Nouă cetăţi fer(m)ecate din Transilvania

TIPĂREȘTE

De "Rusalii", am avut o zi libera. A picat intr-o luni si in acea zi am avut de ales intre

A-mi imbraca costumul de gala James Bond

Si a participa la un “party” din inalta societate

Sau a ma transforma intr-un fel de vagabond

Si sa o pornesc la drum, din cetate in cetate

Cred c-ati ghicit c-am ales a doua varianta…

Dar surpriza! Toate cele noua cetati vizitate, erau ferecate. In unele locuri mi s-a spus ca cheia o s-o gasesc la cineva din sat. Ma intreb, oare, de ce sunt mai mereu inchise aceste lacasuri ale Domnului de pe Pamant si oare de ce nu putem vizita aceste cetati femecatoare? . De ce s-au mai chinuit de-a lungul secolelor atatea generatii ca sa ridice o biserica si-apoi o cetate, adevarate opere de arta medievala cu ziduri inalte si groase, cu contraforturi puternice, cu bastioane si turnuri de veghe ce ascund fiecare, legende minunate, cu printi, printese, cavaleri, trubaduri si menestreli, daca astazi lacatul greoi si ruginit al uitarii sta sfidator si arogant la intrare si portile zac ferecate? Oare de ce ne ascundem comorile trecutului dupa voalul greu al nepasarii? M-am saturat sa tot umblu prin sate si sa bat pe la porti, adeseori ferecate si ele, si sa intreb mereu pe unde e “cel cu cheia”, sa dau ciubuc ca sa mi se dischida poarta si asta in cel mai bun caz, cand “burgmasterul” e acasa. “Stiti domnu’, in sat nu mai sunt sasi, ei s-au ocupat de aceste biserici, care se deschid doar cand vin grupuri mari de turisti si prin programare cu cel putin o luna inainte”

Am luat la rand intr-o zi toate “cetatile fortificate” de pe E60, dintre Sighisoara si Brasov, si anume cetatile Cloasterf, Crit, Bunesti, Fiser, Homorod, Rotbav si Feldioara. La Roades nu m-am mai dus, pentru ca m-au speriat cei 3 km de drum prost ce porneau de la soseaua E60 si pana la cetate si mai ales pentru ca stiam ca cetatea a fost “cumparata” sau “concesionata” unui rocker vestit din Germania, Peter Maffay, deci acum e proprietate privata si e inca inaccesibila publicului larg. Apoi am ajuns si la cetatea Agârbiciu, care se afla in judetul Sibiu si la cea din Axente Sever, renovata, dar ghinion! …inchisa si ea, exact in acea luni in cand aveam eu liber. Avem multe cetati fortificate in Transilvania. Peste 100. Toate au fost construite de colonistii sasi prin secolele 14-16. Sunte niste capodopere ale arhitecturii universale. Dar ce folos, daca doar cateva au un program de functionare permanent si cate un angajat care-ti rupe niste bilete, iti mai zice doua vorbe si-ti mai da eventual si-un pliant… cat despre ghid…traiasca Internetul si pasionatii turisti ce mai scormonesc uneori plasa mondiala de paianjen si, poate, din intamplare, mai “dau peste cate o cetate” si mai ales, au rabdare sa citeasca CV-ul acesteia...

Hoinar prin lumea larga, am mai intrat si eu, nu prin “biserici-cetate” ci prin simple biserici, de diferite culte, majoritatea erau deschise si nepazite, (in general bisericile catolice), dar am admirat si frumoase biserici ortodoxe de pe la noi sau de pe la greci. M-a uimit faptul ca in Franta sau in Germania, la intrarea in biserica erau rasteluri cu carti postale ce ilustrau acel lacas de cult, din care puteai sa te autoservesti, gratis. Puteai sa lasi sa nu, un banut, in “cutia milei”. In unele capele sau biserici ortodoxe din Grecia, lumanarile erau la liber. Nu, sa nu credeti ca erau montate camere video in spatele tau pentru a ti se numara cate lumanari sau carti postale ai dus acasa.

In aceste tari, turismul religios, pare a fi un lucru important…

Dar sa revenim in tara si s-o luam pe-ndelete

Pornesc pe E60 si in curand, imaginea cetatii din Sighisoara se pierde in oglinda mea retrovizoare. Ma indrept spre Brasov, si, dupa 30 de Km apare un indicator ce ma dirijeaza spre prima cetate fortificata, cea din Cloasterf. Cetatea e inchisa. ”Cheia o gasiti la o casa din capul satului, la vreo 1 km de-aici”, vedeti, poate gasiti pe cineva acasa…” Am facut cateva poze, dintre care una “pe sub poarta inchisa”, apoi am plecat mai departe. Dupa Cloasterf, cetatile se-nsira de-a lungul soselei, ca margelele pe ata. A doua cetate e cea din Crit, inchisa si ea. Lucru imbucurator insa, aceasta e cuprinsa intr-un program de reabilitare…o nemtoaica, originara din sat ma abordeaza…ea stie romaneste cat am uitat eu nemteste si invers…asa ca ne intelegem pe englezeste…”s-a furat mult de pe-aici dom’le…ia uitati, in fata cetatii a fost gradinita satului…eu aici m-am nascut…ma doare inima…au disparut si podelele si ramele de la ferestre, acum dispar si zidurile…iar cimentul folosit la refacerea cetatii, sa stiti ca e de proasta calitate…”. Ma intreb…oare cum de-a rezistat aceasta cetate timp de 5 secole iar cladirea gradinitei, nici macar unul singur?

Cativa kilometri mai incolo apare si cetatea Bunesti…inchisa si ea…dar, e cuprinsa si ea intr-un program de reabilitare…zaresc o fantă pe sub poarta…imi strecor obiectivul aparatului foto pe-acolo si fac cateva poze…una iese bine... e peretele lateral al bisericii…

Urmeaza cetatea fortificata din Fiser, aflata intr-o livada. O gramada de compost ma intampina in fata intrarii cetatii…zidurile ei sunt inca inalte si groase…printre pomii din livada reusesc sa fotografiez clopotnita bisericii de-un alb imaculat…orologiul din turn s-a oprit pentru totdeauna la ora 7 dimineata, viata lui a incetat exact in momentul in care incepea o noua zi.

Ajung si la cetatea Homorod, ferecata si ea, apoi la cetatea Rotbav…aceeasi situatie…aflu ca cheia se afla la un butic din fata cetatii…dar fata de la butic lipseste…dupa un timp apare…”cheia nu-i la mine domnu’, e la sefu”…

N-am mai umblat dupa sefu’ prin sat, ca pierdeam prea mult timp…

Urmeaza cetatea de la Feldioara care e mai tot timpul inchisa…aflu ca se va deschide peste o luna, cand va fii aniversarea “Cavalerilor Teutoni”…

De la Brasov trec in judetul Sibiu, folosind DN 14, iar pe soseaua Sibiu-Medias ma opresc la cetatea Agârbiciu, inchisa si ea, “cetatea sta sa cada domnule, ia uitati-va acolo la acel zid, nu, cetatea nu se viziteaza, e periculos”…apoi ajung la cetatea Axente Sever, impreuna cu un grup mare de turisti straini ce coboara dintr-un autocar…zaresc un program la intrare (zilnic 10-18, in week-end 12-16, luni inchis), dar vai, azi e luni, cetatea e inchisa…mare ghinion…grupul se intoarce la autocar iar eu revin la cetate intr-alta zi. Aici, la Axente Sever, datorita unor fundatii de caritate si sponsori privati, cetatea a fost renovata, arata bine, ea are chiar si un ghid iar in interiorul unui depozit de alimente, a fost inaugurat un muzeu etnografic. Totul e bine pus la punct pe-aici, exista “o receptie”, unde primesti un bilet de intrare ce costa 4 lei, exista pliante si o macheta a cetatii, istoricul ei e afisat la loc vizibil. Ghida, amabila, ma intreaba daca nu cumva ma poate ajuta cu vreo informatie suplimentara…”Nu, multumesc, totul e trecut in pliant”... In muzeu admir un razboi de tesut, niste vitralii, o macheta a cetatii, o arbaleta “a la Wilhelm Tell”, un arc cu sageti cam de genul celor folosite de Robin Hood sau Little John prin padurea Sherwood impotriva serifului din Nottingham si-o mare colectie de obiecte casnice si costume populare traditionale. Deasupra intrarii in muzeu e-un tabel cu sponsorii.

“Cel mai important sponsor e domnul Van Rijen din Olanda”, imi spune ghida.

Iata asadar cine sunt sponsorii principali ai cetatilor fortificate transilvane…aici, la Axente Sever, domnul Van Rijen din Olanda, la Viscri e printul Charles iar la Roades e un cantaret german de muzica rock, Peter Maffay…

Oare românilor din TOP 300 nu le plac cetatile de pe la noi?

@Web, te rog clipul muzical, mersi

http://www.youtube.com/watch?v=opzj4PI4kTE

---

VIZUALIZĂRI: 4310 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI