Agapa la Agape Cuisine

TIPĂREȘTE

Caci asa cum explica DEX cuvantul “agapa”, chiar era o masa cu prietenele pe care am sa le numesc R si L.

Acest loc m-a inspirat sa-i calc pragul cu ceva vreme in urma (el este deschis doar de vreo 2 -3 luni poate, insa ceea ce am auzit despre el mi s-a parut potrivit). Cand am avut cealalata intalnire cu prietenele, aceasta am vrut sa ne fie locatia, insa pentru ca ele au vrut chinezesc, asta a fost si asa am ajuns a N-a oara la Chong Quing vezi impresii

Insa si Agape Cuisine era pe lista mea de prioritati asa ca la prima ocazie ivita am profitat de ea. Sa va dau un site al acestui local nu se poate, inca nu au, au doar adresa de Facebook, asa ca ii puteti cauta acolo iar fizic ii gasiti in Calea Floreasca nr 194.

Este un local cochet, aranjat de un designer care a imbinat elementele in asa fel incat este destul de greu sa te hotarasti la ce masa vrei sa stai, exista diversitate, si in cazul in care ajungi acolo de mai multe ori poti spune chiar ca ai fost in locuri diferite.

Localul este condus de o tanara si mai mult ca sigur o viitoare femeie de afaceri de succes, care la 23 de ani vrea sa arate ca se poate.

Partea cea mai importanta a acestui local, adica mancarea, este pregatita de un bucatar, hai mai bine sa-i spunem Chef, avand in vedere ca detine (zau ca pe merit si nu pe pile) si o stea Michelin.

Acestea fiind zise, ajungand acolo cateva minute mai devreme, am facut repede ceva poze si mi-am asteptat prietenele. Am luat un Aperol Spritz, asa sa-mi tina de urat si am inceput sa studiez meniul care la acea data avea doar o pagina, insa din postarile de pe FB vad ca tot apar noutati.

Cam greu de decis, la fel de greu de descifrat felurile, era un fel de ti se plimba limba-n gura pana citesti (noroc ca in paranteza era si in romana), dar nu asta era greu, nu este locul unde sa te duci si sa ceri snitzel cu cartofi prajiti si muraturi, aici preparatele sunt opera de arta.

Bine, bine, arta ca arta, dar eu ce mananc? In final au aparut si prietenele si dupa ce au comandat si ele ceva de baut au studiat meniul. Ele sunt ceva mai umblate (oficial sau in concedii) si lor le-a fost mai usor sa se decida asa ca in final felurile alese au fost:

L – Parmigiana di melanzane (vinete la cuptor cu mozzarele si sos de rosii)

R – Magret de canard, pois pouding (piept de rata si budinca de mazare)

Eu – Ravioli di melanzane e ricotta (paste umplute cu vinete si ricotta).

Muzica se aude usor, in surdina astfel incat sa faci conversatie in voie dar sa si simti o atmosfera placuta, lumanarica aprinsa pe masa, v-am zis, atmosfera era asigurata si astfel pana a venit mancarea am mai conversat (nu ne vazusem de un an).

Preturile bucatelor alese nu vi le spun, nu sunt mici si daca nu le vedeti in poza cu atat mai bine. Au aparut si farfuriile, aranjate, dichisite, de parca ziceai ca urmeaza sa le puna in vitrina la expozitie, decorate si cu floricele (de nu stiam daca trebuie sa le mananc si pe alea sau nu, dar daca ele nu le-au mancat, nu le-am mancat nici eu, ca altfel, porneam la pascut).

Moment de intensitate maxima, le place sau nu, ca doar fusese ideea mea sa venim aici, insa spre placuta mea surpriza au fost incantate chiar si au zis ca este un loc bun unde sa vina cu persoane mai de top cu care nu poti merge oriunde.

Una dintre ele avea decorata farfuria chiar si cu alte buruieni (daca-mi citesc ei articolul m-am ars, data viitoare ma pun la colt) pe care fetele le-au identificat ca fiind creson si l-au mancat (zau ca eu l-as fi dat de o parte, semana cu radacinile din decorul de deasupra noastra si pe care am sa vi-l arat intr-una dintre poze)

Am mancat noi insa parca mergea si ceva dulce, asta ca tot exista acolo o vitrina unde sunt expuse dulciurile. Am chemat domnisoara care ne servea si la recomandarea ei am luat toate trei acelasi lucru, tort cu blat de bezea cu nuca si crema de mascarpone, rodie si fulgi de ciocolata. Cum a fost? si acum inghit in sec cand ma gandesc, un dulce ucigator de bun.

Si iar povesti, si cum eram si foarte simpatice (vedeti ca va trebuie ceva aparte, trebuie sa fiti speciale) am primit din partea casei cate un pahar de Proseco, care a alunecat usor pe gat printre cuvinte si zambete (nu zambeam de la el stati linistiti, sunt antrenata).

Si acum deja simtindu-ne ceva mai bine am mai conversat pana cand am simtit ca ar fi cazul sa o luam spre casa.

Cui recomand acest local? Celor ce vor sa petreaca cateva ore altfel, nu este un local ieftin, insa este o experienta deosebita, si daca va uitati pe pagina lor, vedeti ca se organizeaza si anumite evenimente, astfel incat de exemplu daca nimeriti ziua de pian, puteti avea placerea ca in timp ce savurati o mancare deosebita sa asistati si la un concert.

La final pot spune AmFostAcolo si mi-a placut.

---

VIZUALIZĂRI: 5948 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI