Frieda

TIPĂREȘTE

Frieda este cel mai fain restaurant din Sibiu, după părerea mea. Este în cetate, în centrul vechi, la capătul străzii Nicolae Bălcescu care duce în piața centrală și unde mai sunt și multe alte terase dar nici una așa faină ca și Frieda care și-a întins terasa pe mare parte din pietonală deci n-ai cum să nu o observi când treci pe acolo. Toată terasa e înțesată cu amenajări florale, plante verzi, flori roșii ce seamănă cu mușcatele și lemnărie pictată tot cu motive florale pe fond alb, huse cu semnături florale și câte și mai câte, spre deliciul omului consumator.

Am făcut popas la masă – era cina și tocmai se îngâna ziua cu noaptea – după ce am hălăduit multe ore pe străduțe prin spate, am găsit niște turnuri, niște ziduri, totul e monument istoric acolo, numai de monumente dai pe unde te duci, am găsit Pensiunea Luceafărul mai în spate și cu vedere la turnuri vechi și pereți de cărămidă și cam acolo era limita cetății vechi pentru că apoi urma un sens giratoriu și clădiri mai contemporane și gândeam că este drumul spre Dumbravă și, să spun drept, aș fi mers dar nu am alocat timp pentru asta și Dumbrava era departe și-ar fi fost multe lucruri de cercetat astfel că ne-am întors cuminți la excursia noastră preconizată și ne-am așezat frumușel la o masă pe terasă la Frieda că era vreme de ceva gustare și eram și cam osteniți.

Cât e Sibiul de vechi și arhaic, omul parcă tot la fel. Nu-mi amintesc să fi văzut pe cineva, vreodată, pe terasă, cu sacou și cu veston dar la Frieda am văzut. La masa de alături, două personaje (parcă se turna un film ????, ) păreau nepotul cu unchiul și nu prea aveau ce să-și spună și stăteau țapeni și eu mă întrebam cum o fi viața la sacou, uitându-mă în strachina mea de tablă plină cu varză și ducând dorul drankerilor cu haine de la Decathlon care-s mai domestici și au multe de povestit mereu. Ăștia de alături mă-nțeleneau și pe mine și mă uitam cu coada ochiului la ei întrebându-mă dacă nu pleacă pentru că nu păreau că au treabă acolo. În fine, a urmat apoi o sesiune de hlizeală că a venit pizza și am uitat să fac poze și mai aveam și o mulțime de pliante pe masă cu care făceam avioane, nici nu mai știu dacă le-am găsit acolo sau le-am adus noi.

Cina a fost scurtă că ne grăbeam la cazare dar tot am mai lungit-o prin piață, se aprindeau luminile și era feeric, am trecut pe la Super Mama și mi-au plăcut amenajările că mi-am adus aminte în ce secol suntem și nici nu știam că tot acolo, după colț, este Benjamin Steak House care este fratele lui Jacob Steak House din Dumbravă unde am mâncat anul trecut.

A fost o vizită scurtă la Frieda că eram la explorare și încă aveam multe de văzut și încă mai sunt și acum multe de văzut și când mai merg, iau prânzul la Frieda și stau la ei pe terasă jumătate de zi cu un vin, ceva că e super fain.

Serviciile au fost ca la carte. Între zona de terasă și clădire e un spațiu îngust și acolo stăteau chelnerii și scrutau și intrau pe terasă doar la nevoie, altfel nu.

A fost bun și cu oarecare specific propriu, individualizat, așa.

Zona este extraordinar de frumoasă și îmbie la reverie.

---

VIZUALIZĂRI: 205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI