Cabana Ogradena la prima vedere arata bine, dar în esență nu e bine deloc. Aveam rezervat pe 7 nopți. Am fost cazați la camera 5 de 4 persoane, care nu este indicata pentru copii mici deoarece e plina de trepte. Nu știu ce se întâmplă la etaj, însă ne- am trezit noaptea că ne ploua în camera ????????‍♀️????????‍♀️????????‍♀️????????‍♀️ (deșii afara nu ploua). După 3 nopți proprietarul George ne comunica să plecăm deoarece el nu agreează copiii, deși [...] — citește

Va salut! Nu voi insista asupra zonei este superba o stim deja! Cabana Ogradena respecta statutul de cabana ca si comfort poate chiar mai bine. Gradina mare spatiu pt toti Dunarea la 50 de metri cu ponton pt pescuit. Camere mici dar comfortabile. Apa calda permanent bucatarie bine utilata gratar in curte plus disc. Voi remarca in primul rand calitatea umana a gazdelor George si Lida care ne-au facilitat legatura pt plimbarea cu salupa in Cazane la pret rezonabil (25 Ron persoana) si pt [...] — citește

Pentru a doua oara la Cabana Ogradena in ultimele 30 de zile... Am fost norocosi ca am ales aceasta locatie in primul rand datorita proprietarilor George si Lida, doi oameni minunati care ne-au oferit toate conditiile sa ne simtim ca si acasa. Un alt mare plus fata de restul pensiunilor din zona este curtea mare dotata cu tot ce este nevoie pentru a te simti bine (piscina, sezlong, hamac, cate o terasa pe fiecare nivel dotata cu masa si banci, gratar, disc, loc de joaca pentru copii, masa de [...] — citește

Suntem o familie din Oradea care am optat sa mergem pe clisura Dunarii la Pensiunea Ogradena. Motivul pentru care am facut aceasta alegere a fost din mai multe motive: am observat ca majoritatea pensiunilor de la Eselnita nu au spatiu verde, ele dispun doar de ponton fara curte, fara curte si fara parcare. Cand am ajuns acolo am fost intampinati de George si sotia Lida si minunatii copii. Gazdele ne-au fost alaturi pe durata celor 4 zile si au venit in ajutorul nostru de cate ori era [...] — citește

Am ales impreuna cu sotia ca 1 mai (din 2014) sa il petrecem pe clisura dunarii. Asta s-a intamplat cu 3 zile inainte de 1 mai. Am pus mana pe telefon si am sunat plin de optimism. Care s-a spulberat de la primul apel. Optimismul, nu telefonul. La prima pensiune la care am sunat (si mai apoi si la celelalte 15) persoana de contact mai ca nu mi-a ras in nas: nu, nu mai sunt locuri de cazare. La finalul zilei renuntasem. A doua zi insa a incercat si sotia sa sune. Ca de obicei, a avut mai mult [...] — citește