Cu rucsacul în spate, hop-on hop-off prin Ciclade sau o vacanţă cum n-am mai avut până acum

TIPĂREȘTE

Vă voi povesti în acest articol cea mai recentă experienţă grecească (ştiţi doar că Elada este slăbiciunea noastră cea mai mare!), o experienţă altfel, lăsând deoparte câteva destinaţii la care, sper eu, să mă întorc cândva şi să mai scriu câte ceva.

Alegerea

De multă vreme aveam în minte o excursie de tip hop-on hop-off, un fel de circuit, văzând în decursul timpului mulţi turişti cum se deplasau dezinvolt între insulele greceşti numai cu rucsacul în spate. Îi priveam admirativ atât pentru iniţiativa de a călători din insulă în insulă, dar şi pentru că se organizau să aibă un bagaj minimalist, lucru pe care credeam eu atunci că nu l-aş putea face în veci. Dar, între timp, lucrurile s-au mai schimbat, am acumulat experienţă cu fiecare vacanţă ce a trecut, ajutându-ne să ne reconsiderăm părerea faţă de bagaje.

Dacă acum câţiva ani nici nu concepeam să plec undeva fără nici măcar un troler mic, iată că în timp mi-am dat seama că mă pot descurca şi cu mai puţin, mai ales atunci când eşti nevoit să tragi de bagaje, soţul oricum s-a limitat mereu la mai puţin bagaj, fiind mai organizat şi mai eficient din acest punct de vedere.

Insulele Cicladice, pe scurt Cicladele, au fost mereu o atracţie majoră şi recunosc că ne-am îndrăgostit de acestea în urmă cu ceva timp, când am avut şansa să vizităm câteva dintre acestea. Când soţul a venit cu ideea unui circuit printre Ciclade doar cu rucsacul, pentru mine a reprezentat o mare provocare căreia m-am gândit că-i voi putea face faţă cu ceva înţelepciune şi chibzuinţă. Adică să pot renunţa la belşug şi să iau cu mine doar strictul necesar. Desigur, cu posibilitatea de a cumpăra orice ar fi necesar sau de dorit de oriunde chiar dacă ar fi fost mai costisitor.

Cu principiul ăsta în minte, am răspuns da provocării de a merge într-o vacanţă tip circuit plus sejur, timp de zece zile cu un bagaj în variantă restrânsă, dar cu strictul necesar acoperit.

Cum ne-am organizat

Am pregătit cu minuţiozitate totul după ce ideea unei vacanţe altfel prin Ciclade a devenit subiect principal, practic un slalom cu feribotul printre insulele mai mici din arhipelag profitând, în acelaşi timp, de cursa directă cu avionul spre/dinspre Santorini care este operată de acum trei ani de către Wizzair şi care s-a dovedit un real succes, din moment ce s-a menţinut cu frecvenţă de trei zboruri în fiecare săptămână. Soţul mi-a dat mână liberă în a făuri un plan realizabil care să fie gândit pe zile, cu ce insule vom vizita sau în care vom sta, cât ne vom caza şi unde, ce curse de ferry să luăm, etc., totul în detaliu.

După ce am stabilit perioada vacanţei între 08-18 septembrie, funcţie de zilele de zbor spre/dinspre Santorini, am dat frâu liber neuronilor spre a gândi un program fezabil fără a deveni obositor. Circuitul a fost conceput iniţial astfel: primele două zile în Santorini, trei zile în insula Ios, următoarele trei în insula Folegandros şi ultimele două zile înapoi în Santorini pentru a fi gata de plecare înapoi către ţară. Am ales acoperitor câte două zile la final şi nu doar una pentru a nu risca să pierdem avionul în caz că la ferry ar fi intervenit vreo modificare de orice fel. Desigur, şi în interiorul intervalelor intermediare puteau surveni modificări cauzate de diverşi factori şi chiar s-au întâmplat, aşa încât forma avea să devină finală după mai multă vreme.

Imediat am purces şi la căutat cazări, iar prietenul de nădejde booking.com şi-a făcut datoria avansându-mi o paletă largă de cazări, dar destul de piperate, deşi era vorba de rezervări timpurii sau foarte timpurii, cu mai mult de zece luni înainte. După ceva timp petrecut în faţa calculatorului în care am puricat cât m-am priceput tot ce mi s-a părut că ni se potriveşte, am luat hotărârea de a avea patru cazări: două în Santorini, dintre care una pe coasta vestică, la început, şi alta pe coasta estică la final, una în Ios şi încă una în Folegandros.

Deplasarea între insule rămânea chestiunea spinoasă în funcţie de care cazările se puteau concretiza în această formă sau nu, doar că programul de vară al ferry-lor mai accesibile la preţ avea să apară cel mai devreme în primăvară, cu excepţia unuia singur, cel de pe ruta Santorini-Ios care s-a ivit încă din ianuarie 2023. Acesta era efectuat de o companie mică, după cum îi este şi numele Mikres Kyklades Lines, a unor marinari pricepuţi, dârzi şi neînfricaţi, cu o tradiţie de câteva generaţii în ale navigatului. Am luat bilete de îndată 22,4 € (8,70 €/pers. +5 € taxe) fără să mă gânedsc prea mult că în 8-9 luni se pot întâmpla multe, bine nici suma nu era o avere, aşa că nu aveam regrete prea mari.

Apoi, a urmat o perioadă lungă de aşteptare, până la început de iunie când ferries.gr/en, site-ul specializat în curse de ferry, mi-a avansat şi firme cu bilete la preţuri mai omeneşti, poate nu atât de rapide, dar destul de ok pentru noi. Am sesizat repede că în ziua plănuită pentru deplasarea din Ios în Folegandros nu circula niciun fel de ferry, aşa că am suplimentat şederea în Ios cu încă o noapte şi am redus-o în contrapartidă pe cea din Folegandros, ceea ce a fost posibil cu costuri cât de cât comparabile.

Biletele de ferry le-am achiziţionat online, compania aleasă a fost Zante Ferries, iar preţurile au fost modice: 5,5 €/persoană pe segmentul Ios-Folegandros şi 7 €/persoană pentru segmentul Ios-Santorini.

Ideea a fost că chiar şi aşa a mai apărut un factor total neprevăzut, respectiv greva transportatorilor pe apă în urma evenimentului urât petrecut la începutul lui septembrie soldat cu moartea unui pasager respins la bord de echipajul unui ferry şi împiedicat să se urce pe acesta. Greva era anunţată pentru 13 septembrie şi cum deplasarea noastră era programată pe 14 septembrie, credeam că nu vom fi afectaţi. Dar, pe 12 septembrie după-amiază am primit e-mail prin care eram anunţaţi că tocmai din cauza grevei, vasul nostru avea plecarea schimbată din Ios, de la 09,05 dimineaţa la 22,35 seara. În atare situaţie, trebuia să ne anunţăm gazda din Folegandros că vom sosi la miezul nopţii, precum să rugăm şi gazda din Ios să ne păstreze bagajele pe parcursul zilei pe care s-o petrecem prin Ios hălăduind de colo-colo. Nu ne-a picat bine deloc, dar pe moment aşa ne-am gândit să procedăm, ba chiar am apucat să vorbim cu ambele gazde.

A doua zi pe seară, în cel de-al douăsprezecelea ceas, îmi trece prin cap să intru pe acelaşi ferries.gr/en şi să văd ce circulă ziua următoare spre Folegandros şi, stupoare! , dimineaţa pleca la orele 10,30 alt vas către Folegandros, unul mic, numai pentru persoane, pe nume Maistros Santorini, cu bilete ieftine: 8 €/persoană. Imediat am luat biletele fericiţi că şederea în Folegandros nu era afectată. Am anunţat din nou gazda de acolo şi totul s-a încheiat cu bine, faptul că pierduserăm două bilete ieftine era infim faţă de satisfacţia de a putea petrece în Folegandros timpul planificat, care fusese deja scurtat o dată.

Ultima cursă de ferry a decurs normal, conform orarului stabilit, plecarea din Folegandros fiind la 16,30, iar sosisrea în Santorini la 19,20, de pe vas fiind martorii unui alt apus magnific de soare în Caldera.

Trebuie să spun că transferul din/spre porturi a fost asigurat gratis de hotelieri, am văzut că insularii aceştia mici şi mai puţin sufocaţi de aglomeraţie sunt mai ospitalieri din acest punct de vedere. Desigur, cu Santorini lucrurile nu au stat aşa, transferul de la aeroport la prima gazdă a costat 20 €, la fel ca şi cel către port, iar cel de la port spre cea de-a doua cazare efectuat de aceasta a costat 35 €. Scump, dar nu prea ai ce face!

Acestea au fost detaliile de logistică ale excursiei, e drept nu prea simple, însă atunci când îţi place să organizezi, nimic nu mai pare complicat.

Programul pe zile

Zilele unu şi doi au fost dedicate insulei Santorini, prima a fost de acomodare şi de plăcute revederi şi aduceri aminte, mai cu seamă că a fost în integralitate la dispoziţia noastră, aterizând dimineaţa la orele 08,00. Am mai fost o săptămână în Santorini acum trei ani despre care am scris aici. Am revăzut fermecătoarea Caldera, cea care îi conferă unicitate insulei rămasă “ciuntită” de erupţia vulcanului de acum mai bine de 3.500 de ani. Seara am asistat la un prim apus de soare, absolut magnific.

A doua zi, fiindcă plănuiserăm reluarea drumeţiei Fira-Oia, de zece kilometri, pentru a pica la apusul de soare vestit din Oia, ne-am ocupat prima parte a zilei cu o mică excursie făcută cu autobuzul în Kamari, una dintre cele mai mari staţiuni de pe coasta estică. În urmă cu trei ani, avuseserăm cazare în Perissa, nu apucaserăm să călcăm în Kamari aşa că am vrut să vedem şi cum este acesta. Am rămas acolo pentru masa de prânz la una dintre taverne, apoi am luat busul înapoi spre Fira. Ajunşi la cazarea noastră din Firostefani, ne-am echipat corespunzător, ne-am luat cele de trebuinţă, apa fiind absolut obligatorie, şi pe-aici ne-a fost drumul căci traseul de drumeţie trecea fix pe lângă cazarea noastră.

Pentru că am scris un articol dedicat acestei experienţe — vezi impresii; nu voi mai spune decât că de data aceasta ne-am abătut la stânca Skaros din Imerovigli, unde acum câteva secole se afla capitala insulei şi se înălţa unul dintre cele cinci castele construite de veneţieni pe Thira. Fortăreaţa a fost distrusă definitiv de cutremurul din 1956. Ruinele sunt parţial vizitabile, existând o doză considerabilă de risc despre care drumeţul este avertizat prin panouri.

Poteca, pe de-a întregul său, nu mai este chiar în stare bună, s-a mai degradat, dar rămâne încă practicabilă. Am prins nuntă la unul dintre resorturile bengoase din calea noastră, am văzut mirii la şedinţa foto din faţa bisericii, considerând că e semn bun, că ne poartă noroc.

Apusul de soare din Oia este splendid realmente, dar a devenit o mare gogoaşă umflată, orăşelul dovedindu-se neîncăpător pentru hoardele de turişti care-l calcă venind special cu zeci de autocare şi producând o aglomeraţie de nedescris. Efectiv nu ai unde să arunci un ac, iar de castelul veneţian, locul considerat a fi cel mai bun pentru a admira apusul, nu te poţi apropia nicidecum, abia am reuşit să ne proţăpim pe una dintre străduţe de unde aveam vedere nu foarte grozavă, dar a trebuit să ne mulţumim cu mai puţin faţă de data trecută.

A treia zi, după micul-dejun, am strâns bagajele şi am plecat cu gazda spre port de unde aveam să mergem spre Ios. După un drum de mai bine de oră pe o mare cam agitată din cauza vântului Meltemi, dar pe un vas istoric “Express Skopelitis” , condus cu măiestrie de un echipaj de “bătrâni lupi de mare” , am sosit în portul din Ios.

Ios este o insulă micuţă, renumită pentru distracţie şi plaje frumoase. Tipic cicladică, aridă, cu case albe de tip cuburi, ca cele de zahăr, frecvent bătută de vânturi uscate, Ios se încadrează perfect în stilul arhipelagului, însă se evidenţiază prin viaţa intensă de noapte şi prezenţa în special a tinerilor, fiind cunoscută ca a doua Mykonos. Desigur, există plaje frumoase, dar şi obiective istorice, Ios fiind ştiută ca locul în care Homer s-a dus să moară, avându-şi aici mormântul sau în care se găsesc ruine preistorice la Skarkos. Şi apusurile de aici sunt, de asemenea, evenimente de la care nu trebuie să lipseşti.

În Ios am avut maşină închiriată pentru trei zile (Kia Picanto cu 35 €/zi facilitată de gazdă), timp în care am bătut insula în lung şi în lat, am avut parte de un melanj reuşit de vizite la atracţiile insulei şi relaxare la plajă sau baie, sper să povestesc separat.

În dimineaţa celei de-a şaptea zile, după micul-dejun, purcedem din nou la adunat băgăjelele, facem check-out şi mergem în port să ne îmbarcăm pe micul vas Maistros Santorini ce urma să ne transporte în Folegandros, iar până în prânz, după ceva puţin peste o oră, am fost debarcaţi în portul Karavostasis. Aici eram aşteptaţi de trimisul gazdei şi transferaţi la proprietate, în Chora, capitalei micuţei Folegandros.

Despre Chora Folegandros pot să vă spun că este magică, este de un farmec greu de descris. Pe cât este de tradiţională, cu arhitectura specifică cicladică, pe atât este de rafinată. Ne-a depăşit toate aşteptările din toate punctele de vedere şi ne-am îndrăgostit pe loc de micuţul sat-capitală, aşa încât în cele două jumătăţi de zi şi una întreagă, atât cât am avut la dispoziţie, i-am bătut străduţele admirând cu gura căscată încolo şi încoace. Bineînţeles, cu pauză de băi de mare şi de soare, neratând plaja Agali, una dintre cele mai bune ale insulei. Pe de altă parte, Folegandros merită cu prisosinţă un articol separat pe care, sper, să-l scriu.

Am ţinut ca cele două apusuri ce ne-au prins acolo să le petrecem, la fel ca alţi mulţi turişti, la biserica Panagia, simbolul insulei, cocoţată pe o stâncă la câteva sute de metri deasupra mării, la care ajungeam pe o potecă albă în zig-zag, urcuşul în sine constituind o provocare.

În cea de-a noua zi, după-amiaza, ne-am despărţit cu greu de şarmanta Folegandros mergând în port de unde vasul nostru “Dyonisios Solomos” al companiei Zante Ferries avea să ne culeagă şi să ne ducă în portul Athinios din Santorini. Vasul este o imensitate şi oferă o sumedenie de servicii şi categorii de locuri, dar are un mare defect, dacă se poate spune aşa: este încetinel, însă nouă ne-a picat mănuşă. De pe ferry am admirat un nou apus de soare, exact când am intrat în Caldera, astfel încât pot spune că am avut un noroc chior, atâta vreme cât ne-am întâlnit cu o puzderie de vase mici de agrement şi excursii care aduc special turiştii în Caldera pentru a vedea specacolul astrului înainte de a merge la culcare, ascunzându-se în spatele insuliţei Thirassia.

În port, am fost preluaţi şi transferaţi la ultima cazare, situată pe coasta estică insulei, în zona ştiută ca Exo Gialos unde se află un port, o plajă şi câteva unităţi de cazare. Desigur, şi o biserică frumoasă, Agios Nikolaos, că doar Santorini este insula în care întâlneşti mai multe biserici decât case, mai mulţi catâri decât bărbaţi şi în care există mai mult vin decât apă, aşa cum circulă o vorbă a locului.

Seara am rămas în Fira până noaptea târziu asistând la un spectacol oferit de organizatorii locali ai unui festival al berii şi vinului pe nume Volcano, la care muzica grecească live, dansul, berea şi vinul au fost ingredientele unei distracţii de succes.

Ultima zi din Santorini, a zecea, plănuiserăm să o petrecem în prima parte la plajă, apoi în capitala Fira unde să rămânem iar până noaptea târziu, având multe lucruri de făcut: de luat la pas străduţele spânzurate de buza Calderei, de admirat un ultim apus care se anunţa la fel de exploziv în materie de culori, cerul fiind senin deşi Meltemi începuse să bată deranjant încă de dimineaţă, iar seara să mergem din nou la spectacol, fiindcă festivalul era încă în toi. Atmosfera a fost de-a dreptul memorabilă, în ton cu întreaga vacanţă, de altfel!

În dimineaţa celei de-a unsprezecea zile, am avut zborul dimineaţa la 08,30, desprinzându-ne cam brutal de modul vacanţă şi intrând asemănător în cel cotidian, de acasă.

Cam aşa a decurs această vacanţă altfel de până acum, un circuit conturat cu mai mult timp înainte, cu ceva modificări pe parcurs, dar concretizat într-o formă foarte bună.

Preţuri

Contrar multor păreri care susţin că în Ciclade, insule frecventate în special de turişti americani, italieni, francezi, canadieni, preţurile sunt mari, vă spun cu mâna pe inimă că nu sunt cu mult mai mari faţă de cele din alte insule greceşti. Spre exemplu, o masă pentru două persoane cu un antreu, două feluri principale, o jumătate de litru de vin, apă, se situa în jur de 33-40 €, cea mai scumpă masă ne-a dus la 52 €. În cele mai multe locuri am primit desert din partea casei, iar cel mai bine am mâncat în Folegandros, mâncarea fiind de-a dreptul delicioasă, dar şi la o tavernă de localnici în Firostefani, cu preparate demenţiale. Am achitat cu cardul peste tot fără probleme, dar şi cu cash. Benzina costa circa 2,3 €/litru, iar mărfurile în magazinele micuţe erau similare la preţ în toate cele trei insule, dar o idee mai scumpe faţă de continent.

Concluzie

Cicladele de sud pot fi abordate facil dinspre Santorini, rămâne doar de “meşterit” un program convenabil fiecăruia. Desigur, trebuie luat în calcul şi un “neprevăzut” , un fel de “surprinzător” , căruia trebuie să-i faci faţă în orice condiţii, dar oricum în fiecare deplasare există o doză foarte mică încă din start, de când pleci de acasă, aşa că e nevoie de prudenţă în toate.

Excursia aceasta a fost încununată de succes, iar eu am fost foarte bucuroasă că efortul meu de a pune cap la cap multe informaţii obţinute în multe ore de documentare petrecute în faţa calculatorului a dat roade, satisfacţia fiind pe măsură. Uite că se poate să circuli şi să te descurci doar cu un bagaj de mână timp de zece zile între insulele greceşti, fără să simţi că-ţi lipseşte ceva. Nouă ne-a plăcut la maximum experienţa şi cred că o vom repeta similar şi cu alte insule ceea ce vă doresc şi vouă.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=r9z6zAZ92uY

---

VIZUALIZĂRI: 1193 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI