Kali orexi la Taverna Marelui Paharnic

TIPĂREȘTE

Fără nici o legătură cu articolul apetisant scris de Rodel ieri, eu astăzi am trecut pragul unui mic local din București, situat pe bld. Ion Mihalache chiar în Piața Domenii, pentru cei care știu, acolo unde a funcționat restaurantul La Domenii.

Aveam întâlnire cu soțul în zona Pieței Domenii și așteptându-l pe o bancă din zonă, observ obloanele cu albastrul acela ce amintește de Grecia, două butoaie la intrarea într-o terasă dezafectată acum și ceva de necitit din motive de distanță și de cristalin desigur, ultimul însă nu-l recunosc decât în grup restrâns de prieteni. Mă apropii și citesc: Taverna Marelui Paharnic. Tot meditând pe lângă intrare, tot căutând să aflu dacă și președintele actual are în subordine vreun mare dregător cu așa îndeletnicire, apare soțul și-mi propune să intrăm și să ne lămurim ce minune este, nu de alta dar să pot dormi la noapte având această dilemă rezolvată, cred că mai repede să fie el sigur că are liniștea asigurată! Totuși dau o căutare pe dex și văd că taverna este o locație mică, murdară și sărăcăcioasă, de cele mai multe ori la subsol.

Urcăm cele câteva trepte spre terasa dezafectată ce chiar se potrivește, din păcate, descrierii și apoi intrăm în taverna propriu zisă, cu pereți albi curați, fețe de masă și scaune îmbrăcate în albastru, încăpere nu prea mare, pe două nivele, plăcută la prima vedere. Ne așezăm la o masă liberă, la care era deja desfășurată practica și igienica față de masă de hârtie cu desene grecești, vine foarte repede o domnișorică îmbrăcată în același albastru și după salutul de bun venit, în română, ne lasă să studiem meniurile. Ne hotărâm repede, eram grăbiți, eu un gyros, scris de ei ghiros, cu pui iar soțul musaca, plus două limonade cu multă, foarte multă lămâie și mentă proaspătă. Gyrosul este de fapt o mâncare foarte veche în Grecia antică (sunt dovezi că se făcea în timpul culturii minoice), din pâine semidospită și carne pe băț sau grătar și legume, apoi îmbunătățită de turcii ocupanți care i-au dat și un nume otoman, nume schimbat însă de greci cu forma actuala. Musacaua, cuvântul vine din arabă dar se consideră că totuși mâncarea este de origine greacă, deși după nume înseamnă "servit rece", dar este delicioasă caldă când olfactivul nostru caută să ghicească secretul oreganului, scorțișoarei și a altor multe mirodenii secrete. Glica, nu, răbdare, - inopnevmatodi? - Nu că era unul cu caschetă fix în parcare și îi făceam poftă de ouzo dacă ne oprea!

În cam 5 minute vin produsele: o musaca aparent mică dar doar aparent, aburind a mirodenii de la "ei" și desigur gyrosul meu imens, cu porția mare de tzatziki, bun. Deja ne-am apucat de pariuri că nu terminăm tot din farfurie, așa a fost, fiecare am lăsat, cu regret, câte ceva. Și totuși o glica nu strică, eu înghețata casei cu halva, nuci și migdale, super bună, soțul baclava cu înghețată, nesatisfăcător pentru cineva care s-a îndulcit în copilărie cu baclavaua dușmanilor grecilor, turcii dobrogeni, adică baclavaua de acum era cam prea uscată. Terminăm cu mult efort și desertul, cerem nota, pe măsura așteptării, adică totul 118 lei. Ne gândirăm repede că banii îi tragem de la gresia ce urma să o cumpărăm, o să vorbim cu meșterul să ne pună plăcile mai rare, cu goluri intre ele, așa cam cum e asfaltul pe la noi și plecarăm totuși aproape mulțumiți că împăcarăm și stomacul și pardoseala de acasă. Și cum am constatat de mult cât de mică-i lumea noastră mare, apare și un cunoscut din zonă care servește masa acolo, căci ei oferă meniul zilei - ciorbă, felul doi și desert la 20 lei.

Despre local pot să vă spun că este micuț, curat, un loc unde poți merge fără probleme de ținută, este cum se spune un local de trafic, adică mănânci prânzul și pleci sau poți rezerva o masă de seară, în ambele situații este o muzică grecească plăcută. Porțiile sunt mari, așa am văzut și la ceilalți de la alte mese, servirea rapidă deși era ora prânzului, plata se poate face cash sau cu cardul. Este drăguț interiorul, totuși cel care l-a amenajat, a reușit cum se spune să dea cu bățu'n baltă exact la geamul despărțitor al bucătăriei. A, la plecare am văzut într-un colț două măsuțe speciale pentru bebeluși iar în local nu se fuma la prânz, bănuiesc și seara căci nu mirosea. Am fost informați că vineri și sâmbătă de la ora 20 este muzică grecească live.

De ce Taverna Marelui Paharnic: păi dacă intrați pe pagina localului să vedeți meniul și prețurile, citiți și povestea Marelui Stolnic al lui C. Brâncoveanu, Constantin Cantacuzino, grec la origine, licențiat la Padova, care a scris cea mai veche carte de bucate de la noi, având 293 de rețete ale vremii, de asemeni aflați și cât de importantă era funcția de Mare Paharnic pe lângă un domnitor român.

Dacă ne-am reîntoarce acolo: da dar cu șoferul liber de sarcini, să poată savura ceva din licorile Greciei sau vinurile Valahiei și, de ce nu, la o seară grecească cu muzică live și farfurii sparte. Veniți și voi? Noi, dacă n-am băut ouzo sau vin roșu, n-am primit urarea grecească de finalul mesei: Stin ighia Sas! (în sanatatea ta)

---

VIZUALIZĂRI: 2430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI