La Ciorbărie

TIPĂREȘTE

Vă plac ciorbele? Dacă da, vă invit în împărăția ciorbelor! Nu vă așteptați însă să vă duc în cine știe ce restaurant elegant, cu mari pretenții. "Ciorbărie" este un lanț relativ nou de… restaurante? E cam mult spus. Mai curând de mici locații unde se mănâncă sau de unde se pot lua preparate la pachet pentru a fi consumate acasă sau la birou.

Cum am aflat de Ciorbărie? În metrou am văzut o doamnă cu o pungă pe care scria "Ciorbărie". Mirată de acest cuvânt cu un înțeles simplu, dar nemaiauzit de mine, bănuind că e vorba de o "mâncătorie" - cum se mai spune pe aici, pe AFA - am accesat internetul și am aflat adresele a trei Ciorbării din București - Dorobanți, nr. 73, Mihai Eminescu, nr. 114 și Academiei, nr. 39-41. Nu știu dacă nu cumva sunt mai multe.

Tot internetul mi-a pus în față meniurile mai multor zile, unele chiar din anul precedent, din care am dedus că Ciorbărie este cu adevărat o împărăție a ciorbelor. Oferă în fiecare zi mai multe feluri, unele românești, mai cunoscute, altele inspirate din bucătăria internațională, despre care nici nu am auzit vreodată. Patru feluri de bază - Ciorbă de burtă, Supă vită gulaș, Ciorbă de perișoare și Ciorbă de fasole - le putem găsi în fiecare zi.

Când am hotărât să mergem să testăm, măcar să vedem despre ce este vorba, intrând pe site-ul lor în ideea de a vedea meniul, doar apăsând pe un anumit buton, soțul meu a primit mesaj pe Facebook cu meniul zilei curente. L-am salvat și îl voi atașa.

Am fost la Ciorbăria din Calea Dorobanți, nr. 73. Am găsit-o cu ușurință, dincolo de clădirea ASE, pe aceeași parte a străzii. Acolo... șoc! La parterul unui bloc vechi, lângă o fostă casă de amanet acum camuflată cu rogojini, am descoperit Ciorbăria. Într-o încăpere mică, decorată cu frumoase farfurii de ceramică, uriașele oale pline cu ciorbe calde își așteptau clienții. Cele câteva scaune înalte (gen bar) în dreapta și în stânga intrării, așezate lângă niște polițe fixate în zid care țineau loc de mese, sunt singurele locuri în care poți servi ciorba în interior. Afară, pe trotuar, în zgomotul mașinilor, de o parte și de alta a ușii deschise de la intrare, mai sunt două măsuțe. Totul era ocupat atunci când am ajuns noi acolo. Erau și persoane care așteptau, în picioare, să se elibereze vreun loc. În interior... coadă. Oamenii veneau, comandau și plecau cu ciorba la pachet, în casolete speciale, pentru a fi consumate acasă sau la birou. Am stat o clipă în cumpănă. Plecăm sau mai așteptăm? Curând, s-a eliberat una dintre mesele de afară și am luat loc deși îmi displace total să mănânc în aceste condiții. Nu-i vorbă, nici în interior nu mi-ar fi plăcut în principal din cauza căldurii, apoi din cauza condițiilor cam improprii pentru a servi o ciorbă. Am trecut peste aceste inconveniente. În fond, venisem la Ciorbărie să văd cum este și tocmai asta făceam.

Comanda se dă în interior, lângă lista cu meniul zilei și cu prețurile fiecărui preparat, iar plata se face la sfârșit, cash sau cu cardul.

Eu am comandat o ciorbă de perișoare, iar soțul meu o cremă de năut cu ghimbir. Porțiile, destul de mari, ne-au fost aduse la masă însoțite de crutoane și de o felie de pâine. Pălinca (50 ml) a fost ceea ce i-a deschis apetitul soțului meu, iar eu mi-am completat masa cu o plăcintă cu mure care mi-a fost adusă într-o casoletă, deci simplu de luat la pachet în caz de dorință. Ciorbele au fost cu adevărat bune. Curioasă pentru că nu mâncasem niciodată așa ceva, am gustat și eu crema de năut cu ghimbir. Mi-a plăcut, dar mai mult mi-a plăcut aroma de leuștean proaspăt din ciorba mea cu perișoare.

Fotografii în interior? Mă jenez întotdeauna să fotografiez oameni care mănâncă, iar la Ciorbărie, în spațiul acela foarte restrâns, mi-a fost cu neputință să prind în imagine scaunele înalte și oamenii cu fața la perete sorbindu-și ciorba. Am cerut permisiunea să fotografiez oalele acelea mari cât niște cazane pentru că mi-au plăcut în aliniamentul lor, fiecare cu polonicul aferent.

Nota de plată. Am fost la Ciorbărie, am consumat ciorbe, iar de pe nota de plată lipseau taman ciorbele. Aveam de plată doar o felie de pâine (1 leu), o plăcintă cu mure (7 lei) și o pălincă (10 lei). În timp ce eu fotografiam, soțul meu s-a dus la casă și a remediat greșeala. Au fost adăugate ciorba de perișoare (12 lei) și crema de năut cu ghimbir (12 lei). Așadar, atenție la nota de plată! Greșeala se poate produce și în sens invers.

Mai trebuie să menționez că Ciorbăria face și livrări la adresă, dar numai pentru o comandă minimă de 45 lei. Alte detalii nu cunosc.

Concluzii

La vremea prânzului, atunci când foamea amintește oricărui muritor că trebuie să mănânce, Ciorbăria este luată cu asalt. Funcționarii de la instituțiile din jur dau năvală aici pentru că știu că vor găsi o ciorbă proaspătă, gustoasă și - deloc de neglijat - la un preț bun. Cât am rămas acolo, am văzut mașini oprind în fața Ciorbăriei. Cineva cobora, comanda și apoi pleca cu pachetul.

Apreciez că Ciorbăria este un loc în care veți găsi întotdeauna o ciorbă bună, gătită după toate regulile artei culinare. Cei fiţoși, care strâmbă din nas la conceptul de "mănâncă și pleacă repede", nu au ce căuta acolo, dar ar trebui să știe că ciorbele sunt cu adevărat bune. Cel puțin cele pe care le-am încercat noi.

Este adevărat că Ciorbăria este un local mic și nu prea comod, de aceea, funcționează în special pe principiul "take awai".

Acum, la final, trebuie să v-o spun și pe asta. Două doamne în vârstă trecând prin fața Ciorbăriei. Una îi spune celeilalte: "Stai, dragă, să văd ce au ăștia aici!" Intră și iese repede spunând: "Cu 12 lei îmi fac ciorbă pentru trei zile."

---

VIZUALIZĂRI: 1883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI