Pensiune super - Restaurant Casa Motului

TIPĂREȘTE

Pentru că am avut o zi liberă de la serviciu i-am propus soţiei să mergem la munte, mai la răcoare, pentru că în oraş (Deva) erau 35 de grade Celsius, în staţiunea Arieşeni, pentru că tot am auzit de ea de multe ori, dar nu am fost niciodată. Zis şi făcut. Am plecat pe următorul traseu: Deva – Brad – Buceş – Abrud – Câmpeni – Arieşeni. Primul lucru care îţi sare „în ochi” este drumul. Multe curbe, serpentine, iar calitatea drumului (asfaltului) este groaznică. Din Deva am pornit pe drum european, apoi, in continuare am intrat doar pe drumuri naţionale, dar parcă mergeam pe un drum desfundat. Culmea culmilor, pe alocuri erau indicatoare cu „Control rovinietă”.

După 2 ore şi 20 de minute am ajuns în staţiunea Arieşeni (120 km). Peisajul frumos, cabanele unele mai frumoase, altele obişnuite, dar nu am găsit un loc potrivit pentru o plimbare în natură, (cu un copil de 4 ani şi jumătate) lucru pe care ni-l doream. Ei bine, „ne-am supărat” şi am găsit un loc mai larg să întorc maşina, să ne întoarcem spre casă, cu gândul să ne oprim la o cabană mai arătoasă să mâncăm. Exact acolo, am observat o pensiune. Arăta bine din şosea. Ne-am hotărât să mâncăm acolo, în speranţa că va fi bine. Am comandat păstrăv cu cartofi natur, iar pentru fetiţă o porţie de supă de tăiţei. Ei bine, cu toate că parcarea era plină de maşini, iar pe terasă erau toate mesele ocupate, am fost serviţi repede. Noi comandasem o porţie de supă de tăiţei şi am primit 2 farfurii şi un bol plin cu supă. Au fost 2 porţii normale: pentru fetiţa noastră şi pentru soţia mea, care a apreciat gustul tăiţeilor de casă. Apoi imediat a venit şi păstrăvul. Un gust „adevărat” de peşte. Totul foarte bun. Oscilam între a completa cu mujdei de usturoi, sau a-l consuma fără mujdei ca să-i simt gustul natural. Totul foarte bun. Am mai comandat plăcinta moţească, probabil specialitatea casei: a soţiei cu brânză, iar a mea cu gem de afine. Foarte, foarte bună şi proaspăt pregătită. Chelnerul ne-a spus că păstrăvul a fost prins de dimineaţă. Ne-am mai „învârtit” în jurul pensiunii ca să „pescuiască fetiţa mea în pârâiaşul de lângă pensiune şi am descoperit că aveau păstrăvărie proprie, şi într-adevăr peştele a fost proaspăt, pescuit în acea dimineaţă. Chiar dacă nu ne-am cazat acolo, ne-am simţit ca acasă, şi dacă a doua zi nu ar fi trebuit să mergem la serviciu, cu siguranţă că am fi rămas pentru o noapte acolo pentru că am simţit că atmosfera era prietenoasă şi locul era intim, familiar.

Am plecat cu gândul să ne mai oprim pe traseu. După aproximativ 10 km a început o ploaie torenţială, cu vânt şi chiar în faţa maşinii noastre, la vreo 200 de metri, un brad a căzut perpendicular pe şosea, blocând drumul în ambele sensuri. Dacă nu ar fi plouat cu găleata m-aş fi dus să încerc să trag de copac pentru a elibera şoseaua, dar în condiţiile astea am renunţat şi ne-am întors. Am urmat următorul traseu: Arieşeni – Nucet – Lunca – Vaşcău – Vârfurile – Brad – Deva. Pot să zic să până la drumul european (Oradea – Deva) asfaltul a fost acceptabil iar în multe locuri porţiuni raşchetate, care urmează să fie asfaltate. Sperăm să fie cât mai curând. Iar când am intrat pe acest sector (Oradea – Deva) ar trebui declarat sector de drum impracticabil. Am avut multe zone unde am circulat cu viteza a II-a. Nu se mai vedea care este asfaltul original şi care este peticul. Petic lângă petic. Dacă ar fi fost doar atât, dar probabil era nivelat cu lopata. Pe lângă asta, drumul era cu denivelări din metru în metru. Parcă mergeam cu barca pe mare. Mai rău, că pe mare valurile sunt line. Aici ne scutura maşina, ca la testul de la ITP. Şi asta nu pe 1 km, ci pe zeci de km. Din judeţul Alba (Arieşeni) am trecut în judeţul Bihor. Am sperat că poate situaţia se va îmbunătăţii. Degeaba, tot acelaşi drum. Apoi am intrat în judeţul Arad iar la urmă în judeţul Hunedoara. Indiferent de judeţ, acelaşi drum impracticabil. Daca va trebui să ajung la Oradea, cu siguranţă voi merge prin Arad.

În concluzie: drumul foarte, foarte rău, peisajul frumos, masa foarte bună, E de revenit dacă se repară drumurile, la pensiunea Casa Moţului. Probabil iarna, e mai bine, deoarece zăpada mai nivelează drumul şi devine acceptabil. Am ajuns acasă, cu bine, şi cu o experienţă în plus, chiar dacă obosiţi ca după un drum de 400 km. În total am făcut aproximativ 250 km şi vreo 5 ore de condus.

Când am ajuns acasă am intrat pe site-ul AFA şi am găsit numai referinţe bune despre pensiunea Casa Moţului. Noi am ajuns acolo întâmplător, dar o recomand pentru atmosfera de acolo şi pentru calitatea serviciilor culinare, chiar dacă am stat doar câteva ore.

---

VIZUALIZĂRI: 6039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI