"La Groapă", adică restaurantul "La Dumbravă" din Călăraşi

TIPĂREȘTE

Curios sau nu, pentru călărăşeni "a merge la Groapă" nu are o conotație tragică, funebră. Ba din contră, aş zice că expresia este ca un prolog la o chermeză, la un festin pantagruelic sau măcar la o întrevedere bărbătească sub deviza "Omagiu lui Bacchus". Restaurantul "La Dumbravă" se află pe drumul care duce spre trecerea cu bacul peste Dunăre către Silistra, înainte de ieşirea din oraş. În cazul în care veniți la bordul propriului bolid, îndată ce depăşiți spitalul (o clădire anostă, specifică unei perioade destul de recente din istoria țării), luați-o spre dreapta la prima ocazie care vi se oferă. După ce ați urmat un drum mărginit de borduri, cu o mica pantă descendentă şi nu v-ați făcut loc prin gardul Hotelului Hestia, după vreo 50 de metri găsiți o parcare generoasă ca spațiu şi observați spre sud firma restaurantului, aşa cum o puteți afla din poza 1. Desigur orice localnic vă poate ajuta, restaurantul fiind ştiut de toată suflarea oraşului.

Istoria localului este veche şi cei din generația mea, părinții şi bunicii lor, îşi amintesc de celebra "Groapă cu țânțari", loc de petrecere a unor după-amiezi de sâmbătă sau duminică cu familia, în afara casei. Noțiunea de "țânțari" nu avea nimic de-a face cu lighioanele care se găseau din belşug mulțumită apropierii de albia brațului Borcea. Cum vă dați seama se făcea referire la originea celor care se îngrijeau de bunul mers al lucrurilor în local. După trecerea la adevărata economie de piață restaurantul capăta un alt nume oficial şi bineînțeles un alt tip de management. A rămas totuşi mâncarea bună.

Spațiul larg, cu două săli de dimensiuni diferite, o terasă cu separeuri comfortabile şi un foişor mai retras, care vara este o oază de relaxare, permit să găseşti loc disponibil, dar seara şi în weekend cererea este în general mare.

De mai mulți ani obişnuim să organizăm mesele festive ale familiei aici, profitând de faptul că meniul este variat, lista cu băuturi bogată, servirea ireproşabilă şi la sfârşit nu trebuie să spălam vasele. Deşi dau pe acasă destul de rar, aici am reuşit să fiu recunoscut şi probabil este singurul loc din oraş unde cineva poate spune că m-a mai văzut şi înainte. Nu cunosc întreg personalul, dar pe domnii Mihai şi Sandu îmi este imposibil să nu-i amintesc, căci se ocupă rapid şi eficient de comenzi, venind de fiecare dată cu sugestii referitoare la meniu.

Oferta restaurantului este consistentă în cazul în care eşti un gurmand normal. Nu am văzut ciudățenii ca într-o cârciumă de fițe, localul fiind dedicat oamenilor veniți să mănânce adevărat, nu să ciugulească precum vrăbiile. Desigur pentru acei care urăsc carnea se găsesc variante, personalul de la bucătărie cunoscându-şi meseria.

Raportat la felul întâi, pe care noi românii îl tratăm cu respect şi lingură, am găsit în listă ciorbă de peşte, căci suntem la Dunăre. Chelnerul de serviciu poate da detalii legate de felul peştelui. Soacra mea obişnuieşte să aleagă ciorba de peşte şi cum o ştiu bucătăreasă foarte bună rezultă că ciorba se ridică la pretenții. Feciorul, un adevărat fan al mâncărurilor gustoase, alege mereu ciorba de văcuță, semn că standardul acesteia este ridicat. Cât despre mine, care adorm cu gândul la mâncarea tradițională, nu pot să citesc până la capăt oferta că mă cuprinde dorul de o supă de fasole cu afumătură, cu nişte ceapă tăiată rondele alături. Recunosc, de câteva ori am citit până la ciorba de burtă, adusă cu steluțe galbene de grăsime, de-am uitat de colesterol, şi un borcanaş cu smântână, să mă ajute s-o decolorez.

Legat de al doilea fel, am fost întotdeauna suporterul preparatelor fripte. Poate că suna plebeu, dar nu pot să mă abțin şi să nu comand o ceafă de porc la grătar, cu cartofi țărăneşti şi salată de murături. Am încercat şi frigăruile şi cotletul de porc la grătar şi s-au dovedit iarăşi a fi alegeri inspirate. Desigur cartofii pot fi comandați drept garnitură preparați în alte moduri, fierți, prăjiti, sau se poate alege alt tip de garnitură, mazăre, legume, ciuperci, etc. Pentru cei care iubesc zborul şi zburătoarele, meniul prezintă pulpe şi piept de pui, prăjit, fiert sau la grătar, precum şi pui Shanghai, pasiunea nepotului meu, care abia îşi face ucenicia în materie de apreciat mâncarea. Pastrama este o specialitate a restaurantului, iar cârnații şi micii am ajuns să-i iubesc de cand am renunțat la alune. Nu am încercat niciodată, dar nu-i timpul pierdut, sarmale cu mămăliguță. Deşi ador acest fel de mâncare am omis să-l testez până acum şi nu pot da vina pe diete sau alte chestii paranormale care nu mă interesează.

Produsele lichide nu sunt locale, dar sunt prezentate într-o notă distinsă. De exemplu, la coniac (alegem mereu Jidvei, pentru calitate, nu doar că suntem patrioți) câteva boabe de cafea plutind în pahar adaugă o aromă exotică lichidului catifelat. Vinul este din mai multe surse, Jidvei, Murfatlar, Recaş, etc, alb, roşu sau rose, sec sau demisec (nu țin minte dacă au şi dulce). Am fost pe la degustări de vin în Toscana, în regiunea Wachau, pe Valea Rinului sau a Moselului şi am văzut mulți "cunoscători" savurând licoarea din pahar cu ochii închişi şi decretând concluzii cu aerul unui degustător profesionist. Nu am ajuns la acest nivel de rafinament, aşa că lăsând stilul şi distincția acasă, bem vinul cu apă minerală. Doar şpritul a intrat în folclor.

Pentru mari şi mici există desertul şi chiar dacă intri în rândul adulților nu ți se refuză papanaşii. Câteva amărâte de calorii suplimentare nu-ți pot strica plăcerea.

Prețurile nu le comentez ca fiind mari sau mici, fiecare apreciind după buget şi gradul de avariție sau risipă cu care l-a înzestrat natura. Dar am ataşat file din meniu pentru a vă face o idee. Sau un studiu de intenție.

Nu m-aş fi apucat de scris despre un restaurant din Călăraşi, însă am citit cum nişte colegi AFA, traversând Dunărea cu bacul, au mâncat din ce-au luat de acasă, stând la maşina. Este păcat să te chinui cu mâncarea la pachet când există oferte mult mai atractive. Iar "La Groapă" este una dintre ele.

Să aveți o masă îmbelşugată în față.

---

VIZUALIZĂRI: 6379 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI