Ei? Nu-i așa că v-am incitat? Acum poate veți avea pretenția să vă povestesc nunta! Neah, dragilor. N-o să vedeți! Vă spun doar atât: nunta a fost a vărului meu, el brăilean, ea ploieșteancă. Vara, pe 22 august, zi foarte ploioasă și cam răcoroasă. M-a anunțat el, vărul meu că-mi face... două surprize: 1. Că se însoară (nasol, zic, asta e vestea rea!) și 2. ”nunta o fac la Ploiești, vară-mio, ca să nu te rătacești, că doar știi orașul”. Știu, da, [...] — citește