Cazare într-o zonă retrasă, cu privelişte minunată

TIPĂREȘTE

Vila Christos este situată în satul Vingla (transcriere latină, pe greceşte se scrie de fapt fără "n" - Viggla, şi cred că aşa se şi citeşte). "Problema" este că, dacă te îndepărtezi 10 km de zonă, nu ştie nimeni unde este acest sat, care are vreo 5 - 6 case. Lărgind aria, se poate spune că vila este pe coasta de nord-est, în apropiere de Kassiopi (vreo 6 km), deasupra golfuleţelor Kalami şi Kouloura, sub Vîrful Pantokrator, cel mai înalt al insulei (doar 906 m). De la şoseaua principală se urcă 1 km pe un drum sinuos şi asfaltat.

Mai întîi aş face cîteva precizări. Fiind vorba de o vilă de închiriat, deci nu de regim hotelier, avem de-a face cu cîteva particularităţi. Vila se închiriază de regulă cu săptămîna, iar serviciile nu sînt similare cu cele de la un hotel. Se face curat o dată pe săptămînă (aici face curat chiar proprietăreasa), moment în care schimbă prosoapele şi ia gunoiul (dar îl puteţi duce şi singuri, e un tomberon în preajmă), se curăţă piscina tot o dată (conform agenţiei asta ar trebui să aibă loc devreme, ca să nu deranjeze, de fapt omul a venit de vreo 4 ori în 6 zile, şi de fiecare dată spre seară; o dată ne-a adus 2 sticle de vin din partea proprietarilor) şi cam atît.

Fiind vilă de închiriat, nu are categorie turistică, aşa că evaluarea la 4 stele îmi aparţine, pe ideea că are piscină şi baie la fiecare dormitor.

Tot din acest motiv, nu are site propriu, deci siteul "oficial" este de fapt al unei agenţii (de regulă din Marea Britanie). Problema este că unele vile îşi schimbă agenţia cu care lucrează, aşa ca peste ceva timp se poate ca linkul să nu mai fie funcţional. În cazul de faţă pare să fie invers: dacă o cauţi pe Google, o găseşti pe mai multe siteuri. Eu am pus linkul de unde am închiriat.

Revenim la vilă. Amplasarea e la vreo 200 m altitudine, direct deasupra mării, care se vede pe 180 de grade. Priveliştea este uimitoare: oraşul Kerkyra se vede clar, inclusiv marile vapoare de călători din portul nou, şi se disting şi cele mai sudice înălţimi ale insulei. Se vede, bineînţeles, coasta Albaniei, pe care se disting clar laguna Butrint şi oraşele Ksamil şi Sarande (pe greceşte înseamnă 40, probabil denumirea are semnificaţie religioasă). Bineînţeles că un binoclu ajută mult la observarea detaliilor (de pildă oraşele albaneze, care aduceau a Zimncea, cel puţin de la distanţă). Soarele răsare din Albania, de peste crestele munţilor. În dreptul vilei, distanţa dintre Corfu şi Albania este cea mai mică (cînd am închiriat o barcă chiar ni s-a atras atenţia să nu pătrundem în apele albaneze). Prin acea strîmtoare trec multe vapoare pe ruta către Adriatica.

Vila are o piscină destul de mare pentru bălăceală, dar nepotrivită pentru înot (are cam 7 x 7 m), este în terase (piscina e la un nivel inferior parterului), în exterior mai are un grătar si o mică grădină amenajată, dar prost întreţinută.

La parter are un spaţiu larg, unde este livingul, cu TV şi DVD player, bucătăria şi sufrageria, plus o toaletă, şi un dormitor cu pat dublu şi baie cu cadă. În bucătărie este tot ce ai nevoie, cu un minus pentru frigider, care nu prea răceşte bine.

La etaj este un dormitor cu pat dublu şi baie cu cadă cu hidromasaj şi un dormitor gîndit pentru copii, cu abţibilduri vesele pe pereţi, cu două paturi simple şi baie cu cadă. În acest dormitor nu este loc de vreun pat suplimentar. Apropo de acesta, vila susţine că oferă pat suplimentar, dar în debara (cînd era deschisă de către omul care curăţa piscina) am văzut doar pătuţuri gen ţarc, pentru copii, deci aspectul trebuie lămurit. Toate dormitoarele au aer condiţionat şi acces pe cîte o terasă.

Am scăzut nota la servicii generale pentru că nu mergea antena de cameră, cu care aş fi prins postul naţional, care mă interesa pentru nişte meciuri de la Euro 2012, mergea numai satelitul, care avea o listă de 200 de canale, din care mergeau vreo 40, din care nici unul nu dădea meciurile. A trebuit să improvizez o antenă dintr-un cablu pe care îl aveam la mine. Aş fi putut să anunţ agenţia, dar am preferat soluţia mea temporară. La bucătărie am scăzut pentru frigider (cînd vroiam bere, o mutam mai întîi în congelator cîteva minute). La condiţiile de cazare am scăzut pentru lipsa (ca peste tot în Grecia) plaselor de insecte. Ţînţari nu prea am avut, dar lăcuste da. Un punct bun era prezenţa unei colonii de lilieci sub ţigla de pe casă, aşa că presupun că populaţiile de ţînţari erau ţinute sub control. Liliecii ieşeau pe înserat la zbor şi era o plăcere să îi priveşti.

La plajă şi la relaxare nu am dat note, deoarece poţi alege orice plajă, iar relaxarea e deplină, în zonă nefiind niciun fel de activitate turistică. Seara mai ieşeau la plimbare două doamne în vîrstă din sat, care contemplau marea de pe o bancă aflată mai jos, pe drum. În afară de cîteva case erau multe vile de închiriat. Localnicii sînt puţini, în vîrstă, şi îţi răspund la salut.

În vilă găsiţi regulile casei, care, printre altele, atrag atenţia să nu te trezeşti udînd plantele, apa fiind puţină, şi atenţionează asupra unor posibile pene de curent sau apă. Cu specificaţia că ar avea loc în august, cînd e mai plin. În iunie nu era prea aglomerat (de altfel nici nu vreau să îmi imaginez acele şosele cu un trafic gen Valea Prahovei). Deasemenea, mai trebuie avut grijă să se pornească boilerul numai cînd faci duş sau speli vasele (dacă le speli de mînă). Tot în vilă se găsesc pliante de la supermarketuri şi restaurante cu livrare acasă, de la închirieri bărci şi alte servicii turistice.

Prezentarea vilei şi a zonei este foarte bine făcută şi fără cosmetizări pe site-ul agenţiei.

Ce e enervant e drumul plin de serpentine către sud, pe care nu poţi scoate o medie mai mare de 30 km/h. Dacă vii din Kerkyra, serpentinele încep după ce treci de Ypsos, şi se termină aproape de Kassiopi, de unde şoseaua e largă şi rapidă, deci ajungi la Sidari în maxim 30 de minute (30 km).

Zona aceasta este liniştită, cu mici golfuleţe în care e plin de ambarcaţiuni de toate mărimile. Aici se practică un turism mai relaxat, mai intim. În fiecare golfuleţ e dezvolată o mică staţiune: 3 - 4 taverne, 1 supermarket, 2 cafenele, rent-a-boat etc. Destule taverne din zonă sînt pomenite pe siteuri şi prin ziare, deci avem de-a face cu o mică perlă a insulei, ne-asaltată de marele public, dar cunoscută de cei de-ai casei. Predomină vilele de închiriat, iar tavernele au toate cîte un ponton, la care turiştii trag direct de pe mare: ziua cei cu bărci închiriate, seara cei care vin la cină de pe bărcile pe care locuiesc, şi pe care se întorc apoi (îi vezi îmbrăcaţi de seară în cîte o bărcuţă gonflabilă cu motor, aşezaţi pe "copastie", aproape luînd apă la posterior, cum se apropie de ponton, iar un ospătar mereu le sare în ajutor să îi ajute să debarce şi să asigure barca). Mesele uneori se întind pînă pe pontoane. Cîteva nume de golfuri (toate au plaje cu pietricele): Agios Stefanos (Sinion - adică de lîngă Sinies, că mai e unul pe coasta de vest; de aici am închiriat o barcă şi am pomenit doar numele satului unde stau, nu mi-a cerut acte; în schimb, cînd am închiriat la Paleokastritsa, a trebuit să zic că stau la Kassiopi, altă localitate din zonă nu era cunoscută acolo), Kerasia (o bijuterie de plajă, la capăt de drum, umbrită de copaci, cu o apă limpede, o singură tavernă (da bună!) şi parcare direct lîngă şezlong - fiind un singur rînd de şezlonguri), Kalami, Kouloura, Agni etc. Descoperiţi-le pe rînd, poate nu toate au plajă frumoasă, dar au măcar un restaurant memorabil.

Repejor se poate ajunge şi la Kassiopi, unde este supermarket şi benzinărie, plus obiectivele despre care s-a mai povestit pe aici. Totuşi, cel mai apropiat mare supermarket este în Ypsos, la aproape 30 minute, AB Supermarket. În această direcţie se poate merge şi la Dassia, unde se poate face plajă în dreptul hotelului Chandris, plajă care are şi nisip cu pietricele, şi gazon umbrit de palmieri, plus mulţime de sporturi şi distracţii acvatice. La 50 de minute se află Kerkyra sau Paleokastritsa. Tot sub o oră faci pînă la Sidari, pînă pe muntele Pantokrator, sau pînă în satul fantomă Palaia Peritheia. Cea mai apropiată plajă potrivită pentru copii mici (nisip şi intrare extrem de lină, enervant de lină, faci febră la gambe pînă ajungi la apă cu adîncimea potrivită pentru înot) este Kalamaki, la vreo 15 minute, pe coasta de nord. Aici, ca şi la Sidari, se poate să bată vîntul, care devine enervant.

Ca să ajungi mai departe de Kerkyra (către sud) deja treci de o oră de condus.

Recomand cazarea aici numai celor care au la dispoziţie o formă de motorizare, altminteri nu ai unde să ajungi pe jos, nici măcar la plaja Kerasia, pînă la care e potecă directă (cam 2 km, pe şosea sînt 8), pentru că e destulă diferenţă de nivel şi a doua oară nu îţi mai trebuie o asemenea plimbare.

---

VIZUALIZĂRI: 2716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI