Nestemata verde dintre dealuri

TIPĂREȘTE

Bine v-am regasit!... dupa o gramada de vreme in care nu am mai scris un review, desi-iertata sa fiu! - aici am "scormonit" dupa informatii ori de cate ori am avut nevoie.

Sa intru, totusi, in subiect. De ceva vreme am tot vazut fotografii si citit impresii despre celebra Gradina a Zoiei, aflata in Banpotoc, judetul Hunedoara. Dorinta de a vizita mi-a dat ghes sa incep sa adun informatii si bani pentru o excursie in zona acestei gradini. Sa nu uit sa precizez, locuiesc in apropierea orasului Timisoara, mai exact in comuna Becicherecu Mic. Este ceva de mers pana la I Giardini di Zoe.

Asa ca azi ne-am urcat in masina, in jurul orei 7 dimineata si am pornit la drum, cu Waze-ul indrumandu-ne rotile.

Am iesit catre A1, via Santandrei, dar nu prin varianta catre Lipova, ci prin Remetea Mare, adica pe unde Waze a zis ca este mai bine. Am ramas uimiti sa constatam ca, la acea ora matinala, aproape de 8 dimineata, pe A1 se circula in mare viteza si destula aglomeratie. Spaima mea era drumul dintre iesirea pe A1, de la Margina si pana la reintrarea pe A1, loc caruia nu ii cunosc denumirea. Cred ca am fost norocosi pentru ca, desi a fost aglomerat si s-a circulat in coloana fara posibilitate de depasire, am mers destul de rapid si cu viteza cat de cat constanta... chiar daca soseaua serpuieste cu urcusuri si coborasuri.

Ajunsi la Deva am parasit A1 si, la sensul giratoriu de la iesirea de pe autostrada, am mers putin pe drumul catre Brad, apoi am virat la dreapta. Si uite asa, cale de vreo... 30 si ceva de km, nu stiu exact cati, am strabatut cateva localitati minunate si perfect incadrate in peisajul dealurilor hunedorene... Ma gandeam la daci, la Ion al domnului Rebreanu si mai sa ratez intrarea catre gradina... ca da, din pacate celebra Giardini di Zoe nu are foarte bine semnalizata intrarea, asa consider eu, aflandu-se intr-o curba unde se mai si circula pe un singur sens facandu-se o reparatie acolo, la sosea.

Oricum, mi-a placut faptul ca exista o parcare mare, acolo la intrarea in gradina si este fara plata. Evident ca nu lipsesc cei care vand tot felul de produse, suveniruri si gustari. Cand am ajuns era ora 9 si putin si abia se deschisese intrarea in gradina, pentru public.

La intrare este o doamna foarte draguta si amabila. Am platit cei 20 de lei pentru o persoana, in total 40 de lei si am dat sa mergem. Banuiesc ca afisam o mare debusolare pe figurile noastre pentru ca doamna cea draguta ne-a intrebat daca am mai fost acolo. Evident, nu, eram novici. Asa ca plina de amabilitate ne-a explicat traseul. I-am multumit si gandindu-ne ca e posibil sa nu ne amintim tot ce ne-a spus dansa, am intrat in gradina.

Sincer, ma gandesc, un pliant cu harta gradinii, de unde sa incepi si unde sa termini, semnificatia fiecarei sectiuni a gradinii si povestea acelor obiecte de arta "plantate" cu chibzuinta prin gradina ar fi fost un imens si fericit plus. Insa, nedorind sub nici o forma de a fi carcotasa impresia mea personala a fost de "UAU". In primul rand acolo a fost depusa o munca si o osteneala deosebite pentru crearea unei asemenea frumuseti, pentru aranjament si imbinarea asa armonioasa a diferitelor plante si diversilor arbusti. Arhitectura gandita si formele create ii dau gradinii un aer boem, ca sa citez impresia sotului. Acei arbusti tip lumanare m-au dus cu gandul la celebrele poze cu peisaje din Toscana. Ici colo banci de piatra sau marmura mi-au dus imaginatia catre povestile si filmele in care Roma era centrul civilizatiei antice. Fantanile puse strategic mi-a umplut urechile de sunetul placut al apei care susura discret si, stand la marginea unei fantani, o discreta aura racoroasa m-a imbiat la visare.

Ce mai? Una peste alta eu am ramas teribil de impresionata. Pana si sotul meu a fost impresionat, el fiind genul " ce sa facem acolo, sa vedem boscheti? "- scuzati sinceritatea. Cei 20 de lei, in opinia mea, sunt justificati.

Nu cunosc in amanunt "legenda" acestei gradini, in afara de cele scrise chiar pe site-ul gradini. Este suficient ca sa cautati pe Google Giardini di Zoe. Tot acolo mai scrie ca este in amenajare inca o gradina, la fel de spectaculoasa ca si cea a Zoei, insa aceasta a doua este dedicata nepotelului domnului Salvatelli, cel care este "creierul" si finantatorul acestei frumoase gradini. Zoe fiind nepotica dumnealui.

In total am stat aproximativ o ora si vreo 20 de minute. Am luat la pas toate aleile, am facut poze, poze si iar poze. Am gasit locul unde se pot cumpara antichitati, locul unde se poate servi o inghetata sau o prajitura si locul in care cei infometati pot lua masa. Trebuie sa spun ca toaletele sunt foarte curate fiind dotate cu tot ce este nevoie din punct de vedere al ingienei.

La ora 10 si aproape jumatate am plecat inapoi catre Deva, cu intentia ca pe drum sa ne oprim si sa vizitam Castelul Lupilor, acesta fiind la sosea. Din pacate ori nu am stiut noi ori am fost neatenti, cred ca acesta era inchis sau urma sa se deschida, asa ca am oprit, dar nu am intrat in curtea pensiunii.

La acea ora incepuse sa se aglomereze, de aceea ne-am felicitat pentru faptul ca suntem doi matinali. Plus ca, datorita ploii de o seara inainte, am avut parte de vreme racoroasa, chiar daca a fost putin innorat.

In continuare, stiind de la stiri ca la Castelul Huniazilor din Hunedoara s-au facut renovari si au fost date spre vizitare inca doua turnuri ale castelului am decis sa merge sa vizitam.

Ma gandesc ca, desi Castelul Huniazilor este arhicunoscut, doresc sa scriu review-ul meu, dar intr-o alta postare.

Concluzia mea este ca I Giardi di Zoe isi merita reclama si faima, banii de intrare si drumul strabatut pana acolo. Nu pot decat sa aplaud un asemenea curaj de a construi o gradina aristrocata intr-o locatie aproape necunoscuta (cel putin pentru mine). Si sa si aive atatia vizitatori curiosi!

---

VIZUALIZĂRI: 1587 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI