Hotel „Coroana Brașovului” - O ședere lejeră și confortabilă

TIPĂREȘTE

Era sfârșit de august, sfârșit de vară, sfârșit de senzație de concediu. Și, totuși, speranța moare ultima, mă mai agățam de ultimele zile de vară, mai ales eu, care fusesem adus, cu forța, de la mare. Adi este cea care este realista, dintre noi doi, începuse să-mi spună cu câtă bucurie aștepta toamna. Nimic legat de turism, plimbări sau cheltuit bani ci numai despre munca în curte, adunat grădina, cules via și alte alea, așa zise „gospodărești” .

Băi, nu e-n ajutorul meu, dar, în acea perioadă când îmi spuneai, așa, moralicește, despre treburile din gospodărie, gata, aveam capsa pusă, detonam! În fiecare zi din vara de mai rămăsese mă agățam, disperat, de zilele de vară și ea mă tortura cu munca?! Eu, suflet poetic, numai trăire în toată fibra mea, gândeam doar la sfârșitul verii care se deschidea ca o poveste a trecerii, cu fiecare cuvânt devenind o notă melancolică pe partitura toamnei.

În ultima parte a verii, când razele soarelui își îmbăiază cu tandrețe lumea și simțurile mele căpătau o intensitate aparte. Ochii-mi priveau cum frunzele dansează în vânt, iar umbrele lungi ale copacilor se întind pe pământ ca niște amintiri lungi și melancolice... V-am omorât, așa-i?! Da, trebuie să recunosc, am deschis o damigeană cu vin, din ăla făcut din strugurii strânși astă-vară-toamnă, de gura Adrianei... Acuma, nah, e iarnă, la noi a nins frumos, e bun tare vinul ăla al meu, țărănesc, negru de-l bagi în călimară și scrii cu el... ????

Hotelul ” Coroana Brașovului” ni s-a părut, amândorura, o alegere bună pentru ultimul week end din august 2023. De fapt, am stat doar o noapte, Brașovul e relativ aproape de noi, în două ore, plecat din orașu-mi, ajung la destinație.

Am manifestat spirit de independență, n-am făcut rezervarea de pe saitul cu pricina, am pus mâna pe telefon și, bățos, am sunat. Mi-a răspuns o voce de făceai diabet instantaneu, iar eu am început să sughiț, cu autoritate, off course!

Am explicat vocii cu pricina că io aș vrea o cameră în prea minunatul hotel, am indicat data. „The voice” și-a exprimat încântarea că am ales acea locație, mi-a explicat ce și cum devine cazarea, mi-a spus și prețul, moment în care am oftat delicat și, fiind sub influența emoțiilor, am zis un” Da” de cred că l-ați auzit și voi, dar n-ați înțeles ce-i cu el, zgomotul zic!

Unde este prea minunatul?

În municipiul Brașov, pe strada Doctor Vasile Saftu, nr 1.

Am traversat Ojdula, drum ce-mi place foarte mult, mai ales că, vară fiind, ne-am bucurat de răcoarea pădurii cât timp am trecut Pasul Mușat. Aproape de Brașov am trezit-o pe Irina din GPS-ul mașinii și am pus adresa de tânjeam după ea. Chiar și somnoroasă, Irina ne-a dus, țavă, în fața hotelului.

Ce este aici?

La prima vedere clădirea hotelului nu spune mare lucru: n-am cultură arhitectonică, știu și eu că stilul gotic înseamnă turle și arcade ascuțite, iar stilul emo înseamnă ochi fardați cu culori închise și ruj negru pe buze; da, sunt tată de fată, și a mea a avut tendințe de emancipare care mi-au asigurat nopți nedormite. Pe vremea mea, tata-mi rezolva, în mod proletar, eventualele deviații de comportament, dându-mi la deviațiile posterioare vreo doo curele! Da, nu vă oripilați, așa se educau plozii pe vremea mea! Eu fiind plodul! :((

Parcarea

O mare barieră, crăcănată peste intrarea-n parcarea hotelului, nu mă lăsa să pătrund, deși io aș fi vrut. În momentul în care voiam să mă fac de râs și să ridic bariera aplicând o forță ascensională brațului încăpățânat, concomitent cu incantarea unui blestem ce-ncepe cu” 'Tu-ți morții...” din hotel a ieșit vocea aia, dătătoare de diabet. Acuma, sincer, după ce am văzut-o, am înțeles că poți face diabet și vizual, pentru că” The Voice” avea un ambalaj extrem de comercial. Ne-am dat la bârfă, cine sunt și ce caut, și-a adus aminte de mine și a intrat în hotel, de unde a făcut o vrajă și mi-a ridicat bariera.

Parcarea suficient de mare, mașini puține, am abuzat cum am vrut io!

După ce-am parcatără, am revenit în incintă, unde, în câteva minute, am îndeplinit formalitățile de cazare și-am fost lăsați să năpădim. Camera la etajul al treilea sau, nu mai știu, ultimul că, după ce-am intrat în cameră s-a dovedit, pe balcon stând, că eram cel mai sus. Fiind o fire sportivă am folosit, îndeajuns, de fiecare dată, liftul!

Camera

Cameră normală, măricică. Hol unde era un mare dulap să-ți ascunzi hanțele pe perioada cazării. Din hol intrai într-o utilă baie, compartimentată în două, în prima parte chiuvetă, instalația necesară iar în partea de mai departe, dușul. Baia utilată cu toate angaralele necesare, aveai consumabile să le-ntinzi pe pâine, prosoape să te ștergi până nu mai erai. Din hol, spuneam, intrai și-n camera de-o aveai,

Camera avea un pat pe mijlocul camerei, o servantă pe o parte, cu o oglindă descurajator de mare, că mă vedeam cât îs de urât, sub servantă, frigiderul, unde ascundeam băuturi care să-mi dea curaj să mă uit în oglindă. Din cameră se ieșea pe balcon, iar de pe balcon se ieșea în aer liber, prin cădere. Din motiv de Icar nu recomand zborul clasic, pe persoană fizică, decât dacă ați descoperit alte principii ale portanței. Ca să-mi înnec suferința, că nu pot să zbor cu mijloace proprii, am folosit balconul, o sticla de Gin„Wembley” și una de Schweppes până mi-a trecut dorința, e greu să vrei să zbori când orizontul ți s-a-nchis iar simțurile ți-s atrofiate bachic!

Altfel, dacă aveai porniri normale, în cameră, stând, te puteai gini la TV, avea mai multe canale decât Delta Dunării.

Restaurantul

Amplasat la parterul hotelului, te strecori printre accesul spre lift și-o ții, încăpățânat, înainte. Restaurant micuț, dar cochet. Tapet cu imagini haioase, despre atmosfera din crâșmele de altă dată Undeva, la vreo 8 mese în interior și vreo 4 afară, pe terasă. În prețul camerei era inclus și micul dejun, am ales să abuzăm de facilitate. Bufet suedez, produse normale, completate imediat, în caz de dispariție. Decent și îndestulător. Altfel, nu ne-am folosit, în exces, de încăperea de zic de ea, am preferat să molfăim în oraș cina și prânzul de a doua zi. Dar, da!

Ce să (te) faci acoloșa?

Evident că nu vii la Brașov doar ca să dormi la hotel! Așa c-am ieșit prin Brașov și ne-am arătat fizicele înmărmuritoare, în sensul bun!

Hotelul este relativ aproape de Poarta Șchei. De fapt, este în imediata apropiere a Muzeului „Prima Școală Românească” , de Biserica Sf. Neculaie din Șchei, în cimitirul căreia se află și mormântul lui Nicolae Titulescu. Pe a cărui placă scrie că „Destinul e scuza celor slabi și opera celor tari” , e bine să nu uităm asta!

Prin Poarta Șchei trecând ajungi la Strada Sforii, cred că știți cu toții de ea. Am trecut fără nicio problemă, yes, nu mai sunt gras! apoi, mai departe, sau, până-n strada de zisei de ea, ajungi la Sinagogă. Continuând, ajungi pe lângă Hotel Gott, Piața Sfatului, bântui pe-acolo și-ți dai reset la partea cerebeloasă, te lași condus de reflexe. Când reflexul „foame” se face intens simțit năpădești una din numeroasele terase, sau, cazul nostru, MC Donald's-ul din capătul străzii, ăla de lângă sediul regionalei CFR Brașov.

A doua zi, plecând tot din hotel, am ajuns pe sub poalele Tâmpei, pe la Bastionul Țesătorilor și, mai departe, Bastionul Funarilor. Dacă te plictisești, cobori spre Piața Sfatului, nu vei păți nimic dacă alegi asta!

Ce spune vistiernicul?

Toate bune și frumoase până trebuie să plătești. Am vrut să-ncerc faza cu trimisul Adrianei înainte iar eu să plec după, cumva. Nu ține, pe motiv de barieră la parcare, nu poci scoate mijlocul auto și țin la el, nu se face să-l abandonez, așa c-am oftat adânc și-am folosit cardul să achit cei 450 de lei pentru cazarea pe o noapte MD inclus. Acuma, după ce am mai uitat cât m-a usturat portofelul, zic c-a meritat. Oricum, era vârf de sezon atunci, poate c-acuma ar fi un pic mai jos, prețul, mă gândesc. Merită banii ăștia? Fiind final de vară și fiindcă au trecut, iacă, patru luni, atingând pragul de uitare, zic că da! Măcar pentru” The Voice” !

Uite, făcui un review aproape de ce pot io, nu vă mai stresai cu date istorice și înțelepciuni deșarte, v-am spus, deschisăi damigeana, am redevenit normal! Așa că, nene Web, mai fă-mi și mie o bucurie, pune-mi: https://www.youtube.com/watch?v=mfJhMfOPWdE&ab_channel=ArminvanBuuren

Cine vrea s-asculte gălăgia, un sfat: dați difuzoarele la maxim! Maxim am zis!!! Haidi, pa!

---

VIZUALIZĂRI: 488 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI