De Paste la Lacul Rosu

TIPĂREȘTE

In anul 2008, a doua zi de Paste (28 aprilie) plecam din Branesti spre Lacul Rosu, cu gandul de a sarbatori Pastele si pe alte meleaguri. Burdusim bine Solenza cu cele necesare unui gratar (mancare, bautura, carbuni, gratar) nu uitam de haine mai groase (la munte nu se stie niciodata) si la drum, evident pe DN 1.

Facem primul popas in parcarea de la Posada, ne continuam drumul spre Brasov, pe care il traversam si facem un mic popas in centru. Ne continuam apoi drumul spre Gheorghieni si nu putem rata ocazia de a merge pana la lacul Sfanta Ana. Din Bixad, in dreapta, se desprinde drumul DJ113 care merge spre Lacul Sf. Ana si Baile Balvanyos. Drumul este asfaltat, mai bun sau mai rau, dar se poate circula pe el. La circa 10 km la o ramificatie o luam la stanga pe DJ 113A, care ne conduce la lac. Peisajul ne face sa nu realizam ca mergem pe un drum nu tocmai bun si dupa circa 8 km ajungem intr-o parcare gratuita, inainte de intrarea in zona lacului. Preferam sa platim o taxa si mai mergem aproape 2 km pana la lac. Nu stiu ce as mai putea spune deosebit despre lac, pentru ca mai toata lumea stie ca Lacul Sf. Ana este singurul lac vulcanic din tara, situat in varful muntelui Ciumatu, la o altitudine de circa 950 m, cu o suprafata de circa 20 hectare. O legenda locala spune ca acelora care isi pun o dorinta si se spala cu apa din lac li se indeplineste dorinta. In apropierea lacului, in partea dreapta se afla o capela mica.

Dupa binemeritata odihna, circa o ora, plecam pe acelasi drum, spre tinta finala a calatoriei noastre din acea zi. Pana sa intram in drumul national DN 12 (E 578), gasim o poiana cu doi brazi frumosi, la umbra carora luam dejunul, evident din traista noastra. A doua zi de Paste ar fi fost nefiresc sa nu avem mancare traditionala la noi. Ne continuam drumul, traversam orasul Miercurea Ciuc, pe centura si recomand, daca nu doriti sa vizitati orasul, acest drum de ocolire. Pe partea dreapta, apoi pe stanga, iar dreapta, iar stanga, ne insoteste Oltul, care cu cat ne apropiem de Gheorghieni, devine, din raul falos de la Calimanesti, un parau de 2-3metri latime, iar la Izvorul Oltului, inainte de intrarea in Sandominic, traversam pentru ultima oara in acest drum Oltul.

Peste putin timp, la Izvorul Muresului, apare un firicel de apa care devine din ce in ce mai mare si care poarta un nume cunoscut in Romania, Mures. Trecand prin Izvorul Muresului, vedem ceea ce a fost fala BTT-ului, Complexul sportiv si de odihna Izvorul Muresului si ne cuprinde regretul ca si aceasta baza parea sa nu mai fie bine ingrijita, trecem apoi pe langa manastirea Izvorul Muresului si dupa ce trecem prin Voslobeni intram in Gheorghieni. Timpul, vesnicul dusman al calatorului, ne impune traversarea rapida a orasului, pentru a folosi lumina zilei pentru a admirea peisajul spre Lacul Rosu. Trecem prin centrul orasului si dupa Piata Libertatii, la giratoriu, ne despartim de DN 12, care o ia la stanga spre Toplita si viram la dreapta pe bd. Lacul Rosu, pe care vom merge pana la iesirea din oras.

Dupa iesirea din oras, pe DN 12C, lasam pe dreapta cabana Ana, apoi drumul continua prin zona impadurita si serpuind, cu multe serpentine, pana cand, pe partea stanga ne intampina singurul lac de baraj natural, care dupa mai bine de 170 de ani, mai pastreaza in apele sale trunchiuri de brad. Situat la circa 980 metri altitudine si avand circa 11 ha suprafata (din ce imi aduc eu aminte), la poalele Hasmasului mare, in apropierea Muntilor Suhard, Lacul Rosu continua sa fie o atractie turistica pe care este bine sa o prindeti in planurile voastre de concediu.

Odata ajunsi, hai sa cautam cazare. Va dati seama ce sanse aveam, a doua zi de Paste, cu trei zile inainte de 1 mai. Totusi incercarea moarte curata, deci incercam. Primul popas la vila Vulturul, fara succes, hotelul Lacul Rosu, ocupat, hotelul Iasicon, ocupat, hotelul Turist, ocupat, pensiunea Stefania, complexul Raza Soarelui, cabana Bradet, peste tot ocupat. Cand ne faceam planuri sa mergem in Bicaz, la un hotel si sa ne intoarcem pe chei a doua zi, ne aducem aminte ca in drum spre hotelul Turist, in spatele acestuia zarisem un camping cu niste casute. Ne intoarcem, traversam Bicazul si in dreapta gasim casutele si ne rugam, inainte de a cobori din masina, sa avem norocul berzei chioare. Si avem!

Mai erau doua casute libere, le alegem si ne cazam. In curtea campingului zarim un gratar mare unde ne gandim sa ne preparam cina. Dar fiind ocupate ambele gratare, si nici de sus vremea nu ne imbia la asa ceva, ne hotaram sa luam masa „in oras”. Coboram spre la si vis-a-vis de lac gasim un restaurant unde mancam pe saturate si la pret foarte bun. Regret, dar nu am retinut numele restaurantului si decat sa spun ceva ce nu stiu, mai bine tac. Ca punct de reper este, de fapt era la acea data, vis-a-vis de lac. Cu burtile rezolvate, beneficiind si de brusca inseninare, facem o plimbare pe malul lacului si apoi mergem la odihna, pentru ca a doua zi ne astepta un drum de vis prin Cheile Bicazului, mai ales ca pentru cumnata si cumnatul meu era primul contact cu aceasta splendoare a naturii.

Spre rusinea mea in aceasta excursie nu am avut aparat de fotografiat la noi, deci nu am poze din aceasta excursie.

---

VIZUALIZĂRI: 1793 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI