MORE Sushi & Seafood

TIPĂREȘTE

Cu câteva zile în urmă o familie de prieteni mi-a propus să mergem să mâncăm la un restaurant cu specific japonez. Prietenul fusese în Japonia într-o delegaţie iar noi cu ani în urmă am făcut o excursie de două săptămâni în care am străbătut aproape toată Japonia. Am fost cazaţi la hoteluri europene cu excepţia a două nopţi în care am dormit într-un Ryokan, motel tradiţional japonez. Acolo am dormit pe o saltea pe care am întins-o pe jos iar pentru cap am avut o pernă umplută cu orez. Nu erau paturi iar măsuţa şi taburetele erau atât de joase că n-am putut să mă ridic de pe scaun decât ajutată. A fost singurul loc în care, două zile am mâncat preparate japoneze. Ţin minte că la peştele pe jumătate crud, ca garnitură ni s-a servit orez, destul de bine preparat şi în dreptul fiecărui turist erau 5-6 boluri cu diverse sosuri cu care puteai asezona peştele. Una peste alta, a fost o experienţă. Cum de la acea excursie au trecut 15 ani, am zis că mai îmi împrospătez memoria mâncând la un restaurant cu specific japonez. Prietenii au dorit să fiu invitata lor, eu, nu şi nu, că în urmă cu câteva zile fusese onomastica mea şi era cazul să fac o trataţie. Până la urmă am plătit nemţeşte, mă felicit pentru negocierea făcută şi am să vă spun de ce.

Restaurantul More sushi seafood este aproape de locuinţa mea pe Calea Floreasca, aşa că am putut merge pe jos cca 200m. Curios este că fiind în cartier, nu-l ştiam. Am aflat că se deschisese doar de câteva luni. Bineînţeles că înainte de a pleca de acasă am citit ce s-a scris despre acest restaurant pe net în saiturile de specialitate. Impresiile postate au fost de la bun spre foarte bun. Am aflat că livrează mâncare acasă în cel mai scurt timp şi că chef bucătar este un cetăţean din Republica Moldova. Restaurantul este amplasat la parterul unui bloc de birouri. Patronul acestui restaurant a avut o mare inspiraţie cu alegerea locului. Dacă se amplasa cu câteva sute de metri mai departe pe Calea Floreasca, intra în concurenţă cu cele mai cunoscute localuri dinBucureşti cu mâncare japoneză şi care şi-au consacrat numele în ani de zile. Cel puţin în clădirea Agora şi în apropierea ei, de ex House of fish, ZenSushi, Yoshi, Yuki, Kan Pai, abundă de mâncăruri japoneze

Se intră prin micuţa terasă la stradă, unde sunt amplasate 3-4 mese. Interiorul destul de mic, este modern, şi de bun gust. Culoarea predominantă este albastru iar decoraţiunile sunt atât cât să nu te deranjeze. Am remarcat că pe tăblia fiecărei mese la nivel cu restul, este înserat un patrulater cu pietre care sugerează pe cele numite zen. Salonul este împărţit în două. Partea unde te poţi aşeza la o masă are vedere la strada veşnic aglomerată. Cealălaltă parte este barul. Ce am mai remarcat diferit de alte reataurante? Tacâmurile pentru trei personae erau puse într-o cutie iar nota de plată a venit în altă cutie placată cu sidef

La ora la care am venit noi, 13.30, eram singurii clienţi. Ni s-a adus meniul. Să îngheţ nu alta. Denumiri şi ingrediente de care n-am mai auzit iar în privinţa preţurilor ce să mai spun? Deci, care erau capitolele din meniu? Specialităţi Teppan, Zensan, Sanshiri, Nigiri, Uramaki. După titlu urmau felurile de mâncare, 5-6 pe capitol cu conţinutul lor dar pace să pricep despre ce era vorba. La detaliere te încurcai mai tare. Nici vorbă de tradiţionalele feluri cu care suntem obişnuiţi, adică, saramură de crap, somon la grătar, şalău cu maioneză.

Am comandat toţi la fel, ceva mai aproape de gustul nostru, adică tuna steak cu garnitură de fasole păstăi împodobite cu nişte seminte, o bere Ursus de 330ml pentru mine, o apă minerală pentru prietenul- şofer auto şi un fresh de portocale pentru prietenă. A! era să uit, la cerere ni s-au adus trei felii de pâine. Total 240 lei, cu bacşiş 270, bine că am insistat să plătim nemţeste, că mi-ar fi fost milă de pensile lor, să-i împovărez cu partea mea, adică 90 lei pentru o porţie de mâncare şi un pahar de bere. Serviciul a fost prompt şi rapid. Am şi primit un mess de la restaurant că-mi mulţumesc că i-am vizitat şi să mai revin.

Acum, cum era mâncarea? Cele două bucăţi de ton erau făcute doar la suprafaţă, înăuntru fiind carnea roşie, deşi moale şi gustoasă. Garnitura de fasole păstăi verzi era nefiartă sufcient, aşa că am mâncat ce am mâncat şi restul, peşte şi păstăi au rămas în farfurie.

Toate astea nu au importanţă pentru că ne-am simţit bine între noi, am depănat amintiri (prietenul a fost coleg de facultate cu soţul meu). Ne -am hâhâit în special când ne-am mărturisit unii celorlalţi, că n-au mai mâncat niciodată aşa. Am ajuns la concluzia că mai bine ne-am fi dus undeva pentru trei mici şi o ceafă la grătar. Acum să-mi fac autocritica: gustul ăsta învechit, inapt de adaptare la nou, se datorează vârstei pe care o avem. Şi iar ne-am hâhâit că am tras statul în piept privind pensia pe care o mâncăm de 30 de ani. La plecare i-am invitat la mine la o cafea şi o felie de tort rămas de la ziua mea aşa că cu toată inadaptarea la nou, am avut o zi reuşită.

Dacă recomand restaurantul? Da, pentru cei care nu sunt încremeniţi în timp cum eram noi, persoane mai apropiate de 90 de ani, decât de 80, deci ˝de gustibus non discutandum˝.

Chelnerul care ne-a servit a fost foarte amabil, politicos şi rapid

Toate felurile din neniu aveau denumiri japoneze şi ne-am descurcat cu greu

Amplasamentul e pe Calea Floreasca nr 77

---

VIZUALIZĂRI: 491 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI