O stațiune aflată în moarte clinică

TIPĂREȘTE

În altă zi a vacanței petrecută la Băile Felix, am ales să facem o excursie până în stațiunea Stâna de Vale.

Stațiunea se află în județul Bihor, în Masivul Vlădeasa, la o altitudine de 1100 metri și este în administrarea comunei Budureasa.

Din Băile Felix am plecat din nou pe drumul E 79 în direcția Deva și am mers pe acest drum până în orașul Beiuș. Aici am trecut de centrul orașului și într-un sens giratoriu am virat spre stânga pe drumul 764 A care duce exact în stațiunea Stâna de Vale. Drumul trece printr-o singură localitate și anume comuna Budureasa, apoi se continuă prin pădure până în stațiune. Drumul este destul de bun dar este peticit pe marea majoritate a lui.

La intrarea în stațiune ne-a întâmpinat o poartă mare de lemn, care sigur a văzut și vremuri mai bune.

Am mers pentru început în parcarea din apropierea Hotelului Iadolina pentru a lăsa mașina, apoi am plecat la plimbare prin stațiune.

Prima impresie nu a fost de loc îmbucurătoare pentru noi, ne-am trezit într-o stațiune despre care a rămas doar renumele, ca și de stațiunea Semenic de la noi din zonă. Ceea ce spuneam în titlu este exact ce am simțit când am ajuns acolo. Părea un loc ținut în moarte clinică despre care nimeni nu a reușit să se decidă dacă să îl readucă la viață sau să îl lase să-și doarmă somnul de veci.

Venind spre parcare am trecut pe lângă singurul loc din stațiune care se pare că o mai ține pe aceasta în viață, Parcul de aventură-Happy Land și am decis să mergem prima dată acolo pentru că era singurul loc mai animat.

De la parcarea hotelului și până la parcul de aventură sunt aproximativ 200-300 metri, așa că am ajuns repede acolo, iar pe drum ne-am întâlnit cu un trenuleț care plimba turiștii prin zonă.

Parcul de Aventură - Happy Land este un loc superb pentru petrecerea unei zile de vară, alături de copii. Noi neavând copii am făcut doar o plimbare prin parc. Intrarea este gratuită și doar pentru a utiliza una dintre multele atracții pentru copii se plătește.

La intrare este o clădire îmbrăcată în lemn unde se află un restaurant care servește doar băuturi iar pentru mâncare este amplasată o rulotă unde în apropierea acesteia un nene pe un grătar prăjea mici, cârnați și niște fripturi. Clădirea are și o terasă cu laturile deschise iar în partea opusă restaurantului se află casa de bilete.

Toaletele au fost amplasate în două containere aflate în apropiere iar accesul la acestea este gratuit.

Parcul este amplasat pe o pantă a unui deal, așa că am plecat la deal pentru al vizita. Pe partea stângă a potecii care duce spre traseul de aventură din copaci, am văzut o pistă cu tobogane uriașe pentru tubing. Aici copii se dădeau cu niște colace umplute cu aer pe tobogane iar la capătul unuia puteau ateriza pe o pernă imensă cu aer. Vis-a-vis de acesta era un carusel și un castel gonflabil cu tobogane. Am mers mai departe și am ajuns la traseul din copaci. Aici sunt amenajate 6 trasee și câteva tiroliene, fiecare cu dificultăți diferite. Momentan este montată o poartă cu turnicheți în mijlocul potecii dar nu are nimic în lateral așa că se poate trece pe lângă ea. În zona aceasta era cea mai multă lume. Peste tot erau copii care se distrau pe aceste trasee și părinți care se îngrijorau și umblau pe sub copaci strigând la ei. Traseele cele mai de sus aveau o dificultate mai mare și cereau să ai o anume înălțime pentru a le putea străbate și momentan nu erau doritori pentru ele.

Am stat o vreme aici minunându-ne de îndrăzneala unor copilași care nu de mult au renunțat la pamperși și amuzându-ne de implicarea și sfaturile tehnice ale părinților mai stresați, apoi am coborât din nou la restaurant.

Am mers în partea din spate a restaurantului și am descoperit acolo o pistă de bob pe șină. mașinuțele erau aliniate și trase la deal cu un Duster, care ducea și pe doritorii de plimbare cu aceste bob-uri. Am stat să le vedem coborând și ne-au plăcut foarte mult. Toată stima pentru curajul copiilor (și nu numai) care se dădeau cu ele.

Printre copaci se observau și coșurile cu margini din lanțuri folosite de către cei care doreau să joace un joc de disc golf. Niște poze de pe acolo arătau că aici s-a ținut un campionat al acestui nou sport.

Sătui de plimbare prin parc și hămesiți de foame, am comandat și noi niște mici, cârnăciori și o porție de cartofi prăjiți pe care i-am mâncat pe terasa restaurantului de unde am luat pentru hidratare niște sucuri. În fața terase sunt amplasate niște scaune interesante construite din schiuri.

Cu burțile puse la punct am plecat să explorăm ce mai putem vedea prin stațiune.

Pornind pe drum, la deal, spre un alt obiectiv al acestei stațiuni și anume Izvorul Minunilor, am admirat clădirea mănăstirii de aici, Mânăstirea Stâna de Vale, am văzut apoi niște reclame ale unor ghizi, care se oferă să transporte oamenii cu mașina la cascadele din zonă, niște căbănuțe la care se lucra de zor, am admirat peisajele din zonă și am fost super dezamăgiți de ruinele pensiunilor și hotelurilor acum închise și de defrișările care au ajuns până în marginea drumului dând un aer și mai dezolant unei stațiuni aflate pe moarte.

Noi ne-am plimbat doar până la Izvorul Minunilor, dar în apropierea unui hotel cu o fațadă foarte interesantă, dar care acum părea închis, am găsit amplasat un panou extrem de detaliat cu trasele pe care se poate pleca din această stațiune. Și chiar erau foarte multe trasee.

Izvorul Minunilor cred că este una dintre sursele de apă ale firmei European Drinks. Din câte am observat și parcul de aventură și cred că și Hotelul Iadolina, cam singurul funcțional din zonă, se află sub patronajul acestei firme.

De la izvor ne-am întors spre parcare și am intrat puțin și în Hotelul Iadolina. Ne-a părut rău că nu am știut să mai așteptăm și să luăm prânzul aici, pentru că prețurile la mâncare nu erau deloc mari și aveam mai multe opțiuni.

Am plecat din stațiune puțin dezamăgiți de starea acesteia dar, cum spuneam, avem Semenicul aproape de noi și nu e prima decădere a unei stațiuni din România pe care am văzut-o.

Călătorii frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 3207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI