Afară-i vopsit gardul, înăuntru la fel, ... ei, şi ce?

TIPĂREȘTE

Cum de doi ani nu prea am ieşit din casă, imediat ce s-au terminat restricţiile mi-am propus cu o familie de prieteni să mergem la un restaurant la un mic, o bere sau un peşte. Până la urmă s-a votat cu 3 la 3, peşte.

Familia respectivă m-a rugat să găsesc pe net un restaurant bun specializat în pescărie dar au avut rugămintea să nu fie o zonă aglomerată ca să poată parca uşor. Le puteam recomanda Victoriţa Pescăriţa, Zahana - Sofiei, Torna Fratre dar erau în zone aglomerate. Foarte aproape de casa mea, până unde puteam merge pe jos, la o distanţă de cca 300m este restaurantul Fish House. Căutând în saiturile de specialitate am aflat că este pe locul 59 din 3102 restaurante în Bucureşti în clasamentul general din 2020 din Capitală, în altă parte 35 din 2490, oricum locuri foarte onorabile. Ecourile (foarte multe în engleză) de pe pagina restaurantului erau foarte favorabile însumând nota 4.9/5 calculat din postările a 79 persoane.

Am mai aflat că înainte de pandemie şi de renovarea localului, Fish House a câştigat competiţia pentru cel mai bun peşte din Bucureşti în 2018 şi 2019. Am mai aflat că este primul restaurant croat din Capitală, ţinut de Chef Zoran Savic care a mai lucrat şi în alte localuri dar şi-a deschis propria afacere, restaurantul Fish House pe colţul unui bloc pe Calea Floreasca 99-111, vis-a vis de Agora (clădire care adăposteşte o piaţă şi multe restaurante). Aici e de noi mi-am zis!

Am reţinut o masă de trei persoane şi pe la 13.30 am ajuns la restaurant. Intrarea este pe la colţul unui bloc lung pe a cărui faţadă sunt înşirate multe braserii şi restaurante. Chiar în holul de intrare te întâmpină o vitrină cu peşte de diverse soiuri la gheaţă. În dreapta este salonul ˝de iarnă˝ frumos decorat, spre tavan cu ghirlande de verdeaţă şi pe un perete o expoziţie de vinuri. Erau ocupate doar câteva mese. În schimb în partea stângă în terasa lungă acoperită şi cu un perete lung de sticlă spre stradă mai erau doar câteva mese libere.

Chelnerul care ne-a întâmpinat a făcut o figură decepţionată, evaluându-ne că suntem nişte amărăşteni de pensionari cu vârste între 85 şi 90 de ani, care nu sunt dispuşi să lase mulţi bani acolo şi niciun sfanţ bacşiş. A vrut să ne conducă la o masă întunecoasă lângă perete şi la riposta mea că avem rezervare ne-a plasat la una de la geam, având grijă să ne spună ˝E ultima liberă˝.

Terasa este foarte aspectuoasă, încălzită cu un fel de sobă cu flacără deschisă, cu mese frumos aranjate, veselă de calitate şi expoziţii de sticle de şampanie şi vinuri albe. La mesele din jur se mânca la greu, platourile cu specialităţi fiind doldora de preparate. Chiar m-am întrebat, cum de e atâta lume la ora aceea? După ce am văzut preţurile din meniu mi-am explicat că sunt prosperi oameni de afaceri.

Chelnerul a venit imediat cu meniul, de data asta scris bilingv. Eu aşi fi mers la sigur cu saramură de crap sau somon la grătar dar nu aveau. Numele preparatelor din listă ne era necunoscut iar lista ingredientelor de sub fiecare nu ne încânta, ca să nu zic de preţuri exprimate ca la farmacie în lei pe suta de grame. Ne-am orientat spre ˝peşte de captură˝ la grătar, dorada, la care 100 gr. costa 30 lei. Ni s-a spus că un file este de 600 gr. şi cum eu şi prietena mea aveam state vechi de gospodine ne-am gândit că o porţie de 200 gr este suficientă fiecăruia, la care dacă mai pui garnitura şi salata e numai bine.

La început am comandat două beri pentru femei şi o apă minerală pentru şofer. Ne-a adus mie o bere Heineken 0% alcool, 330 ml, 18 lei, prietenei Ursus normal, tot 330 ml 15 lei şi domnului pe post de Borsec, un Pellegrino de 750 ml 25 lei. Am râs, am vorbit şi mâncarea nu s-a lăsat aşteptată. Fileul de dorada (600gr) era aşezat pe un platou şi jur că avea o suprafaţă de max. 15 cm. lungime, pe 6-7 cm. lăţime, vreo 2 cm. grosime. La cât a cântărit pielea jupuită în bucătărie şi apa lăsată la decongelare nu cred că neto erau mai mult de 400gr, suficient pentru o persoană şi mai frugal pentru două, numai că noi eram trei. Prietenul a tăiat fileul în trei şi ne-a revenit fiecăruia câte o bucăţică subţire de vreo 5 cm. Nu lămâie, nu sare pe peşte sau pe masă, doar câte un bol cu ceva sos cu usturoi.

Ca salată am comandat câte o porţie de ardei copţi marinaţi (doi ardei capia a câte 24 lei/ porţie). Am cerut puţină pâine, ne-a adus trei felii pe care nu le-a pus la socoteală, socotindu-le de pomană. Conform bonului din fotografii totul a costat 310 lei plus bacşis (care n-ar fi trebuit dat) 30 lei. Inutil să spun că nu ne-am săturat şi fiecare am completat cu ceva pe la căşile noastre

Mai trebuie din când în când şi o asemenea experienţă ca să-ţi dai seama de stratificarea materială a societăţii.

Deşi serviciul a fost prompt, văzându-ne seniori (foarte bătrâni) atitudinea chelnerului a fost sfidătoare.

Restaurantul e frumos şi elegant, porţia de peşte foarte scumpă era mică, fără sare şi lămâie

Vis-a-vis de o clădire Agora pe calea Floreasca cu restaurante, piaţă, supermarketinguri, farmacii- numic ieşit din comun

---

VIZUALIZĂRI: 324 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI