De băgat la” ghiozdan” ... prin Vietnam

Mutat în rubrica "Unde / ce am mâncat prin Vietnam, #CĂLĂTORII" (nou-creată pe sait)

No salutare. M-ai bine dispus tare de tot cu articolul tău, cel puțin cu introducerea, m-am distrat copios.

Partea bună este că... și mie îmi place să mănânc, să încerc chestii noi oriunde pe acest glob pământesc. Și tocmai de aia îmi vor spune medicii întotdeauna că nu am raportul greutate/înălțime potrivit

În altă ordine de idei multe mulțumiri pentru relatările despre mâncătoriile de acolo, o seară faină

@AZE: No... să trăiești 1,000 de ani, să ajungi în toată lumea asta și să mânci ce și cât dorești, că doar o viață avem. Să-i lăsăm pe doctori cu ale lor, că deh... ce să zică și ei. Doar n-or zice, bagă @AZE, bagă Pușcașule, nu vă opriți, că altfel o să ajungeți piele și os .

Râdem, glumim, dar trebuie s-avem și câte un defect. Mie îmi zice soția că treaba aia cu” gras și frumos” e pleonasm în cazul meu . Vezi ce modest sunt? Tocmai ce-am mâncat adineauri niște slană cu ceapă roșie și cu niște brânză din zona ta, de-aia sunt așa bine-dispus.

Mulțumesc pentru ecou. Și pentru c-ai avut nervi și răbdare să citești tot ce-am bălmăjit eu pe-aici.

@Pușcașu Marin: Am citit și eu cu mult interes articolul tău despre bucătăria vietnameză. În afară de faptul că m-a amuzat pe alocuri, am căutat printre rânduri vreo referire la condimentele lor. N-am înțeles că mâncarea vietnameză ar fi prea picantă. Am avut mult de suferit în India și în Nepal cu mâncarea iute. Așadar, m-ai încurajat să-mi îndrept privirile și spre partea aceea a lumii. Drept e că nici fructele de mare nu sunt preferatele mele, dar mai bine cu ele decât cu ardeiul iute.

Mulțumesc pentru informații!

@Pușcașu Marin: Nu știu cum pot fi unii oameni așa sadici, să scrie articole cu și despre mâncare și să le trimită după amiază, ca să se publice la ore târzii din noapte? Tu chiar nu înțelegi că seara nu se mai mănâncă? Și în plus, a început postul Crăciunului, iar tu mă bagi în păcat cu pozele alea cu cărnuri și fructe de mare, atât de apetisante, să salivez pe tastatură

Pho Boul ăla din P01 arată nemaipomenit, nu ca ăla pe care l-am gătit eu, după ce am dat internetul peste cap să găsesc cea mai-și cea mai autentică rețetă de Pho Bo. După ce am cumpărat toate ingredientele și m-am muncit o jumătate de zi cu coptul rasoaleleor de vită în cuptor, apoi fiertul lor, prăjit ghimbirul și boabele de coreandru pe tigaie, să-și dezvolte aromele și făcut toate trucurile citite și ne-citite, să iasă supa ca la carte, a venit verdictul:” Nu este ca aia pe care am mâncat-o eu la Mall” ... eei, asta e! Măcar a mirosit o săptâmănă în toată casa a anason stelat

No, hai că plec să-mi fac un sandviș de pită cu unsură fără pită, că îngrașă... mai ales după nouă seara!

Review-ul a primit „Punctaj Adițional Actualizare RUBRICĂ”

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

@iulianic: N-am fost nici în India, nici în Nepal, am fost în schimb în Thailanda, unde deși le spuneam că vreau mâncarea medium spicy, îmi lua gura foc. Așa că, ulterior, primul lucru pe care-l spuneam când mă așezam la masă era NO SPICY

În Vietnam n-am avut probleme de genul ăsta. Mâncarea nu este deloc picantă, însă întotdeauna poți alege câte castronele cu sos vrei. Eh, aici e o problemă. Dacă te pune necuratul să folosești în exces hot chili... ai dat-o de gard. Poți comanda lejer altă porție. Cel mai mult mi-a plăcut sosul sweet and sour, care e cumva neutru. Are sos de pește, ceva usturoi și puțin ardei iute.

Acolo nu mi-am dat foarte mult seama ce pun în mâncare. Normal, simți sarea, piperul, pe alocuri ghimbirul și lemon grass-ul. Întors acasă, am încercat să gătesc una-alta din ce-am mâncat pe-acolo și citind rețetele am mai aflat despre condimentele pe care ei le folosesc. Nu diferă foarte mult de ale noastre. M-a mirat că folosesc destul de mult șofran la orezul cu fructe de mare, în ideea în care șofranul este cel mai scump condiment de pe planetă.

Mulțumesc mult pentru ecou. Și pentru c-am avut ocazia să mai completez cu ceva destul de important. Până la urmă, condimentul face mâncarea.

Editat ulterior : Aseară când am scris ecoul am făcut o greșeală. Am scris că n-am fost în Nepal , dar mă gândeam la Pakistan. În Nepal am fost în 2015 , însă nu m-am bucurat , turistic vorbind , de vizită. Am fost doar pentru o ascensiune în tabăra de bază din Himalaya. N-am amintiri prea plăcute despre vizita asta , nici măcar culinare

@k-lator: Sadic? Mai degrabă masochist . Păi am scris despre ce mi-a plăcut pe-acolo și când am terminat articolul am constatat că m-am îngrășat cu două kile doar gândind ce-am mîncat pe-acolo.

Cu Pho Bo mi-ai ridicat mingea la fileu. Hai că iese ecoul mai lung decât articolul . Doamna mea fumează niște chestii care nu-s nici țigări, nici trabuce. Cică le zice cigarillos. Colac peste pupăză mai sunt și cu arome. De cireșe, de mere, de căpșuni. Și-a aprins o drăcie de-asta la o terasă și-a-nceput ăl de ne-a servit la masă să saliveze. Am făcut troc cu el. I-am dat o cigarillos de-aia cu mere cu condiția să mă ducă în bucătărie să vază ochiu' meu cum se face supa asta. Vorbea binișor engleză, așa că uite ce șeruiesc eu cu tine acușa.

Se fierb niște oase de vită cu măduvă, la foc mic, patru-cinci ore. După vreo două ore, se bagă în oală o ceapă mare și ceva ghimbir împreună cu piept de vită (lasă rasolul, sau fă-l la cuptor și bagă niște hrean pe farfurie când îl mănânci). Spre sfârșitul perioadei de fierbere pui într-un tifon niște anason de-ăla stelat de care zici tu și-l ții două minute în oală și apoi îl scoți.

Tăițeii de orez știi cum e treaba, așa că nu insist.

La servire, pui în farfurie carne tăiată subțire, noodleșii, frunzele de la ceapă verde tăiate mărunt (dacă ai ceapă de-aia... chives și mai bine). Apoi pui supa fierbinte. În niște castronele pui jumătăți de lime, ardei roșii iuți tăiați mărunt, frunze de busuioc tăiate mărunt și sos hot chili cu ceva usturoi tăiat mărunt în el. Dacă vrei, e ca la ciorba de burtă. Separat smîntâna, mujdeiul, ardeiul iute. Așa și la Pho Bo cu castronelele astea.

Eu am încercat acasă rețeta asta. Nici pe departe n-a fost ca în Vietnam, dar nici rea n-a fost. Dacă te tentează... eu garantez că feed-backul va fi ceva de genul” mai bună ca cea de la mall”

Și mulțumesc pentru ecou. Mai e o oră jumate și se face mâine. De-abia aștept să mănânc ceva

@Pușcașu Marin: Auuu, cum arată pozele astea! Dacă ajung vreodată în Vietnam, am să mă fac cât China!

Parcă am mai spus nu demult (asta apropo de ecoul lui @iulianic): mâncarea asta m-a salvat în India, astă vară. Nu am reușit să pun în gură nimic indian din cauza iuțelii - iar mie mi se spune că mănânc iute. Dar la trei mese (în nouă zile) am avut bufet unde, într-un colț, erau chestii fix din clasamentul tău. Am mâncat la alea trei mese de nu mă mai puteam ridica de pe scaun.

Să-ți fie de bine și... să ne mai povestești! Am auzit când ai spus că la commedia è finita, dar eu sper că, poate, ai să îți mai amintești ceva care să merite spus aici. Pliiiiz!

@Pușcașu Marin: Mulțam de hint! Păi dacă știam io rețeta asta mai de dimineață, nu era Pho Bo gata acuș? Da nah... n-am ce face, acum aștept până în weekend să cumpăr ingrediente și să îmi suflec mânecile. Hai că mi-ai dat de lucru. Sper să iasă mai bună ca la Mall, că doar nu ți-ai tocit tastele degeaba pe mine.

@adso: Deși sună puțin a globalizare, tu român te duci în Vietnam și te faci cât China , eu zic, așa... de încurajare, să-ți faci curaj. Am slăbit șase kilograme în vacanța asta, deși am mâncat tot ce mi-a apărut pe sub nas.

Nu prea ai la îndemână pâine, ceea ce poate deranja în primele zile, dar apoi te obișnuiești. Faptul că la micul dejun ne-am comportat ca vietnamezii și am mâncat ca ei, coroborat cu lipsa prânzului cred că a fost alt motiv pentru care am dat jos kilogramele de care-ți ziceam mai sus. Și nu în ultimul rând zecile de kilometri parcurși pe jos și miile de trepte urcate și coborâte. Noi suntem sedentari de fel, iar o vacanță ca asta, pe lângă satisfacția vizitelor făcute, ne ajută să topim calorii, la greu.

Și apropos de ultima parte a ecoului tău, mi-am adus aminte c-aș mai avea ceva de spus despre Vietnam: MAI VREAU ODATĂ

Mulțumesc mult pentru ecou.

@k-lator: N-am tocit tastele, chiar îmi face plăcere să împărtășesc rețete culinare. Și dacă-mi aduc bine aminte din niște ecouri de mai de mult, am reținut că și colegul tău de apartament face parte din gașca asta frumoasă a celor care apreciază mâncarea și altfel decât” combustibil” .

Așa că aș fi tare bucuros dacă aș afla că ce-am scris eu în ecoul de mai sus ar trimite Mall-ul pe locul doi în opțiunile unui” coleg de breaslă” . Măcar la capitolul ăsta, al supei Pho Bo.

@Pușcașu Marin: Yummy! Și iar yummy! Ce ai avut cu noi, ăștia mai plinuți, de ne-ai chinuit cu povești culinare savuroase și delicii fotogenice?!!

Am râs și am salivat din greu dintr-un capăt în celălalt al reviewului. Și mi-am amintit de street foodul chinezesc din Singapore, că pe cel indian n-am putut pune gura de iute ce era... Și de culoarea nemaipomenit de vie a legumelor și fructelor din piețe, de ziceai că-s din ceară.

Dacă ar fi să mai ajung vreodată într-o țară exotică (ceea ce nu cred că se va întâmpla), mă îndoiesc că mă voi încumeta să mai servesc street food. Probabil că m-aș gândi la condițiile sanitare în care e preparată și aș zice pas. În Singapore și Egipt am fost în urmă cu peste 30 de ani, când eram mult mai tânără, acum sunt mai precaută.

Cât despre rețete de mâncăruri locale, nu mă bag. Bucătarul familiei era soțul meu, care gătea excelent, iar eu nu am ajuns până acum decât la stadiul de ciorbițe și tocănițe, sufleuri și rulade.

Drept care vă las pe voi să faceți schimb de experiență și mă retrag în vastele-mi apartamente, că se răcește cafeaua.

Nu înainte de a te felicita încă o dată pentru organizarea excursiei și pentru modul în care ne-ai povestit-o.

Bravo!

@Carmen Ion: Mulțumesc, mă onorează ecoul.

În general, partea gastronomică este o parte importantă a unei vacanțe. În particular, pentru mine nu este importantă, este foarte importantă . N-am nicio teamă c-aș putea muri de foame undeva pe globul ăsta pământesc, dar îmi place să știu ce voi mânca când voi ajunge într-un loc.

Cred c-am mai avut noi un schimb de ecouri legat de street-food. Știu foarte bine ce riscuri îmi asum, dar nu mă pot abține. Deși, așa cum spui, condițiile de igienă în care se gătește sunt uneori precare, dacă văd localnicii că mănâncă acolo, nici măcar nu mai stau pe gânduri dacă vreau să gust din ce se vinde prin acele locuri. Am fost norocos până acum, n-am pățit niciodată nimic și asta-mi dă curaj să continui dacă voi mai avea ocazia.

În particular, despre Vietnam pot spune că rămân la concluzia la care am ajuns vizitând această țară. Mănâncă mult mai sănătos ca noi, nu prepară termic în exces mâncarea. Și aici am văzut condiții de preparare a mâncării pe care dacă doamna Von der Leyen le-ar vedea, ar face instant infarct gândindu-se la legislația UE, dar, jur, pe cuvânt de pionier, am plecat de-acasă cu 20 de pastile de furazolidon și ne-am întors tot cu 20

@Pușcașu Marin: Consider că acest review să fie clasat pe primul loc în topul rubricii "unde mâncăm" de oriunde în lumea astea... cu tot cu licența poetică!!!

Am salivat... îmi vine apă-n gură de poftă și am râs de vorbele tale... mi-a plăcut cum ai sintetizat gastronomia vietnameză... sau ce ați mâncat voi pe unde ați umblat... Apropo după vacanțele astea pe tărâmuri asiatice puteți mânca cu bețișoare? Sau cu tacâmuri normale...

În rest să avem zile liniștite și nopți romantice tot timpul, nu doar în vacanțe!

Să vă fie de bine!

Mi-a plăcut ce-ai povestit cu umor și cu savoar

@ANILU: Mulțumesc mult. Orice ecou pe care-l primesc la un articol, mă bucură și îmi dă sentimentul că nu mi-am stors creierii degeaba scriindu-l.

Asta cu clasamentul... e relativă, dar nu pot să nu mă bucur încă odată și să-ți mulțumesc pentru apreciere. Despre mâncatul cu bețișoarele, uite o să pun un link (dacă mă ajută @webmaster): https://amfostacolo.ro/FOTO/GENUINE/d028/28715/31244_115518_54.jpg

Cam la asta m-a dus pe mine capul, inspirat și de niște românași mai șmecheri de prin Oltenia, ca să pot folosi bețișoarele. E cam nașpa prin unele locuri, pentru că n-am primit tacâmuri, dar atâta timp cât voi avea măcar două degete, nu mi-e frică c-o să mor de foame . Însă fără bețișoarele din poza aia, eu nu mai plec de-acasă, neam, în cazul în care voi mai avea ocazia s-ajung prin Asia.

@Pușcașu Marin: Acum patru-cinci ani aveam o cu totul altă perspectivă asupra lumii & vacanțelor. Deși am ajuns în Tailanda în 2016 și totul a mers brici și mi-a mai și plăcut, pe deasupra, încă aveam impresia că Europa e cea care trebuie văzută în mod temeinic, iar în Asia / Africa etc. te duci doar dacă ai treabă pe acolo. Atunci când cineva drag bâzâia să meargă în Vietnam de una singură , am stat cu spaimă, mi se părea că ar fi o adevărată aventură și, într-un fel, m-am bucurat că pandemia a oprit acea călătorie.

Între timp văd altfel lucrurile. Te înțeleg perfect când spui că mai vrei o dată în Vietnam și sper să ajung și eu pe acolo cândva, chiar dacă destinația nu e încă în fruntea listei de priorități.

Contribuie la asta faptul că prețurile în Europa au luat-o razna, dar nu ăsta e factorul decisiv. Am descoperit farmecul altor culturi și, vorba ta, încerc să văd cât mai mute cât mă țin încă oasele.

Revin cu ecoul, am avut oarece probleme cu mouse-ul și ecoul precedent „a zburat”

Mi-a plăcut ce-ai povestit cu umor și cu „savoare” ce-ați „băgat la ghiozdan” pe-acolo! Despre poze... ce să mai spun arată într-un mare fel, mi-au făcut cu ochiul toate cele văzute (bănuiesc că și cele nevăzute arătau la fel de bine! )

Mi-au mai plăcut, de asemeni, și titlurile premiilor acordate de tine, bine alese și plăcut urechii rimate

N-am mâncat niciodată homar (sau lobster ), n-am avut ocazia, dar dacă s-ar ivi n-ași pregeta să mănânc, chiar dacă nu mă dau pe spate „fructele mării” ! Cât de mare sau mic ar fi, l-ași împărți cu jumătatea mea mai bună , în ultima vreme mănânc mai puțin decât la tinerețe.

Ca și Carmen, nici eu nu mă omor cu gătitul, fac mâncărurile știute în bucătăria românească! Prefer să fac alte lucruri, de pildă, să citesc o carte sau să fac (dezleg) careuri „rebus” , mă relaxează mult mai bine!

Mă bucur că ne-ai spus/arătat și nouă cam ce mănâncă vietnamezii sau turiștii ce se află pe-acolo, lucru pentru care te felicit și... trimit mulți

@Pușcașu Marin: Să revin și la subiect .

Eu am un diabet, nu foarte agresiv, dar de care încerc să țin seama, deci nu consum prea multă pâine - absența aceasteia nu m-ar deranja. (În India m-am îngrășat vreo două kilograme tocmai pentru că, neplăcându-mi altceva, am băgat în mine lipii și orez.) Chiar îmi place mâncarea vietnameză, din punctul ăsta de vedere m-aș acomoda perfect. Și îmi place și să bag kilometraj, prin urmare pot urma întocmai traseul vostru, ba chiar cu adaosuri!

_______

Ai povestit excepțional de frumos aventura în Vietnam, te felicit pentru tot ce ai scris și îți mulțumesc. Acest ultim articol e cireașa de pe tort, am savurat fiecare cuvințel .

OK, am priceput că nu vom primi niciun supliment. Nu-ți rămâne decât să spui, ca în vechime: Acta est fabula, plaudite! Eu sunt deja în picioare.

Dar... urmează o viitoare vacanță, pe care, desigur, ne-o vei istorisi !

@adso: Până prin 2018 când spuneam Asia, spuneam China. Din punct de vedere turistic. Apoi, chiar pe 27 martie 2020 trebuia să plecăm în Vietnam și Cambodgia. N-am mai plecat, știi bine de ce.

Din 2022, când lumea a început să se deschidă din nou turismului, am văzut că în Europa prețurile au luat-o total razna. Așa că ne-am reorientat către Asia. Și nu regret deloc decizia luată. Lăsând la o parte prețurile, e cu totul și cu totul altă cultură, altă viziune asupra vieții de zi cu zi. Și de ce nu, altă gastronomie .

Clar Europa are ce oferi din punct de vedere turistic. Eu sunt” bolnav” cu pietroaie vechi, istorie și aș avea muuuulte locuri pe care nu le-am vizitat încă, unde aș putea să-mi tratez” boala” . Dar... las deoparte banii, deși nu sunt de neglijat, nu mă mai trage ața să merg undeva în Europa, unde pe lângă faptul că las o groază de bani să mai fiu și împroșcat cu roșii sau cu apă de către localnici. Culmea, au și ei dreptatea lor, dar eu ce vină am?

Ziceai acum ceva timp într-un ecou că ți s-a deschis apetitul pentru țările cu stan la coadă. Eu îți doresc, ca după ce le vei fi terminat de vizitat să” descifrezi” și frecvența” bâzâitului” acelui cineva drag și să mergi și prin Indochina. Vorba Doamnei Profeanu, n-o să regreți.

@doinafil: Știți care e culmea? Articolul ăsta a fost cel mai ușor de scris. Dar cred c-am explicat de mai multe ori de ce. Până și cântarul meu știe . Când scriu articole despre obiective turistice mi-e ceva mai greu. Pentru că trebuie să mă bazez pe fotografiile făcute, pe ce-mi mai notez eu pe ici, pe colo sau pe ce-mi aduc aminte.

Pentru mine gătitul e hobby și o metodă de-a mă relaxa în același timp (o fi pleonasm? - un hobby ar trebui să te relaxeze prin definiție... în fine). Nu mă bag prea des la mâncăruri tradiționale românești, pentru că atât mama cât și soția mea sunt muuult peste mine. Fructele de mare, printre altele, sunt treaba mea acasă, dar ne limităm la creveți și calamar. Homar am mâncat odată în Thailanda, anul trecut și nu pot să zic că m-a dat pe spate. E bun, nimic de zis, merge cu un vin roze și se spune că e un bun afrodisiac (nu mai țin minte partea asta cu afrodisiacul ). Eu, în amatorismul meu, l-am asociat cu o carne de pui ținută în apă de mare. Plus că dacă n-ai clește de-ăla de spart cochilia, e mai greu. Aș mai mânca, dar e greu de unul singur.

