La o bere cu băieţii, de Mărţişor, la Restaurantul Louisenhof

TIPĂREȘTE

Aseară, cum tot a venit primăvara, iar prietenul meu "american" se pregătea de plecare spre patria-i adoptivă, s-a hotărât să dea o masă de despărţire pentru micul grup de prieteni şi foşti colegi de serviciu şi/sau de liceu, din tinereţe.

Unul dintre noi a propus de astă dată acest micuţ restaurant din marginea cartierului Floreasca - Louisenhof. Spunea că a mai fost şi merită să ne petrecem seara acolo, în faţa unei căni cu vin sau a unui pahar cu bere.

OK. Zis şi făcut, telefoane, rezervare, eu am venit acolo pe jos de la Intercontinental (nu mi s-a părut departe şi decât să mă enervez cu RATB-ul sau blocat cu un taxi în trafic, am ales varianta asta mai sănătoasă), ceilalţi care cum a putut... Localul se află la intersecţia dintre Bulevardul Lacul Tei şi strada Barbu Văcărescu, chiar peste drum de biserica pe care nebunu' de nea Nicu a dărâmat-o pentru că nu-l încurca cu nimic (decât cu existenţa ei propriu-zisă) şi reconstruită apoi de către enoriaşi imediat după 'revoluţie'.

Restaurantul se găseşte într-o casă veche asemeni multora de pe partea stângă a străzii Văcărescu, renovată cu gust şi readaptată noii destinaţii. Are un holişor unde sunt întâmpinaţi clienţii şi două săli de mese relativ mici, şi în plus încă o încăpere unde pe lângă o masă se mai află şi barul. Au şi un sait de internet: click aici

Noi am avut pregătită o masă pentru 6 persoane, dar din păcate unul dintre amici nu a reuşit să ajungă. Hm... pierderea lui! Încă de la intrare, am fost primiţi de către unul dintre chelneri, conduşi la masa noastră şi serviţi cu o listă de bucate şi una de băuturi, iar până să ne hotărâm exact ce să alegem, am fost întrebaţi cu ce aperitive dorim să începem seara, sugerându-ni-se un schnaps - eu am ales unul de vişine. Bun! ne-a mai încălzit puţin sufletul şi ne-a dezlegat limbile (de parcă ar mai fi fost nevoie)...

A urmat apoi încercarea de bază: alegerea de către fiecare a unui meniu din oferta destul de bogată... Pentru cine încă nu s-a prins, este vorba despre un restaurant cu specific german (patronul fiind neamţ). Aşadar, după cum veţi vedea imediat în poze, o listă lungă de şniţel şi ştrudel, dar şi alte chestii asemănătoare.

Doi dintre noi au ales să ia şi câte o supă - una de ceapă, cealaltă de usturoi. Arătau foarte bine -ei fiind serviţi puţin înaintea noastră, a celor care am demarat doar cu felul al doilea. De ce am ales asta? păi... uitaţi-vă la poze şi vedeţi cât era o porţie!!! În cel mai rău caz, oricare dintre platourile aduse pe urmă, putea hrăni cu uşurinţă chiar şi 2 persoane! Eu, care în ciuda formelor fusiforme pot dovedi porţii destul de consistente de mâncare la o masă, abia am reuşit să mănânc vreo 80% din şniţelul meu cu susan, cu cartofi prăjiţi şi salată verde. Amicii au mai luat şniţel cu verdeaţă, cu brânză, rasol... cu cartofi ţărăneşti sau natur.

Ca băuturi am luat bere (cu şi fără alcool) şi vin.

După ce mai vorbirăm vreo 2 pahare, am ales şi desertul (cine mai putu): o îngheţată Louisenhof (eu), o felie de tort, clătite cu dulceaţă...

Toată mâncarea a fost delicioasă, servită rapid, elegant, la temperatura optimă (la fel şi băuturile, de altfel). Ospătarii erau mereu acolo la nevoie, dar fără a fi "băgăcioşi".

A fost o seară foarte plăcută şi vă recomand să opriţi măcar odată la ei, să vă convingeţi şi voi.

Ca o altă bilă albă pentru ei: am remarcat faptul că, 1 martie fiind, toate fetele primeau la plecare, din partea casei, câte o frumoasă floare...

PS - fără PMA, desigur. :)

---

VIZUALIZĂRI: 3106 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI