Un festival iberic feeric in Alicante

TIPĂREȘTE

Spania, tara lui Enrico si Julio Iglesias, tara de bastina a lui Carmen, excelent pusa pe note de Bizet, tara lui Contador, a lui Ayrton Senna, Rafael Nadal sau Raul, tara campioanei mondiale de fotbal, tara celor mai multe veliere cu trei punti cu calele burdusite de aur, scufundate, de fapt nimic altceva decat aurul coloniilor imensei Americi Centrale si de Sud, corabii jinduite, urmarite si pradate “cu schimbul”, cand de piratii lui: Morgan, Long Silver John sau Drake, aflati sub obladuirea reginei Marii Britanii, numiti si “piratii mariei sale regina”, cu care imparteau apoi prada “la negru”, sau de “independentii’ corsari Belami si Surcouf, care si-o impartaseau mai ales cu echipajul si cu majoretele din Insula Tortuga. Spania, tara castagnetelor, a coridelor, a atentatelor arabe din gara Atocha, a zapacitei si spectaculoasei intreceri de viteza “om-taur”de pe strazile Pamplonei, caci se stie dintotdeauna ca viteza omului in alergare de 30-32 km la ora, este egala cu cea a blandului cal sau cea a fiorosului taur, diferenta in caz de intalnire dintre om si taur, o fac insa coarnele…Spania, tara maurilor si a expeditiei romane a lui Hannibal, maurii, ce si-au lasat adanci amprente artistice si mai ales coloristice in jumatatea sudica a tarii, tara care mai ca-si freaca coatele de Africa la Coloanele lui Hercule, prin zona insulelor Capului Verde, dincolo de care Platon si Herodot au plasat o legenda ce mai inflacareaza inca si azi imaginatia cautatorilor de comori. Spania, tara stramtorii Gibraltar, incitanta, tentanta, provocatoare, caci peste ea, in zilele senine, din paupera Africa se vede tarmul bogatei Europe, bariera acvatica e “fortata” mai mereu de magrebieni satui de saracie pe plute din placaj, cauciucuri de tractoare sau chiar si inot (vai cum poate speranta spre o viata mai buna sa-ti adune toate energiile corpului!), o tara plina de soare si istorie si “intreprinzatori dromomani acvatici nascuti intre doua vele si-o ancora”, tara ce-a descoperit jumatate din America inainte chiar ca ea, sa se fi descoperit pe ea insesi si a carei stapana a devenit apoi pe veci (si poate va mai fi inca un mileniu de-acum incolo), Spania, tara care n-are nevoie sa faca comert cu nimeni din Europa pentru ca de la Acapulco si pana in Tara de foc, cu greu trecuta de Magellan, tot omu’ vorbitor de limba mustaciosului Salvador Dali si schematicului Picasso, ii pompeaza cate un procent din munca lui zilnica, tara lui Cervantes, Don Quijote, Sancho Panza calare pe-a lui martoaga bleaga si schioapa, Rossinanta, dar mai lucida poate decat vanatorul de uriasi inchipuiti, numiti “mori de vant”, tara lui Velasquez si Garcia Marquez, tara lui Gaudi care te face sa–ti mai lasi din prestanta si aroganta mersului biped caracteristic celui mai destept animal de pe planeta asta daca vrei s-ajung la capatul unui tunel taiat in tuia sau piatra sau a altor opere de-ale sale inclinate precum Turnul din Pisa, tara parcurilor cu jocuri multicolore de fantani arteziene computerizate …tara lui…tara lui…in fine, …o tara minunata, care, daca n-ar fi existat ar fi fost, fara indoiala construita, mezon cu mezon, atom cu atom, molecula cu molecula, plaje cu plaje, (plus niste castele de nisip). de palidele si infriguratele popoarele nordice, mai ales de catre cele scandinave, aflate intr-o permanenta penurie de ultraviolete, tara pe langa care se banuieste, ca, sub vreo 20 de metri de namol, pe fundul marii, printre sabiile inca stalucitoare ale corsarilor si oasele alburii ale atlantilor, mari cat un stalp de telegraf, printre coliere de perle si munti de dubloni de 24 de carate, zace legendara Atlantida din care se pare ca “se trage’, dupa alura, “El Grande Ghita” sau ”The Big Ghitza”, (te-astept deseara la portita…), adica compatriotul nostru basketbalist clujan si american, Ghita Muresan.

Sevilla-Valencia-Barcelona-Madrid…orase de referinta ale peninsulei iberice, incarcate cu multa istorie autohtona dar si mostenita. Sa nu-i uitam insa pe mauri, arabi care au lasat vii amprente arhitectonice in sudul Spaniei, amprente care atrag astazi mii de turisti si asta dupa ce odata, demult, liderii spanioli locali, drept multumire, le-au “facut vant” tuturor arabilor deportandu-i pe cheltuiala statului si a ONG-urilor lor umanitare, in nordul Africii. ”Go home! Auslanderilor”, dar numai cu un gemantan in mana, lasati-ne noua cultura, arhitectura si tot ceea ce ati mai creat pe-aici, secole de-a randul. Mai ales Granada…auziti cumva deja muzica si castanietele ei? …Palatul din Alhambra? …a 8-a minune a lumii actuale, trecuta sub aripa de legi a UNESCO? …arabii sunt un popor talentat care pot, atunci cand sunt lasati (de-ai lor) s-o faca, …pot creea minuni, nu numai a distruge turnuri gemene, double-deckker-uri, Pan-Am-uri la Lockerbie, discoteci nemtesti cu americani in ele sau trenuri rapide …Sa nu-i uitam pe Izabella de Castilia si Louis de Aragon, care au sponsorizat, ei si alti suverani, marile descoperiri geografice ale lumii, ce-i drept, deloc dezinteresati, …in anul 1492, atunci cand pe-o pajiste a Mociarului de langa Reghin, cativa tarani aruncau seminetele unor arbori care mai exista si azi, Cristofor Columb, porneste cu cateva corabii, intr-o toamna destul de rece, sa cucereasca America si sa imbogateasca vistieria Spaniei cu metalul alb sau galben stralucitor al insulelor Cuba, Espaniola sau ale continetului, ce pe-atunci…nu se numeau nicicum…dar…parca totusi aveau un nume…”America” daca-i dam drepturile de autor avangardistului Amerigo Vespucci, sau “Wikingia”, daca e sa ne luam dupa legendele nordicilor, ale lui Ragnar, Einar, Red EricKson si ale strabunicilor amicului meu Pierre care au fost normanzi. Adeseori Pierre, priveste dimineata, in timpul jogging-ului sau cotidian, spre Marele Nord…. Wikingii, popor migrator, au disparut definitiv din istorie tot ce-a mai ramas in urma lor e o “gena” ce curge azi si prin sangele lui Pierre…. om ”nestatornic si dorinic de-a descoperi si marea Linistii de pe Luna, dac-ar fi posibil”...

Asadar…sponsorii regali ai Spaniei i-au trimis pe Columb sa le aduca aur…pe Fernando de Maghalanes, Magellan mai pe scurt, sa le aduca mirodenii si aur, daca se poate, dar cel mai mult aur nu l-au adus nici Columb nici Magellan ci Pizzarro si Cortez, doi alti conchistadori cruzi, curajosi si versati in arta razboiului, razboinici spaniolii care plecau pe mare din Sevilia, nu inainte de a-si lepada barbele “a la” Papillon dupa 2 ani de carcera pe Insula Diavolului, la frizeria lui Figaro din port…”. Figaro si, Figaro, la…. Tra-la-la-la”…actiune sponsorizata muzical de celebrul Rossini.

Dupa ce-au trecut prin foc si sabie populatia incasa si azteca de prin actualul Mexic si dupa ce le-au confiscat tot aurul si argintul, rautaciosii Cortez si Pizzaro, le-au lasat apoi drept cadou bastinasilor, doua lucruri importante aduse de prin lumea lor, “bolile venerice si tuberculoza”, care i-a decimat …Cei care insa au rezistat acestor boli, s-au mai ales cu o bucurie, au fost trimisi la munca silnica in minele de aur si argint pana la exterminare…Cand spanioulii nu obtineau destul aur, capturau o capetenie maiasa sau incasa si-o inchideau intr-o incapere pana venea tot poporul lor, ”cu mic cu mare”, si-o acoperea cu aur…. in caz contrar, capetenia era sugrumata…si, conform credintei lor, nu mai ajugea in Rai ci se perpelea in focurile vesnice ale Iadului…ofensa mai mare nici ca nu i se putea aduce acelui conducator…asa ca poporul sau facea iute rost de aur…in acest fel a sfarsit si regele Montezuma… dupa ce a fost acoperit cu aur, spaniolii nu si-au mai respectat cuvantul, sugrumand senini capetenia poleita cu aur…ca sa se stie odata pentru totdeauna “Who’s the boss here! ”

Diferenta dintre civilizatii se facea simtita…Conchistadorii ii inspaimantau pe aborigenii inarmati doar cu sulite si sageti, prin coifuri, platose, armuri, spade, halebarde sau cu cai mascati ce semanau mai degraba cu niste monstri pe patru picioare. Aici a inflorit totodata si cel mai mare comert cu bile colorate de doi bani, oglinzi sau clopotei in schimbul pepitelor de aur...

Asta a fost introducerea la ce vroim eu sa va prezint, un lac precum smaraldul, precum cel din “Comoara din Lacul de argint, unde Winetoo si amicul sau cu “fata palida” Old Shaterhand se luptau “cu cei rai, o mini-cascada alaturi si un festival local, intr-o localitate anodina de langa Sevillia.

La Cocentaina e-o localitate nu departe de Alcoy situata in provincia Alicante, din regiunea Valencia,

“Sarbatoarea Tuturor Sfintilor”, (Feria de Todos los Santos) are loc in fiecare an in intreg orasul Concentaina, dar mai ales in pietele Villa si Llano, e-o sarbatoare traditionala in care spaniolii ii celebreaza pe toti sfinntii lor, si credeti-ma, au destui. Adica cel putin 7 pentru ca sarbatoarea dureaza o spatamana. Prima editie a acestui targ cultural-religios care se tine in fiecare an pe data de 1 noiembrie, a avut loc in... anul 1346!! , cand regele Pedro al IV-lea de Aragon i-a oferit o distrinctie contelui Roger de Lauria, stapanul tinutului Concentaina. In acele vremuri sarbatoarea tinea doua saptamani. Premiul pentru Lauria nu a constat in “lauri de maslini olimpici in jurul fruntii” sau in intr-o diploma de onoare de hartie cu iscalitura regelui in partea de jos, ci in ajustarea tinutului sau cu inca cateva teritorii si cu mana de lucru maora, muncile domestice ale castelului fiind efetuate adeseori de negri... Iata asadar cine a inventat “munca la negru”.

Pe o suprafata de 90.000 de metri patrati. sarbatoarea atrage anul mai bine de o jumatate de milion de turisti din intreaga lume si este al doilea targ, ca vechime, din Spania.

Targul are mai multe sectiuni cu specific diferit sau “ateliere de lucru”, daca doriti

Feria Caballar, dedicata cailor si demonstratiilor de calarie, Feria gastronomica, dedicata stomacului in care un rol important il au portiile de carnati sau sardine de mare, Feria uleiului de masline, dedicata gatitului si sanatatii pielii, Feria mercato, un mare bazar cu multe standuri ce ofera mirodenii, animale mici si pasari de companie, dulciuri, papusi de lemn, superbe sabii medievale, citrice, produse de artizanat, jucarii pentru copii, etc E imposibil sa nu gasesti pe-acolo vreun lucrusor care sa nu-ti placa sau pe care n-ai dori sa-l faci cadou cuiva drag.

Serbarea e insotita de dansuri, cantece si spectacole medievale, un fel de “Sighisoara medievala” dar la scara mult mai mare.

Asadar, daca sunteti toamna prin zona, nu ratati “feria” de langa Valencia, o adevarata feerie iar, revenind la Spania... pentru tot ceea ce-a dat aceasta tara umanitatii... un rasunator ”Viva l’’Espagna”!

Dorgo

---

VIZUALIZĂRI: 3701 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI