Gloria lu’ Jan de la Traian... E război, Ioane!  

TIPĂREȘTE

Gloria Jean’s este o cafenea pe Bulevardul Unirii, pe la Traian, destul de aproape de Biblioteca Națională.

Are spațiu pentru servire la interior, cu niște fotolii ușchite, sunt câteva mese și interiorul plăcut și este și terasă pe trotuar îngrădită cu niște chestii scunde ce seamănă cu niște ghivece din alea dreptunghiulare, lungi dar fără flori. Afară sunt mai multe mese cu scaune pătrate din lemn pe cadru din fier, cum se obișnuiește acum și cu niște mese rotunde, unele din lemn, altele dintr-un pastic ce imită marmura.

Servirea se face la interior, de fapt autoservirea că te duci să-ți cumperi singur, de la casă. Au cafea de multe feluri, scrie pe pereți de care și scrie și prețul, toate peste 14 lei, au prăjituri care seamănă cu felii de tort, am văzut prăjitură cu morcov, are nuanțe portocalii (evident), prăjitură cu nucă fină, ambele 18 lei, cheese cake cu caramel de 19 lei, tot felul de batoane și alte lucruri.

- Vreau o cafea fără cofeină.

- De care? Espresso, americană, capuccino, latte?

- Capuccino.

- Mică, medie, mare?

- Mica.

- 14 lei 50.

Îi dau 200 lei. Îmi spune, cu amabilitate:

- Aveți, cumva, bani mai mărunți? Știți, nu prea avem mărunt.

Îi dau 20 lei. Îmi dă rest 5 lei și-mi spune că nu are 50 de bani. Detalii...

Dacă aia mică e 15 lei, aia mare cât e? 25? Cu 22 de lei iau un meniu: ciorbă, main course și desert. Aperitivul separat...

Cafeaua o iau de după colț. Îmi dă o cană medie, nici mare nici mică, nu ceașcă, nu jumătate de unghie cum se face la espresso, nu anexe: băț, linguriță, ceva, lapte extra, zahăr – nici nu era nevoie dealtfel. Cana e de ciob și-aici mă bucur că mulți savurează frappe din plastic. Nu vreau plastic dar vreau o farfurioară. Am și eu obsesiile mele. Vreau cafeaua în ciob – de care-o fi – și cu farfurioară.

- Nu avem farfurii.

Fie. Iau cana și ies. Vreau la aer. E cald și frumos afară. Pe terasă – 3 mese ocupate, 4 sau 5 nu dar toate pline cu plastice goale și murdare și masa din colț unde vreau să stau are, pe lângă plastice, o scrumieră plină de chiștoace de dă pe-afară. Deja mă enervez. Îți ia banii cu tupeu, n-are rest, n-are mărunt, n-are farfurie, scump ca focu’ și mai tre’ să stau și în mizerie. Las ceașca pe masă și merg să atenționez omul. E drept că a rezolvat rapid dar după ce au plecat alți mușterii iar au stat plasticele jumătate de oră pe masă. Băiatul de la casă nu era singur, mai era cel puțin o fată cu el după tejghea. Mâine, poimâine mă pune să-mi prepar singură cafeaua, răspoimâine mă pune să vin cu boabele de acasă și ziua următoare mă pune să-i construiesc și șandramaua. Nu m-ar mira.

Măi frate, ai cafenea sclifosită în buricul târgului cu prețuri de Las Vegas, asigură măcar minimul din ce spui că oferi, nu ceri bani buluc apoi începi țigănia că n-ai mărunt, n-ai timp, n-ai chef. Bine că are chef de personalizare că scria pe cană numele cafenelei că altfel nu știam pe cine blagoslovesc.

Mi-e dor de cafeaua de 4 lei de la Moneasa de pe Lacul Liniștit cu peisaj cu lac, pădure și sonor cu păsărele. Cafeaua fără cofeină era 7 lei ????...

Băiatul s-a purtat amabil dar prea multe "nu" - uri într-un singur minut

Sau cum să-ți strici cheful într-o minunată zi însorită,

Aia ar putea să fie. Capuccino n-a fost din cale-afară, ceva care să mă uimească, poate prăjiturile să fi fost că arătau bine. Poate merg o dată să iau...

Aia da deși nu-s fan sonor de trafic. Au înverzit copacii și asta salvează orice. Trotuarul este lat și cu arbori și mai reduce traficul.

---

VIZUALIZĂRI: 296 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI