Nu știu dacă se cheamă croazieră ce am făcut noi. Nu merg des pe mare că nu-s fan. Mai degrabă bat munții. Dar dacă se ivește ocazia, nu scap o provocare. Am vrut să văd portul. L-am văzut. Și am găsit acolo taxi pe apă ce zice că te plimbă o oră (maxim) cu barca pe valuri cu 20 de lei adulți și 10 lei copii. De ce nu? Hai să vedem cum e! Pentru că nici o noapte fără ploaie (sau zi) suntem destul de vioi să plecăm în croazieră (sau ce-o fi) că nu ne moleșește [...] — citește

Portul turistic Mangalia se află în sudul orășelului Mangalia însă mai la sud se află portul comercial ce găzduiește nave mai mari ce funcționează în alte scopuri decât turistice. Portul turistic este loc de andocare pentru numeroase ambarcațiuni de dimensiuni mici, veliere cu catarge înalte sau ambarcațiuni cu motor de dimensiuni mici sau medii. Unele dintre acestea sunt disponibile pentru închiriere pentru plimbare sau pentru diverse evenimente pentru că, fiind oraș la [...] — citește

Doua locatii avem mare grija sa nu ratam cand ajungem la Mangalia. Culinare, evident, la ce altceva m-aș fi putut referii... primul, in aparența, un mic chioșc, unde descoperi ulterior ca in continuarea lui este laboratorul in care se prepara produsele, este amplasat vis a vis de primarie si care te imbie cu o larga gama de produse tatarasti, se numeste Patiseria Melia. Cele doua mese cu umbrele din fata intrarii pot ingreuna usor reperarea locatiei, dar odata descoperita, a ramas [...] — citește

Ce caută prima și prima dată un turist care ajunge pe litoral? Vrea să zărească Marea, să se plimbe pe țărm, să audă zbuciumul valurilor și să simtă briza sărată a apei. Am revenit în Mangalia după 10 ani și am descoperit o faleză nouă, modernă pe care am parcurs-o la pas într-o după amiază de august. Crâmpeie de istorie. Colonia antică grecească Callatis a prosperat peste 1000 de ani pe țărmul Mării Negre, portul fiind factorul principal de dezvoltare [...] — citește

Pe vremea când eram copil, pe la 12-13 ani, ori de câte ori făceam o poznă, din alea nefăcute și, Slavă Domnului, le făceam, și tata afla, primeam pedeapsa : o săptămână-n casă! Pedeapsa era implacabilă, nu se amnistia sub nicio formă iar orice încălcare a ei aducea după sine o altă săptămână. În aceste perioade de penitență, nu prea aveam ce face. Stăteam la bloc, la televizor programul era după ora 16,00, nu aveam vedere spre curtea blocului unde ceilalți copii [...] — citește