Voi continua povestea despre muzeele sucevene începută în review-ul anterior, vezi impresii, pornind din zona centrală și mergând pe scările aflate în partea dreaptă de lângă McDonald' s ce duc în zona Cetății de Scaun. Drumul frumos, pietonal, merge prin zona verde a orașului, sunt și bănci din loc în loc. Am coborât treptele, am mers pe alee și apoi am urcat alte trepte ajungând aproape de Muzeul Satului Bucovinean. Aici o alee prin pădure pe lângă gardul [...] — citește

Voi părăsi mănăstirile sucevene, vezi impresii, dar voi rămâne în oraș pentru a vedea niște obiective pe care îmi place să le văd și încerc să nu le ratez în excursiile mele. Este vorba despre Muzee, cele din Suceava fiind alături de Case Muzee și Case Memoriale componente ale Muzeul Național al Bucovinei. Cu o tradiție de peste 120 de ani, muzeistica din Suceava a pornit de la Societatea „Muzeul” înființată cu scopul de a păstra şi valorifica pentru public [...] — citește

Plimbările prin municipiul Suceava din toamna anului trecut mi-a oferit ocazia de a vedea câteva elemente armenești, adevărate repere istorice, spirituale și turistice ale acestei înfloritoare comunități. Existența unei comunități armenești într-o așezare era echivalent în epoca medievală și modernă cu prosperitatea. Domnul Moldovei Alexandru cel Bun îi va îndemna pe armeni să se așeze în orașele țării sale, înlesnindu-le acest lucru prin scutire de dări astfel că [...] — citește

O toamnă frumoasă ne întâmpină pe meleagurile Bucovinei, zilele calde oferindu-ne răgazul și confortul unor vizite scurte prin orașul din apropierea râului cu același nume, Suceava. Cartierul general ni l-am stabilit la pensiunea Casa Bucovineană (vezi impresii), relativ aproape de centrul urbei sucevene. În două zile, mai spre înserat, am făcut scurte incursiuni pe străzile Sucevei pentru a descoperi măcar la suprafață comorile arhitecturale, istorice și spirituale ale [...] — citește

Călătorii de altădată, obosiți și prăfuiți, se opreau în cadrul călătoriilor lungi în locuri speciale de popas, și anume la hanuri, fie ele mai modeste, fie boierești ori domnești. Situate la întretăieri de drumuri, traversări de ape sau în orașe hanurile ofereau adăpost și masă atât călătorilor, cât și animalelor care îi purtau. În general hanurile reprezentau un pol al distracției, mai ales la sărbători, un loc de ospăț și de socializare, cum se spune azi. [...] — citește