O chestie pe care n-am scris-o în articol și pe care n-aș rata-o dac-aș mai merge odată acolo, în foarte multe locuri se oferă turiștilor cursuri de gătit mâncare vietnameză. Și au o chestie simpatică. La sfârșitul cursului, fiecare mănâncă ce-a gătit . Am văzut că ar costa undeva spre 20 de dolari un curs de-ăsta de vreo două ore și chiar îmi pare rău că n-am rupt ceva timp ca să particip la această activitate.

Mă bucur că v-a plăcut ce-ați citit, mulțumesc pentru vizită și pentru ecou.

@adso: Cred că ți-am spus că suntem colegi de suferință la partea asta cu glicemia peste normal. Eu cu pâinea, de multe ori mă gândesc c-am fi ca-ntr-o dragoste de-aia cu năbădăi. Trei, patru luni suntem certați, apoi o lună ne” iubim sincer” , eh... chestii de-astea.

N-am simțit lipsa pâinii în Vietnam, mai ales că aproape peste tot, orezul este din partea casei. Mă refer aici la orezul simplu, fiert, fără nimic în el, pe care ți-l aduc la masă într-un bol, la o adică pe post de pâine. Chiar am văzut de multe ori persoane care pun orezul în supă, chiar dacă deja are noodles în ea și o mănâncă ca atare.

Eh, cu tot orezul mâncat și cu tăițeii făcuți din orez, prin Da Nang am simțit într-o zi o stare de-aia de leșin. Mă cam luase cu transpirație rece pe chelie, deși erau 30 de grade afară, mi se cam împupăza privirea. Știi ce zicea glicometrul? 63. Hipoglicemie. Cel puțin în cazul meu, în care organismul s-a învățat cu 120+. Așa că și din punctul ăsta de vedere pot spune c-am fost pe deplin satisfăcut de bucătăria vietnameză.

Despre ultima parte a ultimului tău ecou, ce să zic? Mulțumesc mult, mă onorează și da, urmează ceva mai atipic pentru mine. Ceva dintr-o vacanță mai de relaxare. Ăăăă, vacanța s-a terminat, de povestit ziceam

@Pușcașu Marin:

@Pușcașu Marin: Eu aş propune să îţi acordăm premiul cel foarte mare pentru scrieri referitoare la mâncare şi să eliminăm categoria 'Unde mâncăm'. Mai are oare cineva chef de alte delicatese după ce te citeşte pe tine?

În timpul lecturii mi te imaginam cu şorţul în acea bucătărie în care ai avut acces. Deşi nu ne-am văzut, din expozeurile tale mi te închipui mai 'zdravăn' la kile şi, automat, un şef printre pirpirii vietnamezi pe care îi zoreai să mestece în supe că vin ăştia de la AFA la degustare.

Pe pariu că toţi cititorii articolului au avut porniri de glande salivare!

Eu, cel puţin, am rememorat puzderiile de castronaşe cu 'n'-şpe feluri de sosuri întinse pe masă la un prânz sau cină, castelele de pacheţele de primăvară sau gâdigăniile de mare.

Mai râvnesc şi acum la acele fructe - printre care şi bostanul acela imens căruia îi spun Jack fruit din care mâncam la greu în orice moment al zilei.

Plus altele de a căror existenţă - sau combinaţii de gusturi - habar nu aveam...

Mi-ai făcut poftă teribilă de mango cu sare portocalie. Strâmbaţi din nas? Ia încercaţi şi mai povestim apoi...

Mulţam de cârca asta de articole despre Vietnam!

PS Sper ca starea de bine invocată în răspunsul adresat lui @AZE vine de la ceva luat înainte de slana cu ceapa roşie şi brânză... Că la noi în Ardeal nu merge fără...

@Marius 72: Mă bucur c-ai amintit de mango cu sare. Am mîncat și noi la Hue. Parcă a pus tanti de-acolo și-un praf de piper. Foarte interesant gustul.

Mulțumesc mult pentru toate ecourile și toate comentariile pe care le-ai avut la articolele despre Vietnam. Au fost, dacă vrei, ca sarea pe felia de mango . Contează mult un comentariu constructiv al cuiva care a fost acolo.

@Pușcașu Marin:

Si care ar fi prima bucatarie din lume?

Probabil ca bucataria thailandeza este mai cunoscuta decat cea vietnameza, de aceea este considerata asa. Multa lume considera ca bucataria vietnameza este cea mai buna si eu cred ca asa este, desi am mancat-o numai in Europa si sunt convins ca la ea acasa e cu totul altceva.

@Yoda: Băieții ăștia pricepuți în domeniu zic că bucătăria franceză ar fi number one. Deși pe mine nu mă dă pe spate, cine-s eu, să-i contrazic?

Așa cum ziceam și prin articol, am avut șansa să bag la "ghiozdan" și prin Thailanda și prin comparație, raportat desigur la gusturile mele, mi-a plăcut mult mai mult mâncarea vietnameză.

Înțeleg din ecoul tău că îți place mâncarea vietnameză și nu pot decât să mă bucur.

Și pentru că tot am pomenit de ecoul tău, mulțumesc mult că l-ai scris.

@Pușcașu Marin: Daaa... si bucataria franceza este grozava!

@Pușcașu Marin:

Reușesc, într-un târziu, să comentez şi eu pe aici. Aşteptam acest articol, dar aveam şi oarecare temeri

Se pare că semănăm destul de mult, dar doar până la un punct. Şi mie îmi place să mănânc, nu cred să fie vreo surpriză pentru cine mă cunoaşte , dar nu orice şi nu oriunde. Tot din fragedă pruncie, dar şi ani buni mai târziu, şi eu urlam, însă nu neapărat de foame, cât pentru a-mi manifesta zgomotos şi convingător refuzul de a consuma o mâncare sau alta, spre disperarea părinţilor nevoiţi să facă „imposibilul” pentru a nu le rămâne copilul nemâncat.

În continuare sunt extrem de mofturoasă, refuz să mănânc numeroase mâncăruri, în principal din cauza unuia sau mai multor ingrediente, însă compensez cu succes cu felurile care îmi plac.

Asemănările dintre noi se opresc aici. Mie nu-mi place să gătesc, o fac rar şi doar de nevoie. De ieşit îmi iese binişor, deh, la mine cred că se aplică de fiecare dată vorba aia cu „norocul începătorului” , eu fiind veşnic „începătoare” la acest capitol

În ultimii ani este tot mai simplu să găteşti, pe net găsind reţete şi filmuleţe explicative pentru tot ce-ţi trece prin minte. Nu sunt în competiţie cu nimeni, ştiu cu ochii închişi drumul până la espressorul de cafea din bucătărie la ore la care soţul încă doarme şi oricum sunt singura băutoare de cafea din casă . Cam la atât se rezumă cel mai des drumurile mele la bucătărie.

@Pușcașu Marin:

Tot cam pe atunci am început şi noi vacanţele pe afară. Şi pentru mine curiozitatea de a mânca şi altceva a fost şi este încă mare, dar şi reticenţa este pe măsură. Din experienţă pot spune că, deşi mare parte din cele testate nu au fost chiar pe gustul meu, totuşi a meritat să-mi satisfac curiozitatea. Sunt însă şi feluri de mâncare de care m-am îndrăgostit şi aştept cu mare nerăbdare fiecare nouă ocazie de a le savura.

Norocul meu aş zice că a fost acela că am descoperit sistemul all inclusive, devenind o fană convinsă încă de la prima experienţă de acest gen, „aprofundând” apoi temeinic în anii care au urmat şi diversificând în ţări de pe mai multe continente. Mai greu mi-a fost în ţările în care nu se practică AI-ul, dar şi acolo am căutat să rezerv hoteluri cu cât mai multe mese incluse.

În ceea ce priveşte documentarea, o fac cu mult simţ de răspundere la celelalte capitole şi doar la modul general pe partea de gastronomie locală, deşi nu sunt o persoană superficială. Când abordez o nouă destinaţie, îmi este suficient să citesc despre câteva „chestii” tradiţionale ţării respective, pe care îmi propun să le încerc.

Aşa recomandă toţi medicii, doar că eu, Gică Contra, fac taman pe dos. Asta acasă, pentru că în concediu mănânc bine la micul dejun, mai sar peste masa de prânz chiar plătită şi „recuperez” seara la cină

Informaţia nu este prea încurajatoare pentru mine, care mănânc carne cât cuprinde şi pentru care cea mai bună legumă este porcul , deci legume mai rar spre deloc. Am reuşit cu mari eforturi să reduc mult din dulciuri, mai mult de teama de a nu da glucometrul peste cap, dar nu m-aş putea abţine de la fructele, pentru noi exotice, de la mama lor.

@Pușcașu Marin:

De fapt, nu îţi "reproşam", ci doar te îndemnam să scrii şi despre "mâncătoriile" încercate.

Revenind la subiectul articolului, chiar dacă mie nu mi s-a părut corectă abordarea, nu pot să nu recunosc că mi-a plăcut şi m-am şi amuzat totodată. Ai ales calea cea mai uşoară şi fără prea multă bătaie de cap, ai sintetizat excelent şi, cu mult umor, ţi-a ieşit foarte bine. Mi-ar fi plăcut să fi scris măcar despre câte un restaurant, mai reprezentativ sau care ţi-a plăcut ţie mai mult, din fiecare zonă pe unde ai umblat, pentru că vorbim de o ţară mare

Felicitări pentru pledoaria extrem de convingătoare făcută bucătăriei vietnameze!

De fapt, tu nu prea ne-ai povestit UNDE ai mâncat, ci mai mult despre CE ai mâncat, dar e bine şi aşa.

Pe mine mă convinseseşi deja că în Vietnam se mănâncă ieftin şi, mai important, că nu mori de foame.

Nu am nicio problemă să sorb zeama direct din castron, însă tehnica folosirii beţişoarelor nu am prins-o şi pace. Pentru neiniţiaţi nu există şi posibilitatea de a primi o lingură normală?

M-ar tenta să încerc să mănânc şi o supă din asta la micul dejun, chiar dacă nu am făcut-o până acum. Totuşi oricât aş alterna Pho Bo cu Pho Ga mi se pare cam mult să fac asta în fiecare zi vreme de trei săptămâni.

Cu street food-ul eu încă am o problemă. Încerc destul de greu să o depăşesc pe aici pe la noi, însă parcă nu m-aş încumeta prin alte locuri.

Dacă peste partea cu creveţii folosiţi şi în loc de rest , homarii şi celelalte lighioane marine am trecut foarte uşor, când am citit despre cura făcută cu fructul pasiunii am suspinat din greu cuprinsă de amintiri şi nostalgii şi nu mă refer acum la privirile languroase de june îndrăgostit 😊).

Am făcut şi eu cură de fructul pasiunii în Dominicană vreo lună cumulat, dar fără vreun "efect" vizibil şi unde mai pui că soţului meu nu i-a plăcut nici măcar cu miere deasupra , dar toată atmosfera de acolo era suficient de „inspiraţională”

Am regăsit fructul pasiunii ani mai târziu prin Madeira, la fel, având un gust perfect, divin, mult diferit de cel al fructelor cumpărate din supermarketurile din Bucureşti.

Ai terminat de povestit despre Vietnam şi te pregăteşti cu articolele despre a doua parte a acelei vacanţe, aşa-i?

Eu zic să te grăbeşti să scrii pentru că februarie aproape bate la uşă cu o nouă maxivacanţă 😊

@nicole33: Nu poate decât să mă bucure foarte mult faptul că am primit aceste ecouri consistente de la tine . Am citit multe articole scrise de tine despre hotelurile în care v-ați petrecut voi vacanțele și am înțeles că partea gastronomică ocupă un loc important în vacanțele voastre.

Încă de cînd m-am apucat de scris, am gândit acest articol să fie despre ce se poate mânca în Vietnam și mai puțin unde se poate mânca. În fine, am zis eu câteva vorbe despre locuri, referindu-mă generic la restaurante sau piețe de noapte. Nu-i vorbă, așa cum zicea și @Yoda într-un ecou mai sus, acum poți mânca în toată Europa, inclusiv la noi, mîncare din gastronomia oricărei țări din Asia, așa că nici mîncarea vietnameză nu-i greu de găsit dacă ții neapărat s-o încerci. Dar parcă altfel e acolo, la mama ei. Gătită de ei, cu ingredientele proaspete culese din grădinile lor, nu ambalate și exportate în Europa.

Eu gătesc pentru că-mi place să gătesc, nu numai pentru că-mi place să mănânc. Chiar și în vacanță, dacă n-am micul dejun inclus, e” jobul” meu să-l pregătesc și chiar îmi exercit acest” job” cu mare plăcere. Iar prin restaurante, dacă mănînc ceva local care-mi place, intru peste ei în bucătărie și nu mă las până nu-mi dau rețeta. Rar mi s-a întâmplat să mă refuze cineva. Pe lângă fizicul care mă recomandă a fi mare mâncău, am și ceva texte pe care le iau tot timpul cu mine și după ce-i ridic în slăvi pentru mâncarea lor, se înmoaie și s-apucă să dicteze .

@nicole33: Acum despre restaurante... în principiu, europenii primesc și tacâmuri. Dar au fost cîteva locuri unde a trebuit să folosim exclusiv bețișoarele, sau... mâinile . Eu n-am apăsări de-astea. Adică ar fi culmea să stau și să mă uit la mâncare doar pentru că n-am lingură sau furculiță. De-aia mi-a dat statul român două mâini, ca să mă descurc .

Am zis că mi-ai” reproșat” , punând ca și aici ghilimelele de rigoare și am luat-o ca atare, ca un îndemn despre a scrie despre locuri în care am mâncat. Da-s multe și nu prea am răbdare. Dar uite, promit c-o să scriu, atunci când, așa cum ai intuit, voi scrie ceva și despre Thailanda, un articol despre un restaurant din Phuket la care am fost și anul trecut și anul acesta. Și ca să anticipez puțin, îți spun că se cheamă Cappadocia și în niciun caz nu are profil thailandez

Am citit io în bobi și în zarurile de la Yams c-ai zburat în ultima vreme mai mult de trei ore. Ăăăă, cu două zboruri de 5-6 ore fiecare, cu escală la Doha de vreo 3-4 ore, cât să vezi puțin și aeroportul Hamad, poți ajunge la Phuket. Ce vreau eu să spun... și în Thailanda fructul pasiunii și atmosfera sunt la fel de” inspiraționale” ca în Dominicană .

Cât privește 2025... din păcate n-o să fie cu nicio vacanță de-asta lungă. Ne-am hotărât să luăm o pauză. Eu trebuie să” strâng” niște zile de vacanță, pe care să le reportez în 2026. Dac-om fi sănătoși și ne-or lăsa nebunii ăștia în pace cu războaiele lor, mi-aș dori o vacanță luuuungă, cea mai lungă pe care am făcut-o. Vreo patruzeci și ceva de zile.

Mulțumesc mult pentru ecouri. N-am ce face, mă repet. Întotdeauna îmi face o mare plăcere să le primesc .

@Pușcașu Marin:

Stai liniştit că m-am prins imediat de stratagemă, astfel scăpând de sarcina de a acoperi mâncătoriile vizitate timp de aproape trei săptămâni.

Nu am înţeles eu prea bine cum stă treaba cu pieţele astea de noapte despre care doar am auzit, însă bănuiesc că este o aglomerare de mâncătorii unde fiecare îşi alege ce-i face mai mult cu ochiul, ofertele fiind în mare măsură asemănătoare.

Îţi dai seama că după serialul ăsta al tău voi fi tentată să văd şi eu cam despre ce este vorba. Poate îmi va plăcea, poate nu. Problema este însă alta: neavând propriul termen de comparaţie cu "originalul", nu voi şti niciodată cât de mult seamănă cu cea de acolo, de la mama ei.

Aceeaşi problemă am avut-o şi când am încercat prin resorturile unde am fost restaurantele a la carte cu specificul unor bucătării necunoscute mie. Nu am fost prea convinsă că aşa trebuie să fie la gust unele feluri tradiţionale, dar nici nu puteam să-i contrazic

Mie îmi place doar să mănânc şi atunci nu sunt interesată de reţetele respective. În bucătăriile localurilor nu-mi bag nasul, iar în caz de live cooking, apreciez show-ul, dar studiez şi condiţiile de igienă în care se găteşte. Am şi eu piticii mei, chiar dacă nu lucrez la OPC

Au fost câteva cazuri în care, încântată de cele mâncate, am transmis felicitări şi mulţumiri bucătarului şi m-am trezit cu el la masă, mulţumindu-mi la rândul lui şi neştiind ce să ne mai ofere. Un bacşiş generos am lăsat abia la plecare.

Soţul meu mai şi filmează cu gândul să experimenteze în bucătăria noastră de acasă, dar rar se şi concretizează ceva.

@Pușcașu Marin:

M-ai liniştit cumva în legătură cu tacâmurile totuşi necesare. De descurcat, m-aş descurca şi eu, pentru că tot două mâini am şi nu aş ezita să le folosesc la nevoie, însă aş prefera să plec cu un set de tacâmuri de acasă, just in case.

Nu ştiu cât a fost intuiţie şi cât dorinţă de a afla mai multe despre această destinaţie care a intrat relativ recent în sfera mea de interes.

Dacă ai revenit la acelaşi restaurant, spune multe. Aici m-aş descurca fără nicio problemă, pentru că ador specificul

Aştept cu mare interes impresiile din sejurul thailandez.

Într-adevăr, anul acesta ne-am obrăznicit puţin şi am forţat deja limitele cu două zboruri mai lungi, fără să mai cerem acordul medicului, dar cu ceva emoţii, recunosc. Din fericire, a fost bine şi deja am mai planificat o chestie similară pentru ianuarie

Am avut ocazia în vacanţa recent încheiată să încerc şi mâncarea thai, dar, ca fraiera, am ales altceva. Însă promit să-mi fac lecţiile conştiincios înainte de o eventuală rezervare

Ce perioadă consideri că ar fi mai potrivită pentru Thailanda?

Referitor la vacanţele 2025 / 2026 nu este cazul să-mi dau cu părerea. Tu ştii mult mai bine ce îţi doreşti şi mai ştiu şi cât de riguros planifici totul.

Până atunci, mai putem citi una alta despre un resort nou şi frumos fără copii gălăgioşi şi despre peşti coloraţi şi zglobii, nu înşiraţi pe farfurie

@nicole33: Prin ghidurile turistice se spune că perioada optimă pentru a vizita plajele din Thailanda este decembrie-februarie. Dar, fiind considerat sezon de vârf, prețurile sunt pe măsură, la fel și aglomerația. În 2023 am ales perioada 1-14 martie, iar anul acesta 1-12 martie. Dacă anul trecut a fost destul de liber, pentru că thailandezii au ales destul de târziu să relaxeze condițiile de călătorie după pandemie, anul ăsta a fost ceva mai aglomerat, dar nu de speriat. Temperatura aerului a fost de 28-29 de grade, temperatura apei 29-30 de grade . Părerea mea e că și martie e o lună bună, mai ales că temperatura aerului nu prea mai sare de 30 de grade.

Piețele de noapte sunt cam ca zonele de food din mall-uri, doar că-s în aer liber. O mulțime de tarabe cu mâncare care se prepară de multe ori chiar în fața ta și o zonă cu muuuulte mese unde stai și consumi ce ți-ai luat de mâncare. Sau poți lua pentru acasă. Dar nu merită. Atmosfera face toți banii. Chiar dacă nu vrei să mănânci acolo, o vizită nu trebuie ratată. Spectacolul de arome și culori e unic.

Da, se” coace” ceva week-end-ul ăsta despre un resort pe care l-am vizitat în același timp cu altcineva care a ales altă destinație și ale cărei review-uri le citesc cu mare interes . Dar datoria înainte de toate. Conducerea superioară de partid și de stat a dat ordin să-mi iau la mână magneții, să-i șterg de praf și să-i reorganizez puțin. Nu-s” decât” vreo 1,200, așa că am de treabă. Dar sper să termin și articolul pe care vreau să-l scriu.