Cat pe ce sa fie bine

TIPĂREȘTE

Desi obiectivul principal al excursiei noastre era Sevilla, am decis sa adastam in prima noapte in Malaga, unde urma sa aterizam aproape de 7 seara; nu ma incanta deloc ideea de a strabate cei 200 km care despart Malaga de Sevilla in aceeasi seara, plus ca astfel programul ne permitea sa vedem si cate ceva din Malaga, care s-a dovedit a avea multe de oferit, precum va povesteam deunazi.

Fiind vorba doar de numai o noapte de cazare, nu m-am agitat prea tare; conditiile pe care trebuia sa le indeplineasca locatia erau: apartament pt 4, ieftin, central si curat. Prietenul booking mi-a oferit mai multe variante, dar m-am oprit la Victoria Apartamentos, notat la vremea respectiva cu aproape 8 (intre timp, nota a depasit aceasta cifra), dar cu recenzii ale turistilor care mi-au dat curaj. Pretul zic eu ca bun pt 4 persoane si pt un oras turistic de talia Malagai, 70 de euroi, fara mic-dejun, care nu ma interesa.

Tot bookingul m-a ajutat sa-mi fac un oarece plan de bataie in ceea ce priveste accesarea locatiei. Indicatiile sunau cam asa: “Iesi mata din aeroport si mergi pe jos pana dai de Bulevardul Comandante Garcia Morato (Aeroclub), apoi iei autobuzul pana la Paseo del Parque, cobori in Plaza de la Marina, apoi iar pe jos, ca face piciorul frumos, vreo 15 minute pana pe Calle Victoria, unde la nr 62… ai ajuns la destinatie! ” Aceasta ultima parte mi-era un pic mai neclara, am intentionat sa-mi printez o harta a Malagai si sa desenez traseul pe ea, dar… ar fi insemnat ca nu sunt eu cea poeta daca as fi reusit sa fac asta! Bine ca am prins avionul! …Dar nu m-am crizat.

M-am uitat pe rezervare cu vreo cateva zile inainte, sa gasesc o adresa de mail-ceva in ideea de a anunta ca venim, la ce ora si de ce. N-am dat decat de un nr de telefon, dealtfel se preciza clar ca e musai sa suni locatia inainte. Taman ne pregateam sa procesam acest lucru, cand primesc un mail de la Luis, care reprezenta apartamentele cu pricina. Schimbul de replici a fost cam asa: “Cand veniti? ” “Pai, marti seara aterizam pe la 7, speram sa ajungem la voi pe la 8-8 jumate. ” “Bine. Cand ajungeti sunat la nr…” si ne-a dat acelasi nr care era si pe rezervare. “Misto! ”, am imprumutat eu o replica celebra de la un celebru personaj monden. Nici cu aceasta ocazie nu m-am crizat, stiu destul de bine sa-mi tin firea, asta si datorita meseriei care-mi aduce painea pe masa…

In realitate, iesind din aeroport, la 20-30 de metri in fata ai statia de autobuze. Intai si intai iti iei bilet (3 euro bucata pana in Malaga) de la un ghiseu care sa gaseste chiar la iesirea din aeroport, undeva in stanga; daca vezi autobuzul in statie, merita sa alergi dupa el, caci poti sa cumperi bilet si de la sofer; daca l-ai pierdut, nu plange, vine altul dupa 20 de minute. Mergi si mergi vreo juma’ de ora, statiile sunt anuntate din vreme si cobori unde ai treaba, in cazul de fata la Plaza de la Marina, adica acolo unde incepe Paseo del Parque, un frumos bulevard marginit in dreapta de un parc, Paseo de Espana, care la randul lui se intinde de-a lungul portului din Malaga.

Asa de frumos era bulevardul cu pricina, ca n-am putut decat sa-l parcurgem pana la capat! In dreapta parcul dincolo de care simteam marea, in stanga minunate cladiri feeric iluminate; ne-a furat peisajul si ne-am trezit ca s-a cam terminat!... In fata noastra o piata mare in care se intretaiau o sumedenie de drumuri. Na-ti-o buna! Pe care sa apuci? Am oprit o doamna draguta si am intrebat-o:”Calle Victoria? ” Calle scrie, cale citim! Ea, saraca, n-a priceput nimic. Am insistat, am desenat, am dat din maini si din picioare… Pana la urma s-a prins: “A!!! Caie! ”. In secunda aceea, s-a resuscitat o sinapsa si prin bietul meu creieras obosit: “Bre, asa e, 2 de l se citeste i in spaniola! Vezi, daca te uitai la mai multe telenovele…. ” Epopeea continua. Doamna draguta se straduieste sa ne explice incotro s-o apucam; dupa 3 incercari, toate in limba lui Julio Iglesias, pricepem in sfarsit ca trebuie sa traversam piata, s-o luam in stanga pe ultima ramificatie, sa trecem pe sub tunel si imediat in dreapta vom gasi Calle Victoria. Am multumit frumos doamnei, pe romaneste, sunt convinsa ca si ea a inteles foarte bine… Si imaginati-va ca a fost exact cum ne-a povestit! (A doua zi am costatat, cu harta in mana, ca, dupa coborarea din autobuz, trebuia s-o luam in sus pe Cortina del Muelle, Plaza Aduana, Alcazabilla, Calle Victoria; daca e sa ne imaginam un triunghi isoscel “lung”, noi am srtrabatut cele 2 laturi “lungi” in loc sa strabatem baza “scurta”; da, dar ne-a facut placere, sa stiti, de fapt a fost ceva intentionat! :)

Calle Victoria nr. 62 e pe partea dreapta a strazii, cum vii dinspre centrul vechi. Dupa ce coborasem din autobuz, il sunasem pe amicul Luis, care ne explicase ca trebuie sa strabatem un coridor lung, sa ajungem intr-o curte interioara, comuna mai multor blocuri de apartamente, ca cel cautat de noi e cel din fata; sa urcam cele cateva trepte si vom gasi imediat pe dreapta receptia, unde ne va astepta cineva. Ne-au asteptat doi baieti de treaba, am dat banii (only cash; scria in rezervare, nu puteam sa zicem ca n-am stiut), ne-au dat chitanta, ne-au dat cheia, ne-au condus in apartament, care se afla la primul etaj, ne-au facut un scurt instructaj, ne-au dat parola de wifi si ne-au zis ca a doua zi check-out-ul trebuia sa-l facem in principiu pe la 12, dar daca vrem sa plecam mai devreme, nu-i bai, sa lasam cheia… si ne-au aratat unde.

Apartamentul mobilat simplut, dar destul de eficient. Holul de la intrare face corp comun cu livingul, in care te poti relaxa pe o canapea; sigur ca nu incap 4 persoane pe ea deodata, dar 3 cu siguranta. In fata acesteia se afla o masuta cu 2 scaune, lipite de peretele opus, deci a patra persoana poate sa-si faca de treaba la masa si mai si ramane un loc (de fapt, s-ar putea sa nu, caci uitai sa va zic ca apartamentul poate gazdui 5 bucati!). Daca ma uit bine in pozele de le facui (saru’ mana, Doamne, ca ai pus atata geniu intr-un om incat sa inventeze camera foto!), in spatele masutei din living mai sunt 2 scaune pliante (stranse), precum si un taburet, deci … sa vina si prietenii, zic! Let’s get party! Dar… numai pana la 10-11 noaptea, ca nu e frumos sa deranjam vecinii. Deasupra masutei, televizor LCD, nici mare, dar nici mic, viziune ok de pe canapea.

Livingul este decorat foarte haios, mi-a placut mult-mult! Tema este “The Simpsons”, dar nu numai… Voi exemplifica cu poze, caci e prea tare!

Primul dormitor se face in stanga, cu intrare din living. Contine un pat dublu, o noptiera si… cam atat. Urmeaza bucataria, tot pe stanga, tot din living. Bine echipata, pot spune asta cu mana pe inima eu, care mai si gatesc chestii simple atunci cand am chef si cand in locatia respectiva ne petrecem un timp suficient cat sa-mi vina cheful. Adica: chiuveta dotata cu detergent de vase si bureti de bucatarie; deasupra blatului, dulap garnisit cu destule farfurii, pahare si ceva vase de gatit; aragaz cu cuptor, dar si cuptor cu microunde, ceea ce mi se pare deja un pleonasm; frigider functional, de marime medie.

Livingul se continua cu un holisor. In stanga se face al doilea dormitor: 2 paturi de o persoana, noptiera comuna si dulap pe peretele opus, cu umerase si… o dracovenie care cred ca incearca sa faca racoare vara, dar unii turisti au parat-o pe booking ca cica nu prea-i iese. In dreapata, baia, dotata minimalist, tron, chiuveta cu sapun lichid, cabina de dus care functioneaza in 3 variante, ne-a povestit Luis la instructaj, dar n-am aprofundat, veti vedea de ce… In fata, ultimul dormitor, cu un singur pat single bagat intr-o nisa, claustrofobia din mine se reactiveaza subit la gandul ca as putea fi vreodata nevoita sa dorm in acest pat! ; noi l-am folosit pe post de suport de bagaje.

Mi-au placut foarte mult paturile, cu schelet metalic (am si eu cateva slabiciuni: una din ele sunt paturile din fier forjat!), precum si lenjeria acestora, ceva cu desene albastrii pe fond alb; foarte odihnitor vederii!

Ce nu mi-a placut: a fost friiiggg!!! Sistemul de incalzire este asigurat de niste panouri radiante, cate unul in fiecare camera si in hol, mai putin in baie. Le-am deschis pe toate, am plecat in oras sa mancam si sa facem un tur de recunoastere si, dupa 3-4 ore cand ne-am intors, atmosfera deabia se dezmortise un pic. Am mai socializat noi un pic pe canapea la o bere (maturii grupului), ne-am uitat chiar si vreo juma de ora la “Spaniolii au talent” (ocazie cu care am constatat ca Sexy-Pavel Bartos are mult mai mult talent; no offense!), dar nimic! ; nu ne incalzeam si pace! La dus ne invitam, politicosi, unul pe celalalt: “Du-te tu primul! ” “Ba nu, du-te tu! ” La un moment dat, m-am infuriat: “la naiba! Cat de rau poate fi?! Strangi din dinti, te dezbraci si…” …si am iesit afara, convinsa ca sigur nu mor daca nu ma spal in seara asta! Impulsionati, la fel au procedat si ceilalti.

Intr-un final, s-a pus problema sa ne organizam in vederea culcarii. Am luat din dormitorul-suport de bagaje pilota si perna; pilota a castigat-o Istetica, vegetariana grupului, noi restul am considerat ca avem suficiente proteine la activ cat sa ne tina de cald; perna a fost adjudecata de Mami (moi), care are pitici pe creier si doarme mai bine cu 2 perne decat cu una. Am pus pe noi peste pijamale singurele plovere pe care le aveam in bagaj si ne-am culcat. Ce m-a surprins a fost faptul ca lesinatura aia de pilota cu care m-am invelit chiar si-a facut treaba! ; confortul termic in cursul acelei nopti il declar acceptabil, in conditiile in care nu scoteam nasul din asternut.

…Dar… vorba cantecului: “intre doua zile nu-i decat o noapte”…si dimineata se facu! M-am trezit prima, m-a batut gandul sa prepar o cafea revigoranta familiei, dar, presupunand ca asta ar fi implicat sa ma dau jos din pat… Pas!

…Am plecat in explorare, iar la 12 trecute fix Tati si Baietel s-au prezentat la apartament sa faca check-out-ul. Ce e de apreciat e faptul ca prietenul Luis a fost de acord sa ne adaposteasca bagajele in “receptie”, urmand a-l suna mai tarziu ca el sa vina si sa ne descuie. Nu putea sa ne treaca prin minte asta cu o seara inainte?

Una peste alta, locatia nu e rea, se afla la 10 minute de mers pe jos de centrul vechi, are in zona aprozar si un mic supermarket. Cred ca in sezonul intermediar (primavara si toamna), cand temperatura nu coboara noaptea sub 20 de grade, e absolut ok; ideea e sa nu ai nevoie de instalatiile de climatizare, care sunt aproape nefunctionale. Iar in situatia noastra, probabil ca lucrurile ar fi stat altfel daca administratorilor apartamentului le-ar fi dat prin cap (sau le-ar fi pasat) sa deschida panourile alea incalzitoare cu o zi inainte…

---

VIZUALIZĂRI: 4584 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI