Casa Jienilor

TIPĂREȘTE

Casa Jienilor - de viță liberă - zice că e, este un restaurant pretențios, pe strada Agricultori, în spatele bisericii Iancu Vechi dar puțin mai încolo. Am găsit anul ăsta locația, nici nu-mi amintesc cum și musai am vrut să văd care-i treaba pe acolo. Prima dată am fost să văd dacă e departe de Bulevardul Pache. Nu e, se ajunge repede și am servit ceva explorare să văd cum arată locul și ce și cum. Se întunecase deja dar am putut să-mi dau seama că e un loc cu pretenții. Din stradă se intră într-o curte foarte largă care este parcare, betonată toată. Chiar la intrare are un fel de poartă oșenească din lemn cu înscrisuri pe ea, Casa Jienilor peste tot, și pe pereții clădirilor, în interiorul parcării, ca să știi unde ești. Seara aia atât a fost dar am decis să vin să văd cum e și n-a durat mult și s-a și întâmplat doar că nu am stat în sala restaurantului ci afară, pe terasă pentru că era o zi absolut fabuloasă și ne bucuram de soare.

Deci cum scriam, Casa Jienilor e un loc pretențios cu vin de la cramele Sâmburești (de prin Oltenia) despre care am auzit că-s proprietatea lui Isărescu (onor, trăiț’!) și din care cauză nu pot fi descântate și trebuie să recunosc, comparativ cu alte vinuri, rose-ul demi-dulce pe care l-am servit, la ei era cu totul diferit și l-am simțit și cumva periculos – nu știu să explic cum – și astfel că m-am limitat la un pahar, elegant, simțeam că nu-i chip nicicum să depășesc limita asta că intru în altă zonă și n-ar fi chiar recomandat, n-aveam disponibilitate să explorez lucruri dificile, prea era frumos afară și am decis să rămân la modulul de relaxare mai ales că am exagerat cu o porție de papanași care – nu pot să înțeleg nicicum de ce – nu se poate limita niciodată la o bucată trebuie să fie mereu câte 2, mereu musai, și sunt greu de rezolvat chiar dacă erau delicioși. I-am preferat cu dulceață de vișine, pentru variație pentru că, peste tot, sunt cu afine. Au fost buni, nu zic, smântână compensa în completare dar tot a trebuit să fac ceva shering. Era prea mult. Masa o servisem după colț, la Paque și aici era rost doar de desert dar și aia a fost dificil și am continuat cu vinul, tot rose însă evident diferit ca și calitate.

Casa Jienilor este o cârciumă pretențioasă care se respectă. Avea, așa, un ambient lăutăresc, atmosferă de relaxare și destindere și n-avea ce să nu-ți placă acolo. Poate doar prețurile pentru că, e drept, sunt cam măricele. Între mese era spațiu suficient, nu e înghesuială și terasa are tot felul de construcții anexe, spații largi, când e mai răcoare, pun mesele la soare, când e arșiță le pun mai la umbră, sub un acoperiș... Noi am stat la soare, era spre asfințit și ușoara mângâiere a soarelui ne plăcea.

A fost frumos, nu zic, mai mult ca perfect dar nu cred că mai merg, e prea scump pentru buzunarul meu și un pic pretențios. Când dă căldura o să merg la ceva dugheană în parc ce are bere la jum’a’ de preț față de Jieni și chiar și acolo sunt amenajări frumoase și-o oră – două pot trece plăcut. Eu, de recomandat, o să recomand locul că-i fix ce trebuie, pentru doritori poate fi perfect dar recomand pentru altul, nu pentru mine ????, nah, succes și distracție plăcută!

Locul e perfect, nu-i nimic de cârâit, personalul e prezent oricând la nevoie, fără să fie deranjant, e suficient de flexibil fără să fie invaziv, impecabil, nimic de comentat. Adevărat, m-au informat despre papanași că pot dura cam 30 de minute, nu-i bai, n-am noțiunea timpului, habar n-am cât a durat, vinul a venit repede și eram ocupați, foame nu ne era, atmosferă era plăcută deci, pe ansamblu, experiență a fost mai mult decât minunată. Și atât.

Mi-a plăcut ce am servit și aveau ofertă variată dar, nu-ș cum, nu prea mă puteam gândi la mâncare. Era atmosfera captivantă.

Locul este plăcut. Este cartier de case sau clădiri puțin înalte, trafic nu prea este și, oricum, strada e departe că e abia după parcare care e destul de mare deci locul e aerisit.

---

VIZUALIZĂRI: 608 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI