33

TIPĂREȘTE

La Boema 33 ne petreceam vremea sâmbătă după – amiază, după clubul de astrologie. Eram un grup boem. Ne întâlneam pe la 10:00 dimineața în strada Biserica Amzei, în sala mică, la Dalles – una din sălile mici.

Întâi ne vedeam la parter, în sala computerelor apoi, după o vreme, la etajul întâi unde urcam pe o scară din spate. Eu veneam pe la 12:00 că spre 13:00 se spărgea gașca și-i luam din mers că nu plecau tot timpul la 33 deși, de obicei, acolo era cartierul general. Era așa: se întâlneau, se așezau, vorbeau pe rând (o vreme). Când începeau să vorbească toți odată, să facă bisericuțe și să producă zumzăială asurzitoare era semn că e momentul să ne mutăm la crâșmă. Uneori mai mergeam lângă ambasada Franței, în curte, pe sub copaci. Era o adunătură de artiști, poeți ratați și filosofi de mucava care aveau multe păreri de expus – un grup eterogen excentric.

Tot la 33 mergeam și cu gașca de munte, luni sau joi seara, tot după club. Era ca și casa noastră. Ne adunam câte 20 – 30 de persoane, uneam vreo 5 mese și umpleam terasa. Când veneau berile, se umpleau mesele: erau navete întregi. Acum nu se mai pot uni mesele decât la interior pentru că în curte au făcut separeuri. Erau vremuri frumoase.

Nici nu-mi vine să cred că Boema 33 a supraviețuit bașca mai are și prețuri studențești. După ce-am hălăduit crâșme sclifosite, m-am mirat să văd o salată grecească cu 14 lei. E foarte bună și mare. Au și mici, frumos copți la grătar și foarte lungi, 4,5 lei și bere mai ieftină găsesc doar în Cișmigiu, la Buturugă, la dozator.

Intrarea la Boema 33 este de pe trotuar, foarte aproape de stația de autobuz 133 Piață Română că de aia-i spune 33. Înainte era la 133. Acum e doar 33 și-a devenit boem.

Terasa nu e foarte mare. Are maxim 6 mese, pe două părți. În interior, tot cam la fel.

Nu știu ce s-a schimbat dar atmosfera nu mai e ca pe vremuri. Și amenajările s-au schimbat un pic, nu foarte mult. Pe ansamblu, însă, cârciuma pare neschimbată. Găștile, însă, s-au spart demult și oamenii par schimbați deși sunt aceeași. Unii s-au împrăștiat care – pe unde, alții și-au schimbat obiceiurile, unii au îmbătrânit, alții au plecat. Îmi lipsește, însă, mult acea atitudine non-șalantă, relaxată de boemi irecuperabili. Erau oameni frumoși.

Sunt niște oameni care fac exact ce trebuie să facă un ospătar. Și chiar am impresia că sunt de mulți ani acolo.

M-au surprins cu niște mici gigant, cu porții mari și prețuri mici. Nu c-ar fi mici, economic vorbind ci comparativ cu alte terase.

E în centrul Bucureștiului, lângă Piața Română dar mie îmi dă nostalgii.

---

VIZUALIZĂRI: 167 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI