Pe urmele lui Mishu la Alt shift

TIPĂREȘTE

“Cand pisica nu-i acasa, soarecii joaca pe masa”: un proverb destul de adevarat daca ne gandim la copilarie, dar aplicabil si la o varsta mai matura, asa ca a mea.

Si uite asa a venit si ziua, sa-mi invit o prietena, fosta colega de liceu, care traieste in Franta si cu care m-am vazut cu ceva ani in urma la intalnirea de 40 ani de la terminarea liceului, lucru marcat de Mishu in acest articol

Am ales restaurantul “Alt Shift”, fumat de doua ori de nevasta-mea, deoarece este central, aproape de gradina Cismigiu, ce trebuia traversat dinspre hotelul Trianon unde era cazata frantuzoaica mea. Am traversat pe inserat frumosul Cismigiu impreuna cu ea la brat (caci am luat-o de la hotel) si destul de usor, adica repede am ajuns si la hotel Capitol (fost Berlin), de unde am amintiri placute din vremea studentiei, fiind si vis à vis de braseria Capsa. In aceeasi cladire cu Capitol, putin lateral si la etaj se afla restaurantul Alt shift unde am intrat la fix 19.00 caci aveam rezervare pentru 2 ore (asa am gasit fereastra libera)

Mesele in restaurant erau de doua feluri: cu scaune inalte tip bar in mijloc si de jur imprejur cu bancheta si scaun normal. Bineinteles ca am oferit bancheta frantuzoaicei, dupa ce am fost condusi de o domnisorica imbracata adecvat la masa rezervata. Ne-am dezbracat, am pus hainele pe bancheta in timp ce ma uitam dupa cuier (nu l-am reperat). Scaunul putin cam ciudat caci am cazut pe spate.

Imediat ni s-au oferit meniurile pe care o sa le vedeti in poze si a inceput discutia: ce luam?

Frantuzoaica mea, dupa mai multe incercari, a luat un preparat din peste, “Butterfish cu orez verde si lamiae”, iar eu invariabilul “Snitel de pui Shift”. Bineinteles si o salata de sezon cu rosii si castraveti, salata verde si rucola. Am cerut si o chifla. Ma asteptam sa fie mai proaspata, dar a fost buna. Am mancat-o numai jumatate.

La alegerea bauturii a aparut o problema, asa ca chelnerul a insistat sa ia comanda pentru mancare ca sa apuce bucatarul sa o pregateasca pana alegem bautura.

Si asa a si fost. A venit mancarea inaintea bauturii caci am fost foarte nehotarati in alegerea ei.

Dorinta frantuzoaicei a fost un vin romanesc caci restul de vinuri se tot gasesc in Franta.

Asa ca, renuntand la Berea neagra, s-a ales Tamaioasa romaneasca, lucru agreeat de mine caci fiind din Focsani am fost intarcat cu vin.

Pozele or sa vorbeasca. Imi pare rau ca nu am pozat decat barul din laterala si datorita faptului ca am fost foare foarte absorbiti in depanare amintirilor am uitat sa folosesc toaleta deci nu va pot spune nimic despre ea. Am mancat, am vorbit, am baut tamaioasa, atmosfera foarte foarte buna. Nici nu-mi mai amintesc ce fel de muzica era in jur, chelnerii foarte foarte atenti cu noi.

Mai era un pic de timp si se implineau cele doua ore rezervate asa ca am trecut amandoi pe bancheta si ne-am aratat reciproc pozele de pe telefon, discutii si iar discutii si bineinteles un WhatsApp rapid cu Mishu pe video si fiecare cu casca lui. Cred ca cei cu rezervarea ne-au vazut asa entuziasmati incat cele doua ore s-au prelungit spre trei si nimeni nu ne-a ridicat de la masa.

Si hait! A venit momentul Nota: 123 lei. O nimica toata. Dar nu sunt lasat sa o platesc. Caci in Franta de ziua cuiva (a mea la sfarsit de martie) toti prietenii si colegii se aduna si platesc masa celui sarbatorit. Si daca a fost ziua mea s-a lasat si cu un cadou: Printre altele un ghid cu “Les chateaux de la Loire” pe langa care locuieste frantuzoaica si o invitatie sa venim sa le vizitam.

O sa vedeti ghidul in poza.

Si uite asa am iesit la aer, unde drumul spre hotel nu a mai fost asa rapid ca la dus si bineinteles ca dupa 22, am ocolit Cismigiul si am mers pe la drumul mare (boulevard).

A ramas bineinteles sa comunicam in continuare, sa vorbim si sa ne mai vedem si aici si in Franta.

Si ca sa inchei in acelasi stil cum am inceput, va spun eu ca, din experienta mea, pisica mananca soricelul si de ce nu chiar sobolanul.

---

VIZUALIZĂRI: 534 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI