Hawa Mahal

TIPĂREȘTE

Cu ceva timp în urmă am văzut filmul The Best Exotic Marigold Hotel (2011), precum și continuarea sa, The Second Best Exotic Marigold Hotel (2015); le recomand pe amândouă. Personajul principal este, de fapt, India, prin unul dintre orașele sale emblematice, Jaipur. Filmele prezintă „personajul” în roz, probabil că de asta a și căzut alegerea pe Jaipur, care e supranumit The Pink City. Realitatea este, de fapt, maro – dar nu știam asta la momentul vizionării filmelor, așa că am lăsat undeva, pe fundal, ideea că, dacă va apărea ocazia, să încerc să văd și eu, cu ochii mei, despre ce este vorba.

Am stat în Jaipur o seară, când am fost la Chokhi Dhani vezi impresii, și o jumătate din ziua următoare, când am vizitat Amber Palace, am aruncat o privire de pe mal la Jal Mahal și, către amiază, am ajuns la Hawa Mahal - Palatul vântului (da, știu, traducerea din engleză ar fi „vânturilor” , dar mi se pare că 1. sună aiurea 😊; 2. forma de plural nu are acoperire, am să explic mai jos). @AZE este harnic și a prezentat o grămadă de obiective din Jaipur; mi-am zis să încerc să-i dau măcar o mână de ajutor și să spun câteva cuvinte despre unul dintre monumentele acestui, totuși, interesant oraș.

Am ajuns cu autocarul în parcarea din fața City Palace și ghida noastră, plină de entuziasm (asta fiind, de altfel, marea și singura ei calitate, în rest: engleză zero, istorie zero, orientare în spațiu zero etc.) ne-a condus către intrarea în palat, plecând să cumpere biletele. Când să dea banii, a fost oprită de boss-ul ei, ghidul care călătorea în celălalt autocar: nu aveam în program The City Palace, ci Hawa Mahal. O alegere corectă, din punctul de vedere al agenției: la primul biletul costa 500 de rupii, la al doilea doar 50 de rupii (mai puțin de 3 lei). Nu știam atunci ce pierdem, dar am văzut imagini ulterior și diferența de preț este justificată.

Am plecat către Hawa Mahal, drum de zece minute prin buricul târgului, căscând ochii la una-alta (P4-P5). Obiectivul spre care ne îndreptam este, practic, imaginea simbol a orașului (P1-P3), ne pregăteam sufletește pentru momentul de wow. Care nu a venit: ceea ce vedem în P1-P3 reprezintă, de fapt, spatele palatului, care dă către o stradă extrem de circulată și de mirositoare (cred că nu departe este o piață alimentară, iar în India asta implică anumite chestii). Pozele le-am făcut din autocar, care, la plecare, a oprit un minut în fața (= spatele) palatului. A fost o poziție avantajoasă, de la nivelul străzii ar fi fost imposibil să găsim un loc din care să fotografiem. (Citesc pe internet că se poate din restaurantele de pe trotuarul opus, unde trebuie făcută rezervare, ele fiind foarte solicitate exact din acest motiv.)

Hawa Mahal era, de fapt, un fel de harem. Cele 953 de ferestre cu vitralii și balcoane zăbrelite de pe fațada din P1-P3 aveau rolul de a permite doamnelor care locuiau aici să observe forfota Bazarului, care se întindea în spatele palatului, și asta fără a exista posibilitatea ca ele să poată fi văzute din exterior. Proprietatea regală era, astfel, bine protejată :) .

Dar aceste mici ferestre mai aveau un rol: aerul care intră prin spații înguste își mărește viteza, formându-se o ușoară briză (= hawa) care îl face respirabil în cumplitele veri indiene. Dacă ați mers vreodată printre două șiruri de clădiri înalte apropiate, formând un soi de culoar, ați constatat, probabil, că pe acolo e vânt, chiar dacă în rest, la loc deschis, e o zi liniștită. În fizică, treaba asta se cheamă 'efectul Venturi' și are o grămadă de aplicații practice. Ei bine, de aici vine numele de „palat al vântului” .

Noi, însă, am intrat în clădire pe partea opusă (P6-P7). După ce se trece de poartă, se pătrunde într-o curte interioară a cărei vedetă este o mare fântână – nu funcționa în timpul vizitei noastre, ce-i drept nici nu era nevoie, că ploua destul de tare. Am vizitat încăperile de la parter; în dreapta față de intrare este un mic muzeu de sculptură, cu piese vechi și de mai bine de 1000 de ani, având ca temă principală muzica: doamne care cântă la tot felul de instrumente sau care execută diverse dansuri. Statuietele și basoreliefurile sunt de tipul celor din templele hinduse, femeile reprezentate sunt frumoase, sumar îmbrăcate, în poziții lascive. Interesant este că în aceste temple vizitatoarele nu pot intra decât acoperite de la sandale până peste ochi, probabil pentru a nu face concurență sutelor de statuiete care prezintă doamne în costumul Evei 😊.

De la nivelul curții se urcă pe o terasă care înconjoară curtea interioară, iar de acolo, pe niște rampe (nu scări!) foarte înguste și aglomerate, până la cel de-al cincilea nivel, pentru a putea vedea interiorul palatului. În unele încăperi sunt covoare sau piese de mobilier, în altele interpreți la diverse instrumente, pe care uneori îi poți găsi cântând, și tot așa. Sincer, interiorul nu m-a dat pe spate. Am făcut poze și le-am atașat, pentru a vă putea forma o părere și dvs. De sus de tot există o bună perspectivă asupra centrului istoric al orașului.

E un obiectiv turistic care se poate vizita în cel mult o oră, dar ajunge și jumătate din acest timp. Nu trebuie ratată partea 'gratuită', adică vederea dinspre strada circulată.

Iată și câteva informații „tip Wikipedia” despre monument (preluate de pe site-ul oficial și din pozele făcute, la fața locului, afișelor cu explicații; de la ghizi nu am aflat, din păcate, nimic):

📌 A fost construit în 1799 (a împlinit 225 de ani), la comanda Maharaja Sawai Pratap Singh, regele local la acea vreme. A fost proiectat de Lal Chand Usta și este construit din gresie roșie și roz.

📌 Este o clădire cu cinci etaje, având forma unui stup. E cea mai înaltă din lume dintre cele care au fost ridicate FĂRĂ FUNDAȚIE. Stă în picioare pentru că are forma unui trunchi de piramidă, pereții nefiind verticali, ci ușor aplecați către interior, la un unghi de 87 de grade.

📌 Arhitectura clădirii este cu totul remarcabilă, palatul fiind considerat sinteza perfectă între stilulul hindus Rajput și cel islamic Mughal. Stilul Rajput poate fi observat în copertinele domurilor și în stâlpii canelați, în timp ce lucrările de filigran cu incrustații de piatră sunt reprezentări perfecte ale stilului Mughal.

📌 Hawa Mahal este dedicat lui Krishna, zeul hindus suprem. Se spune că forma clădirii este inspirată de coroana lui Krishna.

📌 Palatul este renovat, ultima dată, în 2006, după o pauză de 50 de ani. Cu toate astea, am observat mucegai pe pereți – în ciuda climei extrem de călduroase.

Cel mai bun moment pentru a vizita Hawa Mahal este dimineața devreme, când soarele bate în vitraliile de pe fațadă, colorând podelele încăperilor în toate culorile curcubeului. Am văzut imagini pe internet, e spectaculos.

După Hawa Mahal am plecat către restaurant, pentru a lua masa de prânz. Drumul l-am făcut prin centrul istoric, am atașat un filmuleț și câteva poze. Se poate observa cum se schimbă în rău aspectul străzii, pe măsură ce ne îndepărtam. Iar P38-P40 arată chestii normale pentru periferiile orașelor indiene.

---

VIZUALIZĂRI: 220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI