Restaurantul “GO IN” din Sibiu

TIPĂREȘTE

Ei, acum sunt curios cu ce-o sa ma mai atraga copiii in acest week-end frumos de septembrie? mi-am zis eu in timp de ma indreptam spre telefonul mobil. Dar ce, te pui cu tinerii? Au ajuns sa-mi cunoasca toate slabiciunile, mai ales cateva lucruri care nu ma pot lasa niciodata indiferent...

”Am ochit o terasa, zic ei, unde se vinde cea mai mare salata greceasca din cate am vazut noi pana acum, peste care, daca vrei poti cere sa-ti puna si piept de pui… si au si muzica country-rock acolo, din anii ‘70… am mai fost noi pe-acolo si e super, au si pizza “SCALZONE” cu mozzarella, stii tu, noi mergem la sigur…"

Ies din letargie… E irezistibil, intr-adevar!… Cum poti sa refuzi atatea bunatati? "Si unde e locul acela grozav?”… ”La Sibiu, in Piata Mica, la restaurantul “GO IN”… “GO IN”?… Atunci, “Let’s GO IN!”…

Realitatea e ca vara asta prelungita ne-a oferita inca patru week-end-uri insorite si cand e vreme buna, n-ai voie sa ramai in casa! Ah, lume, lume, mare noroc mai am eu cu copiii mei si cu Dana care ma mai scot din casa, altfel as arata astazi, ca un luptator japonez de sumo.

Pornim din Targu-Mures, via Sighisoara, spre Medias si cineva din grupul nostru, nu eu, are ideea sa facem un popas la Hanul Dracula din Danes. Ca sa bem o cafea. Vai!… dar cei 4 Km de la sosea si pana la han sunt plini de gropi, Dracula ne ofera deja prima surpriza “de groaza”, drumul e ingust si neasfaltat. Intotdeauna cand mergi pe-un asemenea drum ai impresia ca trece o vesnicie. A doua grozavie a fost un TIR care statea in ”fundul nostru” si ne clipaia cu farurile ca sa ne dam la o parte… dar unde sa iesi, cand in jur era doar padure sau aratura… In fine gasim doua drumuri laterale si lasam camionul sa treaca victorios pe langa noi.

Ajungem la hanul Dracula, dar alta surpriza, poate o teapa, de care suntem vinovati numai noi… ”localul este rezervat pentru o nunta”… intru totusi si ii rog pe cei trei chelneri care stateau planton in frumosul restaurant sa ne serveasca macar cu cate o cafea pe terasa… ”ne pare rau, nu e posibil, si terasa e inchirianta de nuntasi”… totusi, unul dintre ei imi spune incetisor… ”mergeti in curte si asezati-va intr-un pavilion de lemn… va aduc eu acolo trei cafele in pahare de plastic”… zis si facut… ne-am facut comozi… si-am inceput sa asteptam… si-am asteptat… si-am asteptat… incepeam sa ne impacientam… poate i s-o fi facut rau chelnerului… amicul meu Jean Michel, marele director al unei minuscule agentii de turism din Tg. Mures, cand insotea cate un grup de turisti si avea “timpi morti”, spre exemplu, afara ploua cu galeata, incepea sa depene intamplari hazlii din viata lui turistica… lumea radea de se prapadea… s-a ajuns acolo incat grupul de-abia astepta sa ploua iar… am inceput sa fac si eu la fel… mi-am confectionat doi dinti insangerati “a la Dracula” din doua frunze de salcie ruginie si am inceput sa povestesc copiilor vrute si nevrute… cand am mârâit odata mai puternic, toti cainii din jur au tulit-o repede prin tufe iar doua muste, care cred c-aveau o idila sus pe tavanul de lemn, au cazut gramada pe masa… dar cafeaua tot nu venea… ei, atunci contele Dracula isi ridica mainile in aer, satul si el de asteptare, si lua o decizie istorica, invocand spiritele stramosilor…

“Basta! Andare e mangiamo una mascalzone di pizza soffocata nel sangue!” Care in traducere foarte libera si aproximativa, ar veni cam asa… ”Gata! Ne-am saturat! Haideti sa mancam o pizza ciminala inecata in ketch-up!

Se zice ”Scalzone”, tata, nu “Mascalzone”, ma corecteaza fica-mea.

De unde stiu eu atat de bine sa vorbesc italieneste?… simplu… prin anii ‘70 am calatorit cu trenul in Italia si in cele 16 ore de stat in tren, am deschis si eu o carte numita “Invatati limba italiana fara profesor”… si fara prea mult succes, as adauga eu…

Dar surprizele nu s-au terminat, la intoarcere acel camion agresiv era incarcat cu lemne de cativa muncitori dar bloca drumul, iar soferul, nicaieri… in spatele TIR-ului s-a format o coada mare de autoturisme… in fine, baietii “de la lemne”, ne “taie” o poteca printre stive si trecem. ”

Sibiul e poate unul dintre cele mai frumoase orase ale tarii, are o parte veche (orasul vechi) din care treci fara sa-ti dai seama, doar urcand niste scari, in centrul istoric. Ajungem in Piata Mica. Orasul are un aer medieval dar si cosmopolit in acelasi timp., pe strazi auzi vorbindu-se mai multe limbi. Aici poti trece dintr-un secol intr-altul doar traversand o strada sau trecand peste un pod.

Parcam masinile undeva in orasul “de jos” si urcam niste scari spre “Podul mincinosilor”. Intram in restaurantul “GO IN” aflat in Piata Mica, la nr. 9, loc in care ”calc in picioare” munca mesterilor ce-au construit acesta simpatica piateta, asezand piatra langa piatra, in urma cu mai bine de o jumatate de mileniu.

Programul restaurantului si al terasei este de luni pana duminica, de la ora 9:00 la 3:00 dimineta. De aici, se fac si livrari de pizza la domiciliu.

Restaurantul “GO IN”, e format din doua sali cu mese, un coridor si un bar, care fac trecerea din Piata Mica in Piata Mare si o terasa. Poti sa treci dintr-o piata intr-alta pe sub o bolta uriasa sau strabatand acest restaurant. Alegem sa stam in sala dinspre Piata Mica, unde suntem doar noi. Fiind cald, toata lumea e pe terasa. Noua ne place linistea, ca sa putem povesti pe-ndelete, ce s-a mai petrecut in lumea noastra cea de ieri, de azi si de maine

Soseste si comanda, cativa tineri amabili servesc peste tot. Incepem c-un rand de cafele si de Coca Cola, ca sa ne mai saltam moralul dupa mica teapa de la Hanul Dracula. Apoi comandam o salata greceasca, peste care s-a presarat si carne de pui si doua pizza, una numita “Capriciosa”, alta numita “Calzone” care se poate rula si se mananca precum o placinta. Intreaga consumatie, a costat 88 de lei. La sfarsit, chelnerita ne-a facut si o poza de grup care n-a iesit, cred ca i-a tremurat mana din cauza ciubucului.

Portiile insa au fost prea mari, am mai facut noi ceva trocuri alimentare de genul “ia gusta tu de la mine si gust si eu un pic de la tine”, dar degeaba, cantitatea “per total” nu scade. Sesizand situatia, un baiat de la bar ne aduce o cutie mare de pizza goala in care putem pune tot ce-a mai ramas dupa ospat.

In felul asta, cu cateva fire de carne de pui sau de peste presarate deasupra unui munte de salata proaspata, de sezon, poti trai pana la o suta de ani, dar, eu nu vreu asta, cel mai bun “pui” e totusi “porcul”, asa ca mai cer deasupra salatei si un cotlet de porc. Nu vreau ca la intalnirile noastre cincinale din liceu, sa ajung la un moment dat, sa raman ultimul din clasa, mai ales ca mi-a placut sa fiu mereu primul. Nu vreau s-ajung sa strig doar eu singur catalogul si apoi sa trec in banca si sa povestesc auditoriului format doar dintr-un singur ascultator, ce s-a mai intamplat in viata mea, in ultimii 5 ani… Nu, nu vreau s-ajung pana acolo!

De-aceea cand “GO OUT” din “GO IN”, imi cumpar de la prima alimentara doua pungi de cipsuri cu multe E-uri si doi litri de Fanta cu multe chimicale si un “hot-dog” cu cartofi prajiti inotand in ulei.

Vreau si eu sa traiesc ca un om obisnuit.

@Web, te rog muzica, in format audio http://www.youtube.com/watch?v=k9_VOy7VipQ

---

VIZUALIZĂRI: 2521 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI