Trei prieteni la  Trei Cămile

TIPĂREȘTE

Acu vreo două weekenduri am fost invitat de un prieten în oraș la un restaurant, ca să mai depanăm amintiri din tinerețe. El a propus și eu am acceptat imediat un local de cartier, unde se mănâncă foarte bine și sunt prețuri mai omenești. Astfel într-o sâmbătă seara ne-am întâlnit trei prieteni la restaurantul „3 Cămile” . Sincer mă intriga un pic acest nume de restaurant. Am căutat un pic pe net si am găsit două articole scise de colegele noastre iulianic și doinafil. Am observat că le-a plăcut la acest local, așa că am plecat și eu într-acolo cu inima deschisă.

Am ajuns la local si am dat de o cârciumă de cartier de tip vagon, în prima încăpere este localul propriu zis, iar în spate se află o terasă acoperită și închisă pe timp de iarnă. Vara cred că este mult mai frumos. Un local de cartier fără mari pretenții, asta am găsit.

Primul gând al meu a fost să întreb ospătarul de unde vine denumirea acestui local. Iată ce am aflat: „Istoria începe în anul 1920 odată cu războiul turco-armean, ce s-a desfăsurat între 24 septembrie și 2 decembrie și a rezultat cu victoria covârșitoare a turcilor. Armenia s-a văzut nevoita să-i cedeze mai mult de jumătate din teritoriile primite prin Tratatul de la Sevres.

Din cauza presiunilor războiului și a pogromului ce a urmat, mulți civili armeni au părăsit marile orașe si s-au stabilit în alte părți ale lumii.

Printre acestia se numără si o familie de comercianți ce fuge din Erevan, capitala Armenia pentru a migra în Austria. În drumul lor ajung la București unde se îndrăgostesc de frumusețea locurilor și decid să se stabilească aici. În anul 1929 deschid prăvălia-băcănia din locația actuală și o denumesc 3 Cămile.

În perioada comunistă odată cu legea naționalizării din 1948 prin care statul preia toate întreprinderile și societ»ățile de orice fel, clădirea a trecut in proprietatea statului, iar în anul 1986 aici se deschide un centru de pâine.

În 1990 moștenitorii comerciantului armean reintră în drepturi, dobândesc clădirea, apoi își deschid un mic birt de cartier cu denumirea inițială de 3 Cămile. Încet încet a devenit unul din cele mai cunoscute restaurante din cartier cu productie proprie. Odată cu criza din 2008 restaurantul are un mic declin.

În anul 2017 acesta este preluat de o familie din București ce reușește să-l pună pe picioare și să-i aducă gloria de altădată prin renovarea, modernizarea și repunerea în valoare al acestuia.” - cam asta este istoria acestui local si tot nu am aflat de ce 3 camile! ; -) Oricum îmi plac mult locurile ce au o istorie în spate.

Să revenim la subiect. Prima impresie. Restaurantul era jumate plin sau mă rog jumate gol de pinde din ce unghi privești. Ce m-a socat era ca toți mușterii erau îmbrăcați în negru. Misterul s-a deslușit rapid era sâmbăta morților și erau mai multe parastase. Șocant mai era un lucru majoriattea mușteriilor de la mese erau tineri si foarte tineri...

In fine. Noi am deschis cu câte ceva de băut eu cu o palincă și o cola, ceilalți cu bere. Apoi am continuat cu bere nefiltrată, asat așa ca să închei capitolul băuturi.

De mâncare ne-am ales toți trei ciorba de burtă cu ardei iute și cu smântână Sincer a durat cam mult până au adus-o, mai bine de jumătate de oră, dar măcar a fost delicioasă și asta contează mai mult

La felul al doilea eu am avut poftă de o rață pe varză, iar colegii mei și-au luat cotlete de berbecuțasezonate cu cartofi prăjiți. Porțiile au fost generoase și foarte gustoase. De voie de nevoie am plecat pe jos acasă, ca să mai ard din caloriile consumate.

Desertul a constat din clătite cu gem ori ciocolată ori din papanași cu gem cu fructe de pădure. Toate au fost foarte bune.

Am petrecut câteva ore plăcute alături de prieteni la acest local de cartier si am mâncat si foarte bine. Toată distracția ne-a costat 480 lei și am mai dat 15% pentru chelner pentru amabilitatea și serviabilitatea de care a dat dovadă. Drept pentru care vă recomand cu drag acest local de cartier situat aproape de Piața Eroii Revolutiei.

---

VIZUALIZĂRI: 447 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI