Cu fetele de 8 martie la restaurantul Intermacedonia

TIPĂREȘTE

Vă mai aduceţi aminte de bancurile de la radio Erevan? Uite unul, pe care-l stie toată lumea:˝ nu e vorba de o mașină, ci de o bicicletă și nu i s-a dat, ci i s-a luat˝; aşa e şi în titlul reviewului meu: nu e vorba de fete, ci de babete şi nu de 8 martie, ci de 14. Am totuşi o presimţire că şi voi veţi spune colegelor de serviciu de azi, ˝fete˝ până la adânci bătrâneţi.

 Din 40 câte am fost în serviciul de proiectare în care am lucrat, câteva sunt plecate în lumea care nu cuvântă, altele pe la copii, iar cele mai multe n-au putut, le-a durut ceva sau pur si simplu n-au mai vrut să iasă din casă, asteptând, ce?  Ne-am adunat opt fete cucuiete şi un senior, eu păstrându-mi şi aici titlul de decan de vârstă. Cea mai tânără (unicat) are 77, restul sărite de 80. Rog nu o luaţi cu înţelesul de ˝sărite˝ (de pe fix).

Habar nu aveam de existenţa restaurantului Intermacedonia, prin zona respectivă trecând doar fugitiv cu câţiva zeci de ani în urmă. Nu mică mi-a fost mirarea când după ce i-am dat adresa, taximetristul mi-a spus ˝Fain restaurant˝. Am ajuns cu câteva minute înaintea orei de întâlnire şi de afară nu m-am lămurit despre ce era vorba. Cert e că e aşezat chiar în mijlocul Pieţii Iancului pe Sos. Mihai Bravu 95-100, in intersectia cu Soseaua Iancului, B-dul Pache Protopopescu si Str. Avrig. În faţa curţii erau înşirate 7-8 taxiuri semn că zona are dever mare.

 Locaţia a fost deschisă cu 60 de ani în urmă, mai précis în 1964 sub forma unui complex numit Mediaş care cuprindea o Alimentară, un magazin de semipreparate Gospodina şi restaurantul Mediaş bine cunoscut în zonă. După 1990 nişte întreprinzători machedoni au cumpărat localul Mediaş, l-au renovat şi l-au redeschis dub numele de Intermacedonia iar din Alimentară şi Gospodina au făcut un Supermarket.

Sunt două intrări, una pe la terasa care acum era închisă, alta direct la restaurant. Am străbătut curtea cu terasa în aer liber care are o capacitate de 150 de persoane şi un salon acoperit de 40 de persoane şi am observat o fântână arteziană în centrul ei care acum nu funcţiona. La intrarea în clădirea restaurantului care este la etaj m-am întâlnit cu trei foşti colegi.  

Din prima, după un mic holişor a trebuit să urc scara căreia i-am numărat 39 de trepte. Vă daţi seama? Nu mi-am făcut probleme, i-am lăsat pe ceilalţi să urce iar eu m-am oprit să-mi reglez respiraţia, numărând din cinci în cinci trepte. Eram obişnuită de la casa mea unde de la uşa de intrare la lift sunt nouă  trepte şi mă opresc la a cincea. Aici, la mijlocul urcuşului  era o platform pentru ˝tras sufletul˝. Scara era impresionantă, lată, de marmoră, avea balustradă şi înălţimea treptelor era convenabilă. După vreo cinci minute am ajuns şi eu. Si ce? Am ajuns. Coborârea scării nu a fost atât de obositoare dar a trebuit să privesc foarte atent să nu mă dau de-a dura.

Nu mă aşteptam la atât bun gust şi eleganţă. Salonul are o suprafaţă de 350 mp cu o capacitate de 130 de persoane. Mai există şi un separeu de 70 mp pentru 40 de persoane. Spre deosebire de alte restaurante,  aici sunt mese rotunde de 10-12 persoane, distanţate suficient una de alta. În centrul salonului este o estradă  pentru orchestra care cântă seara între orele 18-22 şi un ring pentru dans suficient de mare. Revenind la mese, erau luxos aranjate  acoperite cu feţe de masă din material alb scump şi veselă şi tacâmuri de calitate. Scaunele confortabile sunt îmbrăcate în material alb, dând un plus de eleganţă. Oglinzi mari pe pereţi, ferestre mari şi luminoase, candelabre de cristal, toate asigură ambientul elegant al localului.  Am aflat că aici se ţin multe evenimente festive care-i dau valoare. Câtă diferenţă faţă de alte restaurante cărora le-am apreciat mâncarea bună dar în locaţiile respective s-a investit o sumă modestă şi foarte puţin bun gust! 

De reţinut că rezervarea mesei s-a făcut prin depunerea unui aconto, în cazul nostru 100 lei pe care i-a dat organizatoarea întâlnirii.

 Am asteptat cam jumătate de oră până ne-am adunat cu toţii şi nota bene că chelnerul nu ne-a somat cu comanda. În schimb, singurul bărbat din grup, sotul unei colege a adus de acasă ţuică fabricată de el şi un ţoi de sticlă cu care ne-a măsurat trataţia în pahare şi în urma căreia ni s-au dezlegat limbile. Am comandat fiecare ce am vrut şi nota de plată a fost comună. Personal am comandat o porţie ceafă de porc (26 lei), cartofi prăjiţi   (9 lei), bere Ursus 500 ml fără alcool (13 lei) şi plăcintă cu mere (17 lei). Porţia mea de friptură a fost atât de mare încât jumătate mi-a pus-o la caserolă. A fost foarte bună dar la plăcintă eu aş fi pus mai multe mere. A avut mare succes o dorada (57 lei), coaste de porc (42 lei). Mititeii au fost mari. S-a mai comandat ciorbă de burtă (18 lei), vinul casei   (o carafă de 1l, 44 lei). Unele fete au servit la început Campari (9 lei) şi la sfârsitul mesei  cafea Lavazza (9 lei). Totalul consumaţiei a fost de 594 lei plus bacşiş 10%. Comparativ cu alte restaurante preţurile au fost medii. Serviciul a fost impecabil.

Circul a început la împărţirea notei de plată şi recuperarea acontoului dat de organizatoare, proporţional cu consumul fiecăreia. Este economistă de meserie dar tot i-a luat jumătate de oră să socotească pentru fiecare cât revine inclusiv bacşiş.

Am stat de la ora unu până după cinci, depănând amintiri de la serviciu şi aducându-ne aminte de faze haioase. Am regretat că nu s-au mobilizat  încă trei-patru colege cărora pur şi simplu le-a fost lene sau nu mai au chef de viaţă şi ne-am promis că până în toamnă ne vom mai aduna o dată, vorba ceea ˝şi-altă dată, altă dată, o s-o facem şi mai lată! ˝.  

---

VIZUALIZĂRI: 615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI