Despre Vrancea, majoritatea ati auzit. Este pe buzele tuturor cand se gandesc la Galbena de Odobești sau la vinurile de la Domeniile Panciu, dar eu nu despre asta voi vorbi. De multe ori m-am întremat:” măi, daca ar veni cineva în vizită, unde sau ce i-aș recomanda să viziteze?” Ca vrâncean, nu-ți vine sa declari că județul ar fi bogat în ale turismului, dar când începi să le enumeri, parcă, parcă îți ies câteva obiective turistice pe listă. Nu. Nu voi [...] — citește

Parafazandu-l pe @robert cu articolul lui vezi impresii, despre Targul de Craciun din Focsani as putea spune ca este targul de acasa, avand in vedere ca de obicei in ultimii muuulti ani, a doua zi de Craciun venim cu familia la Focsani, si dupa ce serbam Craciunul si aici, obisnuim sa plecam cu baietii sa ne plimbam, sa vedem Targul de Craciun si zona invecinata. Anul trecut am fost usor dezamagiti pentru ca totul a fost destul de sters. Anul acesta insa am descoperit o atmosfera ceva mai [...] — citește

În Focșani sunt foarte multe locuri prin care poți să caști gura. Acum e iarnă și nici măcar n-ai riscul ca, stând cu gura căscată, să ți-o transformi în insectar. Pentru Vrancea și vrânceni, Focșani e locul de unde se dă ora exactă, ora locală, mă refer. Cele mai mari magazine, câteva restaurante, un teatru frumos, niște muzee, de toate găsești aici, așa că, funcție de nevoi, năpădești și abuzezi de facilitățile de le primești. Nu, nu voi scrie un review [...] — citește

Parcul” Crâng” al Focșanilor e la Petrești, doar că distanța dintre ele nu e atât de mare, să fie, cu totul, vreo 5 km. Mă rog, a ajuns și Focșani să aibă parc în suburbii, ca marile orașe. Dar, să nu fiu răutăcios. Cert e că fiind atât de aproape, se poate ajunge și cu bicicleta de la Focșani sau spre Focșani, depinde de perspectivă. Nu, nu e periculos, este o bandă doar pentru biciclete, bine delimitată pe șoseaua ce duce spre Petrești, ce pleacă chiar din E [...] — citește

De părintele Argatu am tot auzit. Am citit pe undeva că slujește la o biserică de pe lângă Focșani, nu prea departe, într-un sat numit Slobozia Ciorăști. Am vrut să merg. Eram curioasă. S-au găsit niște oameni mai pricepuți în cele sfinte și rosturile bisericești și m-au luat cu ei. Am mers miercuri că spuneau ei că e maslu și una – alta. Hai la maslu! Și așa: e miercuri și ’nainte de prânz. Biserica e în sat, la capătul unei ulițe asfaltate, printre case. În [...] — citește