Pentru primul weekend calendaristic (si meteorologic din pacate) de toamna am ales sa mergem in zona lacului Oasa. In urma cu 2 ani am fost intr-o plimbare pe Transalpina, dar nu am oprit in zona barajului Oasa intrucat ne grabeam sa ajungem la Sibiu. Am zis ca mai sunt obiective prin zona si merita sa revenim, asa ca am rezervat cu 10 zile inainte o camera la Pensiunea Bellamy din Tau Bistra, situata in zona cunoscuta sub denumirea de Poarta Raiului. Recomand aceasta pensiune de 4 [...] — citește

Deoarece review-ul anterior (al d-nei Mina) este f complet si detaliat, voi mentiona doar cateva aspecte importante pt cei care nu au mai fost la schi la Sureanu, despre care nu retin sa fi citit: - locurile de cazare sunt f putine in zona, deci rezervarile se fac cu saptamani bune inainte. - drumul intre Luncile Prigoanei (unde sunt majoritatea unitatilor de cazare) si partii este ingust si anevoios. Sus la partie, daca ajungi cu masina dupa ora 11 gasesti f greu loc de parcare. Tot din [...] — citește

Aproape in fiecare an, de la o vreme incoace, ne-am rezervat un weekend in februarie pentru ski in Sureanu. Aici se poate ajunge din Sebes Alba, urmand DN67C, prin localitatile Petresti, Sebesel, Sasciori, Laz, Capalna, Martinie si Sugag. Sunt aproximativ 30 km din Sebes pana in Sugag, ultima localitate de pe Valea Frumoasei, cum o numea marele scriitor Mihail Sadoveanu. De aici in sus puteti inchide telefonul deoarece nu mai se prinde semnal decat sus, in zona partiilor. Totusi cei care au [...] — citește

POARTA RAIULUI Din Luncile Prigoanei, mergând spre nord-vest, pe un drum forestier mai îngust de data aceasta, ajungem după cca 4 km la Poarta Raiului, o poiană mai puţin întinsă decât Luncile Prigoanei, dar plasată într-un decor splendid la cca 1 550 metri altitudine (şi nu 1 700 de metri cum greşit mi-a spus bucătăreasa pensiunii Bellamy, unde am fost cazaţi - aşa cum v-am spus întreaga zonă stă foarte prost la capitolul informare!), într-o zonă relativ plană pe care se [...] — citește

Vă invit să facem împreună în această după-amiază o călătorie în Elveția, dar nu în Elveția aceea cu pajiști bogate în iarbă grasă pe care pasc molcom văcuțele mov, dătătoare de ciocolată bună, bună Milka, ci într-un alt fel de Elveție, Elveția Estului... un loc de un pitoresc aparte. Este vorba despre Munții Șureanu, munți ce nu întâmplător sunt cunoscuți și sub denumirea de Elveția Estului. Împreună cu soțul meu și cei doi năstrușnici mititei, luăm [...] — citește