Quantic, doi in unul

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

@adrianbogdan: Șiii... START VOT! Păi bine, măi old rockeriță, limonadă? Mișto faza cu proful de istorie, dar al cui prof? Dacă al tău, chiar cool!

Îmi place kiltul băiatului ăluia din P04!

Cartofii nu erau cam bronzați! Ia uite ce cartofi faini am avut noi vezi impresii

Cred că v-ați distrat pe cinste! Să vă fie de bine!

' Cartofii nu erau cam bronzați! ' , hai mai Zanica mea erau cartofi wedges rumeniti in cuptor, noua ni s-au parut ok.

Profu de istorie este unul veritabil si culmea a fost proful Sandrei de istorie. Ca o paranteza Sadrei ii era o frica de el... Eu spun doar ca avea metoda pedagogica cu ei ca sa-i faca sa citeasca.

Rockerite am fost doar de conjunctura. Nu a fost rau.

Pup pe Zanica cea buna!

@webmasterX: Multumesc frumos!

Sa va fie de bine si... si! Pentru ce ati avut acolo era nevoie si de un digestiv...

@DOINITA: Buna!

Adevarul este ca eram cam singuri care nu consumam alcool pe acolo. Nu am pierdut nimic ne-am simtit bine si fara.

Multumim de urare!

Locul e de urmărit mai ales de iubitorii de concerte, evident rock și folk, au evenimente săptămînal, inclusiv trupe străine și festivaluri proprii (cum a fost și Old Blacks, la care nu am ajuns deși îl aveam în plan, sau Iubim 2 Roți etc., la care se poate veni și din alte orașe, cu cortul, căci clubul oferă și spațiu de campare, avantajul amplasării în „pădurice”). Siteul quantic.pub e destul de sărăcuț, dar conține evenimentele (și mai nimic altceva).

Unde mai pui că se aude foarte bine, sala fiind de la început construită pentru concerte. Nu e o fostă cantină, ci un fost cămin cultural, al tineretului, sector 6. De aceea clădirea e bine compartimentată, fiind de la început proiectată și construită pentru spectacole, sport și distracții. Acum cîțiva ani se numea Ecran Club și găzduia un perete de escaladă. De cîțiva ani funcționează, se pare cu brio, ca epicentru al rock-ului, sub numele de Quantic. De cîte ori mă duc acolo mă simt ca la marile festivaluri de rock din Bucureștiul anilor 90 - 95, cînd eram în liceu, sau de Costineștiul aceleiași perioade. Și cam tot ăia sînt și oamenii, că mai bine de jumate din clienți sînt născuți înainte de 1980.

Spațiul e foarte mare, este format din terasa din jurul clădirii, „sala de mese” din interior (poza 17 de pildă), unde e un bar, sala de concerte, cu o capacitate de vreo 600 de persoane, inclusiv vreo sută de locuri la mese, plus bar, și zona exterioară de concerte, cu multe mese și ea, plus, evident, un bar.

Sălile comunică între ele prin multe uși, totul e spațios și bine organizat.

De băut se pune accent pe bere, tării și „amestecuri” de bază (gin tonic etc.), cu vinul stau destul de prost, au 2 - 3 albe și 2 - 3 roșii, nu chiar de cea mai bună calitate. Și poți nimeri și un barman care nici măcar nu știe ce vin are în frigider. Sau o zi în care mai au o sticlă de un fel și două de altul și asta e tot.

Cînd e aglomerat e coadă mare la bar, se poate sta și juma de oră.

Mîncarea e mediocră, aș zice că cu pizza nu dai greș, dar se pot consuma și celelalte treburi de prin meniu, fără pretenții de gastropub.

Sînt și destule locuri de parcare, în jurul clădirii, cu acces nițel mai sus, pe șosea, unde e scuarul de pe mijloc întrerupt, deci se poate veni și pleca din orice direcție (dinspre/înspre Leu sau Grozăvești). Cine vine cu motocicleta o poate lăsa chiar în zona terasei.

????