Pe strada Fabrica de Chibrituri - Il Cantuccio Ristorante

TIPĂREȘTE

Dacă soarele bând de toamnă vă călăuzeşte paşii spre aleile romantice ale Parcului Carol şi dacă vi se face foame sau vreţi doar să staţi la poveşti cu cei dragi, la o cafea aromată sau o bere rece, vă propun să părăsiţi parcul pe la celebra fântână Zodiac şi să urcaţi Dealul Filaretului pe strada Doctor Constantin Istrati până la strada Fabrica de Chibrituri, în imediata vecinătate a Autogării Filaret. Nu veţi merge mai mult de 10 minute până la Il Cantuccio Ristorante, aflat într-o casă frumoasă care a păstrat un strop din atmosfera boemă a începutului de secol XX.

Adresa restaurantului este strada Fabrica de Chibrituri nr. 2, mai exact Dr. Constantin Istrati colţ cu Fabrica de Chibrituri, clădirea fiind despărţită de Autogara Filaret doar de părculetul amenajat în Piaţa Gării Filaret. Din Piaţa Unirii se ajunge foarte repede, sunt patru staţii cu tramvaiele 7 şi 47 şi trei staţii cu autobuzul 232. Pentru cei care vin cu autoturismul personal, pot găsi câteva locuri de parcare lângă restaurant, pe latura dinspre strada Fabrica de Chibrituri dar am văzut multe maşini parcate peste drum, pe marginea Parcului Filaret.

Noi ajungem la Il Cantuccio pe jos, într-o plimbare plăcută prin Parcul Carol, din strada Candiano Popescu, de lângă vechea Uzină Electrică Filaret, până în Piaţa Libertăţii, la Fântâna Zodiac. Drumul cel mai scurt de la fântână până la restaurant, însoţeşte linia de tramvai ce urcă dealul pe strada Dr. Constrantin Istrati, spre autogară. Rareori urmăm acest traseu, preferăm să ocolim, într-o scurtă plimbare cu parfum interbelic, pe străduţele din zonă. Urcăm treptele scorojite ale străzii Xenofon, singura stradă în trepte din capitală, ce leagă strada Dr. Constantin Istrati cu Aleea Suter. La capătul scărilor ajungem într-o piaţetă cochetă, la Palatul Suter, reşedinţa arhitectului elveţian Adolf Suter care a participat la proiectarea şi amenajarea Parcului Carol şi a cartierului de pe Dealul Filaret. Suntem în cel mai înalt punct natural al capitalei, într-un cartier liniştit cu vile elegante înconjurate de grădini mici inundate de verdeaţă, cu pisici leneşe şi căţei gălăgioşi care latră voioşi în spatele porţilor vechi, din fier forjat. Aleea Suter îmi aminteşte de Sinaia, are aceelaşi farmec discret... sper din tot sufletul să nu fie atinsă de prostul gust care a cuprins în ultima vreme capitala noastră. Din capătul Aleii Suter ieşim prin Strada Colonel Gheorghe Costescu în stada Dr. Contantin Istrati, foarte aproape de Il Cantuccio Ristorante sau prelungim plimbarea pe Lămâitei şi Fabrica de Chibrituri, ajungând în cele din urmă la restaurant.

Casa în care se află Il Cantuccio este, cu siguranţă, una dintre cele mai vechi de pe Dealul Filaretului. Pe frontonul sudic al clădirii se află inscripţia originală cu anul construirii, 1909, la doar trei ani după inaugurarea Parcului Carol. Este o casă pe colţ, stil vagon, care păstrază multe elemente decorative specifice perioadei La Belle Epoque (sfârşit de secol XIX-început de secol XX). Aceste case, construite în stilul numit astăzi Mic Paris, au fost clădite pe loturi înguste de teren, în zone periferice ale oraşului devenite astăzi centrale. Sunt case solide, construite din cărămidă, care au trecut foarte bine peste marile cutremure ale secolului trecut, multe fiind distruse de buldozerele comuniste. Dintre cele care au supravieţuit, mare parte au fost renovate pentru a fi aduse la nivelul de confort al vremurilor noastre dar, din păcate, mulţi proprietari au renunţat la ornamentaţiile exterioare care dau acestor case un farmec aparte. Nu-i pot condamna, locuiesc într-o casă din această epocă şi ştiu cât de greu ne-a fost să o renovăm, păstrând toate elementele care transformă vechile locuinţe modeste în palate în miniatură.

Doar un părculeţ cu mulţi copaci şi locuri de joacă pentru copii desparte Il Cantuccio Ristorante de Gara Filaret, prima gară feroviară a capitalei, inaugurată oficial la 31 octombrie 1869. În anul 1960, Gara Filaret a fost dezafectată şi transformată în autogară care funcţionează şi în prezent. Clădirea este declarată monument istoric dar nu este pusă în valoare aşa cum ar merita, mă gândesc că ar fi cel mai potrivit sediu pentru Muzeul C. F. R.

Prima linie de cale ferată din Principatele Române ce lega Bucureştiul cu oraşul-port Giurgiu a impulsionat dezvoltarea industrială a Dealului Filaret, aflat pe vremea aceea la periferia capitalei. În anii care au urmat inaugurării Gării Filaret, au fost construite în această zonă: Uzina de Gaz, menită să asigure iluminatul centrului oraşului, Fabrica de Timbre, Fabrica de Chibrituri, Monetăria Statului, Uzinele Erhardt Wolff, mici fabrici de bomboane, vopsele, ţesătorii, o fabrică de încălţăminte transformată în scurt timp în fabrică de furnituri militare.

Strada Fabrica de Chibrituri nu a primit întâmplător acest nume. În anul 1879 a fost inaugurată în prezenţa regelui Carol I, la mică distanţă de Gara Filaret, prima fabrică de chibrituri din ţara noastră care a funcţionat fără întrerupere până în anul 2000. Pe strada Fabrica de Chibrituri funcţionează şi în prezent Monetăria Statului şi Fabrica de Timbre. Ne aflăm într-o zonă care păstrează o mare parte din patrimoniul industrial al capitalei, locul din care a pornit, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, industrializarea Bucureştiului. De altfel, Muzeul Naţional Tehnic Dimitrie Leonida care expune o parte din primele utilaje industriale folosite în ţara noastră se află foarte aproape, în Parcul Carol.

Încheiem scurta plimbare pe Dealul Filaretului şi trecem pragul restaurantului Il Cantuccio. Dacă sunteţi pentru prima dată în acest loc şi căutaţi cu privirea firma restaurantului, veţi avea un moment de derută... Pe colţ, deasupra intrării principale, chiar sub frontonul bogat ornamentat, scrie cu litere mari Les Jardins Carol Boutique Hotel. Mai jos, pe uşă, este pusă firma Il Cantuccio Ristorante. Micul hotel şi restaurantul împart frăţeşte vechea casă antebelică de pe Dealul Filaretului, restaurantul la parter şi hotelul boutique, la mansardă.

Mi-am făcut curaj şi am întrebat o ospătăriţă drăguţă dacă-mi poate arăta o cameră. Am urcat împreună scara în spirală din lemn masiv care porneşte din holul principal al casei, de lângă barul restaurantului. Am aflat că Il Cantuccio a fost deschis în anul 2004, în locul unui alt restaurant care a funcţionat în această casă, La Pergola. În 2014, cu ocazia înlocuirii vechiului acoperiş, mansarda clădirii a fost transformată într-un mic şi cochet hotel boutique, numit Le Jardins Carol care apare pe boocking.com cu o notă foarte bună şi patru stele dar la faţa locului, pe firma hotelului, am numărat doar trei. Nu mi-am propus să elucidez acest mister dar m-au cucerit camerele de la mansardă, detaliile romantice ce te întoarc la începutul secolului trecut. Camerele sunt micuţe dar foarte confortabile, curate lună, cu mobilier alb din lemn masiv, tapet belgian cu motive delicate, mochetă olandeză iar băile sunt frumoase foc, decorate în acelaşi stil vintage. Pentru mine ar fi o problemă... camerele fiind amenajate la mansardă, iluminarea se face prin ferestrele din tavan. Se pare că hotelul nu duce lipsă de clienţi, mulţi străini se cazează aici, fiind destul de aproape de centrul vechi al oraşului. Mi-a plăcut tare mult, Le Jardins Carol poate fi o excelentă variantă de cazare în apropierea Parcului Carol şi a Autogării Filaret, cu o singură condiţie... să nu vă deranjeze că locuiţi, chiar şi o singură noapte, la mansardă.

Restaurantul Il Cantuccio, amenajat într-o casă-vagon, are mai multe saloane care comunică prin arcade sau prin vechile uşi de lemn ale casei. Camerele nu sunt prea mari dar au ferestre înalte, sunt luminoase, pardosite cu gresie şi decorate în nuanţe calde, odihnitoare. Mesele din lemn masiv sunt cam înghesuite. Vara cei mai mulţi clienţi stau afară, la terasă dar în sezonul rece poate fi deranjant dacă nimereşti o zi aglomerată. Interiorul este plăcut dar parcă ar fi necesară o redecorare, după părerea mea s-ar potrivi foarte bine atmosfera retro, romantică şi delicată, ce defineşte camerele de hotel de la mansardă.

Toaletele restaurantului merită nota maximă, sunt impecabile, recent renovate cu materiale moderne, foarte curate şi dotate cu consumabile de bună calitate.

Restaurantul are două terase, una permanentă, închisă cu sticlă, pe latura casei dinspre strada Dr. Constantin Istrati şi cea de-a doua, sezonieră, pe trotuarul ce mărgineşte clădirea pe latura dinspre strada Fabrica de Chibrituri. Terasele sunt preferatele clienţilor dar umbresc frumuseţea clădirii, puţini sunt cei care caută cu privirea, dincolo de umbrare şi măsuţe, ferestrele cu decoraţiuni bogate şi jardiniere cu muşcate pe pervaz.

Copiii au la dispoziţie măsuţe şi scăunele colorate din plastic, o mulţime de cuburi, piese lego şi alte jucării, tăbliţă şi cretă pe care le pot folosi după bunul plac astfel încât părinţii şi bunicii să aibă câteva clipe de linişte. Dacă nu se rezolvă problema în acest fel, unul dintre adulţi se poate „sacrifica”, însoţind copiii la locul de joacă din părculeţul de peste drum.

Meniul restaurantului Il Cantuccio este bogat şi nu prea s-a întâmplat să cerem ceva şi să nu aibă. Ba da... am vrut must şi se terminase, au adus în scurt timp dar după bere şi limonadă nu mai mergea! După vreo două săptămâni am poftit iarăşi la must dar ni s-a spus că se transformase în tulburel... asta este, n-am avut noroc de must anul acesta... Ce putem comanda la Il Cantuccio? Cam de toate, începând cu aperitive reci şi calde, salate, bruschete, pizza, paste, ciorbe şi supe-cremă, şniţele, fripturi la grătar cu diverse garnituri, peşte... până la mămăliguţă cu brânză, sarmale, pastramă şi tochitură. În meniul restaurantului se găsesc suficiente preparate de post.

Pizza şi pastele sunt foarte bune şi prin urmare, foarte solicitate la Il Cantuccio! Pastele (penne, spaghetti, farfalle, tagliatelle) carbonara, bologneze, milaneze, veneţiene, quatroformaggi, cu fructe de mare sau vegetariene costă între 26 şi 32 lei porţia, cele mai scumpe fiind, aşa cum este de aşteptat, cele cu fructe de mare. Pastele sunt servite în vase fierbinţi din ceramică, porţiile sunt foarte mari, 600-750 grame. Băiatul meu a comandat de mai multe ori lasagna cu carne de vită, este preferata lui. Porţia costă 34 lei, are doar 300 g dar este săţioasă şi gustoasă.

Pizza, coaptă în cuptor cu lemne, cu blat subţire şi crocant, are preţuri începând cu 18,80 lei (Margherita) până la 34,70 (Super Suprema). Sosul, dulce sau picant, se plăteşte separat-5 lei. Am testat mai multe feluri de pizza-Capriciosa, Rustică, Supremă, Quatro Stagionni, pizza casei Il Cantuccio- şi pot spune că toate au fost pe gustul nostru.

De luni până vineri, la ora prânzului, Il Cantuccio oferă clienţilor meniul zilei (o ciorbă sau supă, fel principal şi desert), la preţul de 18,50 lei. Zilnic, există şi varianta de post la acelaşi preţ. Se pot face comenzi pentru meniul zilei, pizza, paste şi alte preparate, cu livrare la domiciliu sau la serviciu. Pare a fi o idee bună meniul zilei, mai ales că la mică distanţă de restaurant se află Autogara Filaret, Monetăria, Fabrica de Timbre, Primăria Sector 5.

La ultima noastră ieşire în trei-eu, soţul meu şi fiul nostru- la Il Cantuccio, am comandat două ciorbe de burtă pentru băieţi (13 lei porţia), o pizza Il Cantuccio (29,50 lei), o porţie de tagliatelle veneţiene (27,80 lei), o porţie din tortul casei (16,80 lei), o bere Perroni (9 lei), o apă plată (7,50 lei) şi un expresso lung (7,50 lei). Pe nota de plată care a însumat 142 lei, am regăsit smântâna şi ardeiul iute pentru ciorbiţe, sosul picant pentru pizza şi chiflele. Se poate plăti cu cardul.

Ciorba de burtă a fost fierbinte şi gustoasă, ca de fiecare dată. Băieţii nu i-au găsit niciun cusur. Am gustat şi eu, mi s-a părut cam sărată dar cum eu mănânc mai puţin sărat şi condimentat decât restul lumii, nu luaţi în considerare părerea mea! V-am spus deja că porţiile de paste sunt foarte mari aşa că am cerut de la început ca tagliatellele să fie împărţite la două farfurii, pentru mine şi fiul meu. Am primit două vase ceramice mai mici, m-am săturat cu o jumătate de porţie de paste. Tagliatellele veneţiene sunt delicioase, am recunoscut în compoziţie sosul alb, pieptul de pui, parmezanul, anghinarea şi un pic de usturoi. Pizza a fost comandată de soţul meu dar i-am furat şi eu o feliuţă, băiatul nostru vreo trei... bună, bună! Desertul... un eşec total... A fost prima dată când am încercat tortul Il Cantuccio şi îmi pare rău, a fost singurul preparat de la acest restaurant care m-a dezamăgit, în condiţiile în care eu mănânc orice dulce, chiar şi banala Eugenia, cu plăcere.

Este momentul să vă spun că am fost serviţi mereu cu zâmbetul pe buze la Il Cantuccio, fetele de acolo sunt amabile şi harnice. Băuturile şi cafelele sunt aduse imediat, ciorbele în câteva minute, celelalte preparate... exact la timpul potrivit!

Este foarte plăcut la prânz, într-o zi însorită de toamnă, pe terasa de la Il Cantuccio. Scaunele deschise la culoare au pernuţe în culori vii, sunt şi pleduri pentru clienţii friguroşi. În jardiniere înfloresc ultimele muşcate ale toamne, în vaze sunt buchete de crizanteme care miros amărui, inconfundabil, a toamnă. Din coşuri se revarsă bogăţia de culori şi arome a viilor şi livezilor româneşti. Internet wireless pentru cei care nu pot renunţa sub niciun chip la tehnologia zilelor noastre, muzică de cafe-concert pentru visători, asortată cu locul în care ne aflăm şi cu atmosfera relaxată, de prânz în familie, pe terasa unui cochet restaurant de cartier.

Am primit, ca reclamă, cutii cu chibrituri pe care este imprimat numele restaurantului. Interesantă idee, am plecat strângând în palmă cutiuţa de carton, menită să-ţi aducă aminte că, undeva, în apropiere a funcţionat prima fabrică de chibrituri din România.

Am fost de mai multe ori la Il Cantuccio Ristorante şi vom reveni pentru că este unul dintre cele mai bune restaurante aflate la o distanţă rezonabilă de casa noastră. Dacă ieşiti la plimbare în Parcul Carol sau aveţi drum în zona Gării Filaret şi vă este foame, vi-l recomand din tot sufletul dar luaţi în considerare că nu este un restaurant fiţos, este doar o cârciumioară cu aer boem şi mâncare delicioasă.

---

VIZUALIZĂRI: 1981 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI