Trattoria Adagio la Piața Romană (spre Lahovari)

TIPĂREȘTE

Se lasă s’ara peste urbe. Am drum pe la Piața Romană, spre Lahovari. Cu evenimente fixe, la ceasuri exacte, tre’ să mă prezint într-un loc și, mai nou, nu mai întârzii multe ceasuri, cum obișnuiam, din contră, vin cu ceasuri mai devreme că nu se știe cum e traficul. Afară e rece și vreau un premiu. Vreau la cald, la un răsfăț.

La Casandra e aglomerat și se mișca doamnele cu greu la servire. Toată lumea vrea ceva de la ele. Era spațiu mai mare la ei, înainte, acum sunt doar 4 mese, într-un spațiu îngust și lung, la perete. Adevărat, au reconsiderat conceptul de câțiva ani și e foarte pufos și decorat la ei dar nu-mi place înghesuiana. Ies în stradă în pustiu și întuneric și în vuiet de mașini. Nu-i pustiu, de fapt dar e sinistru, ca orice seară mohorâtă de noiembrie. Unde? Unde, unde, unde? Niște birturi s-au închis, la bulevard. A rămas locul cenușiu și gol, sinistru.

Apuc spre Lahovari. Măi, aici e un restaurant elegant și bun, de multă vreme. Îl știu. Veneam uneori aici când aveam chef de high class. Era elegant mereu. Aveau servire bună și produse de calitate. Ia hai!

Da, la ei e calitate. Lângă clădire, în curtea mică au o terasă și așa era de miltă vreme. Acum terasa are copertină că e rece dar este amenajată și se poate folosi. Tocmai ce pleacă un grup de-aici. Sunt niște fotolii elegante deși sunt din plastic alb, au un design de parcă ar avea pânze albe până la pământ. Dar eu nu vreau pe terasă. Mai bine la interior, la adăpost. Urc scara spre salon. Interiorul e din 3 încăperi ce comunică, cu mese setate, cu pahare, cu decoruri, cu pereți pictați discret, cu tot ce trebuie. E interior de restaurant select. Urgent, apare un tânăr amabil, cum se obișnuiește în locurile cu stil. Cer un info:

- Se poate repede? Că am drum.

- Se poate.

Normal că se poate că nu mai e nimeni în tot locul. Grupul de afară a plecat și alt grup n-a venit. Nici nu-mi trebuia decât un energizant, un dulce, ceva, cum dai o bomboană cuiva să faci bucurie. Știam că aveam un tort caramel bun. Mai au și acum. E în vitrină, lângă bar. Și un capuccino alături, super bine deși e seară... mna, răcoarea asta de noiembrie trebuie combătură. A venit cafeaua, am cerut și nota că nu stau. Astfel, să mă lase-n legea mea. Plec când vreau.

Eu bine, a fost fix ce trebuie. Un răsfăț de seară face diferența, apoi plimbarea devine plăcută, nu mai e zgribulită.

De obicei, chiar și-n trecut, veneam la ei pentru mofturi: o prăjitură, o băutură, ceva, o pălăvrăgeală cu gașca. Aveau cele mai bune prăjituri de la Romană că noi acolo ne adunam, la Sala Dalles după care, hai la hoinăreală! Dar au, în general, bucătărie bună. Este restaurant italian și oferă paste, pește, vită, pui și, evident, desertul casei, delicios. Au mai multe variante de tort.

Îi zice Trattoria Adagio și are firmă luminoasă la stradă, sus. Prin vecini sunt tot felul de clădiri baroce, interbelice.

---

VIZUALIZĂRI: 248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI