belșug, în postările mele!
Revenind, chiar nefiind un habotnic, îmi face bine, uneori, s-ajung la mănăstiri sau biserici, măcar din tradiția unei lumânări pentru cei ce-au însemnat ceva pentru mine și care nu mai sunt. Mă rog, religia este ceva foarte personal, nu glumesc pe așa ceva!
Iar , de te vei încumeta să calci pe-acolo, partea frumoasă a locului de vorbii io de el nu se ascunde, va da buzna peste tine, să știi!
@tata123 🔱: Să știi că aia era partea romantică a turismului. Calistrat Hogaș, cu Pisicuța lui, a văzut locuri cu atât mai frumoase cu cât se ajungea destul de greu la ele, deci, după ce depui oarece efort, vezi cu alți ochi destinația dorită.
Noi, astăzi, grăbim uneori ritmul, uitând ideea de bază a turismului: nu destinația este importantă ci drumul în sine! Parcă suntem prea atenți la condițiile din cameră, la cât de acră este ciorba de-am comandat-o și cât costă perna de-o punem sub cap. Mă rog, așa-s vremurile, dar, de fapt, drumul spre destinație ne aduce în starea de vacanță, cea care ar trebui să ne bucure!
Mulțumesc pentru vorbe și pentru vot, mai ales că fu ăla cu pricina! Zi bună! 🤗
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2020 Mănăstirea Nechit — scris în 14.08.20 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată