In Ciclade, dupa cincizeci de ani…

TIPĂREȘTE

Eram la Predeal, la Intalnirea AFA. Am avut placerea si bucuria sa cunosc destui colegi de pe acest sait. Dintre multele momente interesante, amintesc, ca punct de plecare al acestui review, reactia unui coleg, atunci cand am facut cunostinta.

Asa ca, iata … am revenit! Cu Cicladele, desigur! Dar, cum … dupa cincizeci de ani?! Stati sa va explic.

… … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … … …

Din punct de vedere turistic, simplificand lucrurile, as imparti oamenii in doua categorii.

Prima categorie. Sunt oamenii comozi, sedentari si suficienti.

Ei isi spun practici sau pragmatici. Sunt oamenii aceia care, daca de exemplu sotia il bate la cap : « hai, draga, du-ma si tu intr-o vacanta, m-am saturat sa tot stau acasa sau cel mult in prispa casei in toate concediile! »

Omul nostru, chiar daca isi permite sa mearga intr-o vacanta (cine nu-si permite, sunt unele vacante ce costa sub 100 de euro!), incepe sa faca niste calcule. Chiar daca este vorba de o super-oferta in Paralia Katerini sau Thassos, in momentul in care calculeaza costul ei in PET-uri de bere “Succes” [nu dau nume reale de “branduri”, ca nu e voie! :) ], sau dupa caz, in orice tip de doze, sau face calculul in orice tine de hobby-urile si tabieturile sale, se ia cu mainile de cap. Cum sa isi distruga, fie si pentru cateva zile pe an, comoditatea vietii sale, stand acasa relaxat in fata TV-ului?

Si daca totusi consimte intr-un final sa se sacrifice, dupa multe rugaminti ale consoartei, e imbufnat pe tot parcursul vacantei, nu intelege pentru ce s-au cheltuit banii respectivi, pentru ce s-a irosit timpul degeaba. Dar aceasta categorie de oameni nu fac obiectul acestui review (va asigur ca e foarte numeroasa in viata de toate zilele), si nici nu sunt, desigur, cititorii si membrii acestui sait.

A doua categorie: pasionatii de turism.

Pe acestia i-as imparti in doua grupuri, la randul lor.

Un prim grup.

Sunt oameni pasionati de turism, dar... Oameni care vaneaza tot felul de oferte turistice, de orice fel ar fi acestea.

Nu conteaza unde, nu conteaza cand, nu conteaza de ce. Ba nu conteaza nici daca a mai fost de zece ori in acelasi loc. Important este sa prinda o oferta buna, ca pret de exemplu, sau orice alt criteriu ar fi acela. Acesti turisti imi amintesc de deprinderea unora dintre noi de a cumpara, de a acumula tot felul de produse, de orice fel, ca le trebuie sau nu, doar pentru ca “se da mai ieftin”, sau “e coada la ele” sau “sunt la moda”. Nu conteaza daca le place, nu conteaza daca le trebuie. Ideea este bucuria de a achizitiona un produs chiar si ambiguu, la un pret convenabil.

Cu multi ani in urma, mergeam cu autocarul in insula Thassos. Asteptand autocarul, intru in vorba cu un alt turist, coleg de deplasare, asa de amorul artei, pentru a infiripa o discutie.

“Unde mergeti, unde vâ cazati? ” intreb eu.

Omul ma priveste perplex, interzis, de parca picasem de pe alta planeta.

« Cum unde? In … Thassos! »

« Bineinteles ca in Thassos, dar in ce statiune? »

Omul devine vadit incurcat, incomodat, chiar iritat, O cauta din priviri pe companioana sa, probabil sotia.

« Mamicule, unde mergem noi in Thassos, in ce statiune? »

Primeste raspunsul, si imi spune si mie. Era vorba despre Skala Rahoni, sau Skala Prinos, oricum o statiune de pe partea nord-vestica. I-am multumit de informatie, si mi-am vazut de drum…

Omul nu avea habar unde se duce, daca i se potriveste acea vacanta. El stia, desigur, ca “merge in Grecia” si ca a prins o vacanta ieftina, pe o insula greceasca. Si … cam atat.

Nu incerc sa ironizez aceasta categorie de turisti, nici macar nu zic ca nu e bine sa fii asa, eu doar semnalez existenta ei.

Al doilea grup.

Sunt turisti care aleg, dupa diferite criterii, pe care le analizeaza mai mult sau mai putin minutios.

Anul acesta merg in tara X, de exemplu. Apoi se intereseaza. Unde crede ca ar fi frumos si bine din punctul sau de vedere, ce zona i s-ar potrivi. Bineinteles, nu poate sti exact dinainte, dar isi pune intrebari. Se documenteaza asupra destinatiilor posibile, iar in final asupra destinatiei alese. Are asteptari. Are sperante. Apoi isi alege locatia exacta unde vrea sa se cazeze in zona turistica respectiva, iar abia mai apoi alege varianta cea mai convenabila, din ofertele existente, fie ca pret, fie ca si conditii, sau pozitie-amplasare, sau ce alt criteriu ar mai lua el in calcul. Bineinteles ca acest mod de a alege o destinatie turistica nu poate garanta succesul, reusita unei vacante. Nu poti sti niciodata dinainte ce vei gasi la fata locului, plus ca mai sunt o sumedenie de factori care pot influenta reusita unei vacante. La o adica, o vacanta facuta “la plesneala” poate fi uneori mai de succes decat o vacanta planuita, analizata, aleasa cu grija.

Ei, din aceasta categorie, zic ca fac si eu parte. Repet, nu sustin ca asa e bine, ci doar constat o apartenenta la un anume mod de a concepe si a–ti face vacantele.

Insa abia de aici incolo apar problemele, si abia acum veti intelege subiectul acestui review despre Ciclade.

Bine-bine, alegi unde te duci in vacanta, dar dupa ce criterii, cam in ce mod sa arate zona aceea vizitata? De ce acolo, si nu in alta parte?

Iarasi voi simplifica lucrurile, pentru ca altfel, vom pierde din vedere padurea datorita analizarii prea minutioase a fiecarui copac.

Repet, simplificand lucrurile, eu personal m-am confruntat cu doua preferinte turistice extreme.

Extrema stanga (sau dreapta): sunt un fan infocat al naturii virgine, neinfluentate deloc de interventia omului?

O data, cu multi ani in urma, am mers si eu, in sfarsit, cu cortul! Visasem acel moment ani de zile, eram curios, auzisem atatea lucruri minunate despre acest mod de a face turism, cat mai aproape de natura.

Totul bine si frumos, pana m-am culcat in cort, cu peretii acestuia atat de aproape de mine. In jur, stiam ca era natura vie, nepoluata, nealterata, neinfluentata de constructiile si zgomotele umane, de huruitul motoarelor, de bubuitul boxelor muzicale, de chiotele petrecaretilor. Nu se auzeau decat greierii, broastele, mai stii, poate un urlet de lup sau un mormait de urs.

Nu pot sa zic ca nu mi-a placut, ca nu a fost o experienta interesanta. Dar am realizat ca nu imi place sa-mi petrec astfel o vacanta intreaga, ci, cel mult o zi-doua, din cand in cand.

Extrema dreapta (sau stanga): sunt un fan infocat al statiunilor si oraselor foarte stralucitoare, pulsand de viata, zgomot, extravagante, unde totul este “mare” sau “urias”, stralucitor, citadin, modern, de la cladiri, hoteluri si piscine pana la plaje?

Eram candva intr-o mare statiune dintr-o tara occidentala, nu-i voi da numele.

Ma plimbam pe artera pietonala a statiunii, lunga si dreapta, plina de lumini, de magazine, de hoteluri si alte constructii, unele uriase, de arbori unii ornamentali, plina de stralucire si cosmopolitism.

Pe de o parte a arterei pietonale principale a statiunii, aveam plaja, o plaja imensa de nisip fin, atat ca lungime (peste 10 kilometri) cat si ca latime, curata, intesata de sezlonguri, numerotate pe sectoare. Totul parea perfect, ordonat, numerotat, clasificat si categorisit. Dar plaja era asa de lata, dreapta si de perfecta, plus camuflajul miilor de umbrele de pe ea, incat nu reuseam sa vad marea! Nici macar sa o aud, asa de lata era plaja, asa de “perfect”, liniar si” linistit” – sau zgomotos? - era totul.

Cat despre specificul local, ce sa zic. Stiam bineinteles unde ma aflu, dar daca m-as fi aflat in patul meu de acasa, si m-ar fi trezit brusc din somn cineva, si m-ar fi teleportat instantaneu in acel loc, in acea statiune, nu as fi stiut, in primul moment, nici macar in ce tara ma aflu. Puteam fi oriunde, intr-o mare statiune din Spania, Italia, Turcia sau de ce nu, Grecia.

Nu pot zice ca nu mi-a placut vacanta respectiva. Am vizitat destule alte locuri si orase din respectiva tara cu acea ocazie, care au completat frumos cazarea in statiunea respectiva. Dar am simtit dupa ce m-am intors, ca acolo, in acea statiune, nu sunt sanse sa revin prea curand. Mai mult decat atat, am taiat de pe lista viitoarelor destinatii turistice care stateau la coada in asteptare, cateva zeci de locatii.

Simteam ca pe plan turistic, entuziasmul specific anilor tineretii se diminua. Entuziasmul acela, de a merge la varsta prescolara fie si intr-un orasel apropiat de casa, sau si mai si, intr-o statiune balneo-climaterica! Sau de a merge, cum a fost dupa aceea, la mare, la Neptun, Costinesti sau Mamaia, sau la munte, la Sinaia, la Poiana Brasov… Acel entuziasm specific copilariei, adolescentei si tineretii se dilua, vazand cu ochii. « Incep sa imbatranesc? « ma intrebam.

De fapt, ma intrebam, ce caut eu pe plan turistic? Incepeam sa zic si eu : pentru ce sa cheltui prea multi bani, sa merg pana te miri unde in ce loc kitsch-os de pe mapamond, cand o plaja, buna si ieftina, gasesc si la doi pasi, la Ulcinj, Mamaia, Nisipurile de Aur sau Thassos? Vazusem deja aceste locuri, dar de ce sa nu revin mereu acolo, e mai ieftin si comod, si in fond… e « tot aia »!

In acel moment au aparut, brusc (desi le aveam in vizor de ceva vreme, prin vedeta lor Santorini) si providential, Insulele Ciclade.

Nu orice se potriveste pentru oricine. Eu nu va fac de fapt o invitatie de a merge in Ciclade pentru ca acolo as sustine ca este cel mai frumos si mai bine. In nici un caz nu este o destinatie turistica ieftina a Greciei. Si nici una pe gustul oricui.

Daca vrei o destinatie ieftina, cu niste plaje bune, usor de explorat, du-te in Thassos.

Daca vrei un oras frumos, du-te in Corfu Town si vei vedea si ceva superb, Paleokastritsa - Corfu.

Vrei o plaja minunat de frumoasa, poate cea mai fotogenica plaja a Greciei, du-te in Zakynthos si vezi Navagio.

Sau Egremni si Porto Katsiki – Lefkada.

Sau Mirthos – Kefalonia, si nu uita sa admiri si Assos sau Fiskardo, Melissani si Drogarati.

Sau vrei peste saizeci de plaje nisipoase, in frunte cu vestita Koukounaris, intr-o insula mica si usor de strabatut mai ales in partea de sud, du-te in Skiathos; nordica plaja Lalaria va fi ca un premiu suplimentar, o cireasa pe tortul unui turist sarguincios.

Uite, v-am dat sase exemple de insule grecesti frumoase, mai apropiate de Romania, deci mai usor si mai ieftin de ajuns acolo, mai ieftine la acelasi nivel de confort de cazare. Si cum vad pe AFA ca aproape toti cei ajunsi intr-o insula greceasca, fermecati de frumusetea ei, afirma ca vor mai reveni acolo, mereu si mereu. Pai puneti doar cinci vacante la mare pentru fiecare din aceste 6 insule, si aveti material de studiu si petrecerea vacantei pentru urmatorii 30 de ani!

Basca am omis Riviera Olimpului, cu arhicunoscutele Paralia Katerini, Olympic Beach, Platamonas, Nei Pori; apoi Chalkidiki cu Kassandra, Sithonia si atat cat se poate vizita din bratul Athos, si inca zeci de alte destinatii grecesti mai apropiate de noi. Astfel incat, daca va propuneti sa va faceti toate vacantele in Grecia, si tot aveti material pentru urmatorii 50 de ani, asta inainte de a ajunge in Insulele Ciclade.

Si totusi, eu de ce m-am dus si ma duc in continuare in Ciclade, fara a fi asteptat sa treaca acesti 50 de ani?

Privind lucrurile din perspectiva turismului global, la nivel universal, insulele Ciclade sunt raspunsul la dilema aceea pe care am prezentat-o mai la inceput, cea intre cele doua extreme : « stanga » si « dreapta »; Cicladele sunt echilibrul armonios, as zice perfect, intre frumusetea peisajului natural, si influenta, mana omului, in cazul Cicladelor, vestita arhitectura cicladica, de la care nu se face niciunde rabat, decat in niste cazuri putine, as zice insignifiante, oricum izolate comparativ cu orice alt loc am vizitat eu in alta parte, in viata mea. Deci in Ciclade am gasit eu acel echilibru, acea simbioza perfecta natura – om, pe care mi-o doream, pentru a ma simti bine intr-o destinatie turistica. Acolo, am simtit ca parca timpul a stat in loc, incremenind intr-un spatiu atemporal; si totusi, nu am dus lipsa de nici una din binefacerile si confortul vietii moderne, dar acestea neafisate intr-un mod ostentativ, ci discret si eficient.

Privind lucrurile din perspectiva turismului local, national, deci la nivel de turism in Grecia: in insulele Ciclade am gasit eu Grecia, asa cum o visasem si cum mi-am dorit-o. Pentru mine, Cicladele sunt adevarata Grecie.

Acolo este un aer aparte. O atmosfera speciala, asa cum e greu spre imposibil de aratat in cuvinte, trebuie sa fii acolo, ca sa simti. E posibil si sa … nu simti nimic, odata ajuns la fata locului, asa cum nu toti oamenii iubesc aceiasi oameni, pe Pamantul acesta.

Nu voi incerca sa demonstrez aceasta afirmatie, in fond v-am zis, eu nu vreau sa incerc sa va conving de ceva, sau sa va impun ceva, nici macar sa va influentez. Nu vreau sa va impresionez laudand Cicladele, si astfel sa va determin sa mergeti in sfarsit in Grecia, dupa multe ezitari si analize pro si contra, adica concret, sa va fac sa mergeti in … Nei Pori sau Parga, de exemplu!

Asa cum, de pilda as lauda unui turist din … Norvegia, sau Alaska, sa zicem, sau de oriunde, manastirile din Bucovina. Iar el s-ar duce la … Tismana sau Cozia! Sunt in aceeasi tara - România, sunt si unele si altele manastiri, sunt superbe si unele, si celelalte, atat Voronet cat si Tismana, dar Voronet e una, iar Tismana este alta. Sucevita e una, iar Cozia e alta. Eu doream de fapt sa recomand aerul si farmecul acela special, greu de explicat si de transmis in cuvinte, al manastirilor din Bucovina… Combinatia si armonía aceea peisaj bucovinean – constructii faurite de om – in cazul respectiv lacase de cult. Nu doream sa-i zic omului ca acolo gaseste muntii cei mai inalti, mai spectaculosi si mai stancosi din Romania, nici orasele cele mai mari, stralucitoare si bogate…

Asa ca eu nu scriu acum despre insulele grecesti si cat imi plac mie insulele grecesti, ci scriu despre Insulele Ciclade si cat imi plac Insulele Ciclade!

De ce scriu atunci, daca nu vreau sa va influentez in alegerea viitoarelor voastre destinatii turistice?

Repet, aveti material turistic de studiu in Grecia pentru urmâtorii 50 de ani, inainte de a ajunge sa pasiti pe o insula cicladica!

Pur si simplu, pentru ca mi-e dor de Ciclade! Si astept cu nerabdare sa le revad!

O parte din multele insule Ciclade le-am vizitat in 2011,2013 si 2014, iar fotografiile postate sunt din anii respectivi, din diferite insule.

Va previn, ca sa nu va socati, peisajul este cam arid, desi sunt destule vai fertile si inverzite, si livezi de citrice si maslini, si alte cele chestii verzi, plus florile de bougainvillea sau hibiscus, ce impodobesc din belsug casele. De la caz la caz, adica de la insula la insula, ca nu sunt toate Cicladele la fel de verzi sau de aride. Dar asta, denota, macar faptul ca Cicladele va asigura, in medie pe an, luna iunie cu 1 zi ploioasa, iulie cu … zero, august cu una, si septembrie cu trei! Ca in mai si octombrie, ce mai, e … potopul, cu 3-5 zile ploioase! :). Dar nu va plangeti, totusi; asa e Grecia in general, de fapt; acesta este peisajul tipic, specific al Eladei, nu verdele abundent din Insulele Ionice sau jumatatea de nord a Thassosului, acelea sunt exceptii, raportat la peisajul general al Greciei, mai ales cu cat te departezi – sau te apropii, depinde cum privesti lucrurile - spre sud….

Casele sunt in proportie de 75-95 %, functie de insula si locatia aleasa, albe cu usile si pervazele ferestrelor albastre. Aceasta afirmatie nu e valabila ptr specialistii Cicladelor, care mi-ar putea aduce contra-argumente, Andros de pilda, cu case cu acoperis rosu din tigla, dar fondul e tot alb :). Sau Apollonia – Sifnos, un oras cu arhitectura tipic-cicladica. dar unde albastrul usilor si ferestrelor este serios concurat de verde sau gri-albastrui, si sunt destule case in culori pastelate.

Totodata, toate sunt scunde, joase. Atentie fani ai zgarie-norilor, ai bulevardelor, si ai lucrurilor uriase in general: nu veti gasi defel asa ceva in Ciclade!

Va va frapa numarul mare de biserici, in medie cam una la cateva familii, pe fiecare insula. In proportie de 99% albe, dintre care 90-95% cu cupolele albastre sau albe. Plus destule mori de vant albe, pigmenteaza peisajul. Da, asa este, in Ciclade, bate uneori serios vantul, meltemi, mai ales vara. In trecut, aceste mori de vant asigurau necesarul de hrana pentru locuitori, ba chiar in unele locuri se si exporta faina; acum sunt siluete pitoresti sau piese de muzeu, mai mult sau mai putin deteriorate respectiv renovate, dar toate pitoresti, cu un efect deosebit asupra ochiului si sufletului.

Cam mult alb si albastru veti zice, insa steagul Greciei va previne din start la ce sa va asteptati pe plan coloristic de la cel mai reprezentativ arhipelag insular al tarii!

Uniformitate? Plictiseala? Lipsa de imaginatie? Deloc : unitate si armonie, decenta, bun gust, nimic extravagant si nelalocul lui.

Desi seamana la prima vedere ca arhitectura, eu nu am vazut 2 biserici identice; daca veti gasi 2 biserici identice, eu le printez si mananc foaia de hartie :). Mai mult decat atat, desi albe si cubice si in linii drepte, nu sunt doua case absolut identice, doar integrate armonios si unitar in cadrul « stupului ».

Acolo, în Ciclade, am văzut Caldera Santoriniană, unică în lume, cea mai celebră expresie a acelei simbioze perfecte peisaj spectaculos – creaţie umană (arhitectură cicladică). Satele albe cicladice: Fira, Firostefani, Imerovigli, Oia stau cocoţate pe vârful stâncilor verticale.

Acolo am văzut un oraş-port încântător, cu o arhitectură pur-cicladică, în ciuda marii afluente turistice: Mykonos Town. Nu credeam că mai poate exista un alt oraş-port atât de frumos si pitoresc, dar apoi am văzut şi Naoussa – Paros, o replică mai mica, dar la fel de atrăgătoare.

Am văzut un oraş-port-cetate veneţiană din care nu îmi mai venea să plec: Naxos Town, care mi-a dat noi dimensiuni şi valenţe noţiunii de frumos şi pitoresc.

In strădutele albe, înguste şi labirintice din Parikia – Paros, alt oraş-port atrăgător, deja m-am simţit ca şi cum veneam … acasă! E parcă locul cel mai cicladic cu putinţă, atât oraşul, cât şi insula în întregul ei, cu golful acela larg al Parikiei, în care privirea se plimbă neobturată peste peisajul tipic cicladic, cu dealurile blânde pigmentate cu case albe cubice în fundal, şi cu moara de vânt – simbol al insulei şi al Cicladelor, în centrul orasului, cum cobori de pe feribot.

Am urcat pe dealul din Ios Chora, până la bisericile de sus din vârf, să admir de sus fulgii de zăpadă în toiul verii – de fapt era satul alb ce se întindea sub mine pe pantele dealului, şi să văd asfinţitul soarelui în Marea Egee.

Da, asfintitul in Ciclade! Cel mai frumos asfintit din lume e la Oia Santorini! Sau? ... E cumva la Portara Naxos? Sau sus pe deal, la Panagia Gremiotissa Ios? Sau cumva la Agios Ioannis Mykonos?

Am văzut biserica din marmură din Tinos, simbol al credinţei creştine şi al minunilor Dumnezeieşti, tronând falnică deasupra oraşului. E cel mai celebru loc de pelerinaj al creştinilor greci, capitala turismului religios insular grecesc.

Pe data de 15 august de ziua Adormirii Maicii Domnului (dar si cu prilejul altor mari sarbatori crestine), insula este asaltata de credinciosi.

Am văzut o insulă-muzeu arheologic în aer liber, Delos, fala şi insula sfântă a antichităţii. In jurul ei erau grupate in cerc – în opinia anticilor greci - aceste insule minunate, şî de aici le vine şi numele de Ciclade (κυκλάς = cerc).

Am văzut nişte sate tradiţionale minunate: Lefkes si Marmara – Paros, Chalki, Filoti si Apeiranthos – Naxos, Ano Mera – Mykonos, Pyrgos – Santorini, ca să amintesc doar cele care mi-au plăcut cel mai mult.

Dar de fapt, de ce merge omul in primul si primul rand la mare? Sa aiba de a face in primul rand cu … marea! Am stat la soare şi am făcut baie pe nişte plaje minunate, şi bune şi frumoase, curate, cu nisip fin şi apă limpede şi curată. Sau, dimpotriva, pe plaje cu nisip vulcanic, in culori diferite de cea a nisipului “standard”: plaje negre, rosii sau albe…

Am savurat mâncare şî băutură tradiţională grecească în taverne şî pe terase, şi am ascultat vrăjit muzica locului.

Ei, o vorbă zice: omul vine, dar mai şi pleacă. In mod normal, logica ar spune: am văzut cele mai cunoscute, celebre şi turistice dintre Insulele Ciclade - sunt atatea alte locuri de vazut pe lumea asta! - aşa că … pot merge mai departe, nu?

Nu! Deocamdata pe mine mă aşteaptă răbdătoare, încremenite în nemişcarea unui spaţiu de basm în care timpul parcă a stat pe loc, alte şi alte Insule Ciclade magice. Mai puţin cunoscute, dar sunt convins, cel puţin la fel de frumoase ca si cele pe care le-am vizitat. Provocarea cicladică continua, iar ceea ce a fost pana acum sper sa fie doar începutul.

In final vreau sa le multumesc unor oameni. Este vorba despre doi colegi de pe AFA, doi temerari exploratori ai Cicladelor. Nu ii voi nominaliza, sunt convins atat ca nu vor publicitate, si nici nu au nevoie de umilele mele laude. Peste ani (citindu-le eu pe vremuri review-urile si ecourile despre Ciclade), prin exemplul lor, si forma atractiva in care au prezentat ce era de prezentat, ei mi-au pastrat vie si nestinsa flacara, dorinta de a vedea Insulele Ciclade.

Exemplul lor m-a determinat sa indraznesc si eu sa vizitez – deocamdata o parte din ele – aceste insule, asa cum trebuie vizitate : cu feribotul, din insula in insula.

Puteam sa nu ajung acolo (precum am prezentat la inceputul articolului un scenariu care si acum ma sperie), decat abia dupa … cincizeci de ani de haladuiri prin alte locuri mai … comode, apropiate si mai ieftine. Adica, tradus in termenii unei vieti omenesti cu durata obisnuita : puteam sa nu ajung acolo niciodata.

Acum cand stiu despre ce este vorba acolo, in Ciclade, consider ca ar fi fost cel mai mare regret turistic al vietii mele.

---

VIZUALIZĂRI: 3762 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI