Hotelul 'The Council' din Sibiu

TIPĂREȘTE

In Piata Mica a celei mai culturale capitale a Europei, piata care mie imi place mai mult deca “cea mare”, gasiti un hotel nu prea mare. Dar modern. Si cu o deservire gozava. Daca la hotelul "Sambata de Sus" (despre care am scris un review), receptionerul Costel era “fac-totum”, sau “titirezul” unitatii hoteliere, aici, la hotelul " The Council", veti intalni doua receptionere tinere si simpatice, firi pozitive si optimiste, care va vor raspunde la orice intrebare iar daca exista vreuna la care n-au gasit raspuns, vei auzi ”asteptati va rog o clipa, ca sa ma informez”. Omul sfinteste locul.

Imi plac hotelurile la care nu stelele lor te fac sa te simti bine ci oamenii ce se afla sub acele stele.

Sosesc in ziua de vineri pe la ora 15, (camera single rezervata, 50 euro) in orasul regelui Cioaba si al noului presedinte al tarii. Eram mandru ca o rupeam cat de cat si pe nemteste si pe romanes, limba din care cunoasteam doar o formula de politete si o injuratura. Suficient! Aceste 2 cuvinte mi-au fost mereu de folos, in functie de cum ma intorceam din deplasari, cu sau fara portmoneu. Parchez masina undeva in jurul Pietii Mici, (sunt o multime de masini parcate pe strazile din jurul celor doua piete pietonale), unde ajungi cel mai repede trecand pe sub “Podul Mincinosilor”, a carei legenda v-am detailat-o intr-un review anterior. E martie, e “inca” iarna, pe drum a nins, a plouat, eu fredonam intr-una “Have you ever seen the rain”, si “Ploua” (Zoe Alecu), va dau voie sa alegeti...

Iau rucsacul, si-l car dupa mine vreo 100 de metri, stiu de pe “google satelite map”, ca coltul dupa care se afla intrarea in hotelul The Council e mai ascuns, important e sa gasesc coltul. Piata Mica o cunosc bine. Intalnesc o tanara politista. “Stiti cumva unde e hotelul Council? E fosta Primarie sau fostul Consiliu al orasului... “. "Nu stiu dom’le", imi raspunde ea cu un zambet tanar. Fantastic cum barbatii nu se pot supara pe o femeie ce zambeste sincer si care ii raspunde gales, duios si cu buzele pana dincolo de urechi”. "E la 50 de metri de Podul Mincinosilor” adaug eu... ". ”Ei, pai vorbiti asa!... Luati-o intr-acolo”...

Cred ca principalale locuri de intalnire ale cetatenilor din Sibiu sunt Piata Mare, Piata Mica si Podul Mincinosilor. Ajung la hotel, aflu ca in curand noaptea, se va intra si aici cu cifru (cod) pe care e bine sa ti-l notezi pe-o hartie in caz ca vii la hotel tarziu si cherchelit, (asa e intrarea de noapte si in Occident in hotelurile mici, cu o tastatura aflata chiar la intrare). Si nu va fie teama, la revenire, puteti bate codul de mai multe ori, chiar daca cifrele va vor aparea ca prin ceata sau va joaca pe sub ochi, nu e ca la bancomat, care dupa a treia incercare va blocheaza banii... Urc la etajul unu... E cald e bine, afara ninge dar nu ca-n povestile copilariei ci cu lapovita, frig si vant.

La receptie ma intampina o dom; ’soara, Florina, o fata minunata, a carei meserie de receptioner turistic i se potriveste ca o manusa. Aflu ca a lucrat la un hostel, (stiti voi ce e un hostel? -un hotel de o juma’ de stea si-un sfert, in care se doarme cu rucsacul la picioare, pentru mai multa siguranta, exista cate 4-5-6-8 persoane intr-o camera, pentru 6-8 euro patul), apoi, capatand experienta, fata a ajuns la acest hotel mai bun. Florina nu mai pridideste cu ofertele. “Aveti in camera, cutare si cutare servicii, servim micul dejun intre orele 8-11... daca intarziati, va pastram cate ceva (!!!)... etc, etc... ” Aici nu pot sa nu fac o remarca malitioasa, atunci cand la un hotel din urbea mea, nu-i dau numele, la ora trecuta fix, s-a strans tot micul dejun de pe masa si eu si cu cei doi turisti ai mei din Belgia am ramas cu buzele umflate, gatlejurile uscate si stomacul gol.

La ora 15, cand am ajuns la hotel, Florina era prezenta la receptie, apoi, am revenit tarziu, dupa “ce s-a spart cheful din prima zi cu grupul”, la ora 23, si am gasit-o tot acolo, la recepetie, in fata computerului... ” A doua zi, colega ei, ne spune´”stiti, la plecare, daca doriti, ma scol pe la 4 dimineata si va chem doua taxiuri pentru aeroport, stiu ca cheking-ul incepe pe la ora 6”.

De fapt ce are deosebit acest hotelul de patru stele?

Servicul de receptie e permanent-receptionerii fac “de garda”, precum medicii. Apeluri gen ”Sarut mana, un taxi va rog la 1 noaptea, la “night clubul cutare si altul care sa ma aduca la hotel inapoi, pe la 6 dimineata ca sa trag si eu un pui de somn”, sunt frecvente.

Zau! , nu e usor “job”-ul de receptioner la un hotel de lux.

Mai beneficiati la Hotel Council de Lobby Bar, “Serviciu de Concierge, zilnic 8-21”, camere de nefumatori, serviciu de Hauskeeping zilnic, servicii de masaj, Babbysitting, tur al orasului cu ghid, translator (aceste ultime patru servicii se fac cu programare prealabila), plus transport la aeroportul International Sibiu, Wi-Fi gratis in camera si in spatiile publice, (animalele mici de companie sunt acceptate pana la 5 Kg-contra cost, cainii utilitari pentru nevazatori sunt bineveniti si nu se percep taxe), Sala de Conferinte, Mini Bar in camera, presa locala si nationala proaspete, “See-view”-ul spre mare aici e inlocuit cu “Little Market view” si “Bridge of liars view” (vedere spre Piata Mica si Podul Mincinosilor”) sau vedere spre Turnul Sfatului.

Turnul Sfatului dateaza din secolul al XIII-lea si pasajul de sub el era folosit ca poarta de intrare in a doua centura de fortificatii a cetatii. El a fost folosit ca turn de veghe, depozit de grane, foisor de foc, inchisoare, muzeu de stiinte naturale, expozitii și ca punct de belvedere pentru oras sau imprejurimi, in zilele senine, se vad muntii Fagarasului, acoperiti cu cusmele lor vesnice de nea. Turnul se mai numeste si “turnul sclavilor”, iata deci ca avem si noi un “Turn al Londrei", de unde nu mai ieseai viu, (London Tower) sau o “Conciergerie” pariziana, unde erau inchisi raufacatorii natiei.

Initial am gasit o “gaura” intre doua masini pe strada Notarilor (barbatii mereu gasesc cate o gaura daca tin neaparat), nu departe de hotel, am luat un bilet de parcare cu 1 leu de la un automat (gasesti peste tot) si l-am pus sub parbriz. Pe bilet scria... ”parcare valabila pana a doua zi la ora 8”, apoi, trebuia reimprospatat cu inca 1 leu. Dar, la sfatul unui amic, mi-am adus bolidul in fata hotelului, caci parcarea era gratis. Subit, s-a produs un ambuteiaj uman temporar, nimeni nu mai vazuse o masina “dernier cri” ca a mea, masina care a implinit de curand aproape un sfert de secol (pssst, va rog sa nu ma turnati la Politie ca n-o sa mai vedeti nici un review de-acum incolo!... si daca tot ati ciulit urecheza, va mai zic ca Sibiul are si zece “night-cluburi”, le gasiti pe internet, mereu cand vin amici din Vest, mi se pune aceasta intrebare). Masina mea, pe care turistii mei au privit-o cu admiratie, pentru ca era germana si pe mine cu mila, pentru ca eram doctor, masina cu care am facut inconjorul Pamantului de vreo 7 ori, detine un record greu de egalat pe AFA, record ce a domnit (sub fundul si conducerea mea, ca altcineva n-a avut curajul sa urce in ea) exact cat si dictatura noastra de trista amintire, adica-24 de ani... dar, asta e! din "harem-ul meu de second-hand”-uri, i-a venit randul si celei mai tinere dintre ele sa zburde nitel.

Ca sa vezi ce insemana un motor german, rezista mai mult decat o dictatura!...

In afara de faptul ca n-are lift, hotelul e ireprosabil iar deservirea lui, e “si mai si”. “Daca va e prea cald in camera, va rog sa mai invartiti de butoanele convectoarelor”... ne soptesc receptionerele. Interiorul e simpatic, multe tablouri pe pereti, unul reperezinta Hermannstadt-ul de demult, mobilierul e de epoca, pana si ceainicul e de pe vremea bunicilor mei, pe holuri sunt multe oglinzi si flori, gasesti covoare persiane in camere si in sala de mese, te simti parca teleportat cu un secol sau chiar cu doua, in urma... Micul dejun inclus in pret e abundent (un fel de “all inclusiv bulgaresc sau turcesc”, curatenia e desavarsita. Luam micul dejun la ora 8 fara un sfert, apoi revenim pe la ora 12 si ceva... fata de la receptie ne intreaba daca ne-am saturat... noi ezitam... ne mai comanda cate o omleta cu sunca si salam si cate o cafea, drept “bonus” din partea casei... Wow!... nu refuzam, suntem sportivi si trebuie sa ne pastram forma fizica.

Ce-am cautat eu la Sibiu pe-o vreme ploioasa? (a doua zi a fost insa o minunata zi de primavara)... Pai, stiti cum vine traba? , ... de mine s-au lipit mai de graba limbile straine decat banii multi, asa ca am devenit translator si un fel de ghid ocazional pentru grupurile mele de prieteni sau sportivi, care, cum au ocazia, stiu sa ma scoata din casa. Si eu, care sunt mort dupa excursii, nu le refuz niciodata. Anul trecut au venit francezii, anul acesta nemtii. Oare americanii cand vor veni (?). Se pare ca cea mai valoroasa parte a corpului meu (pe langa picioare si portmoneu), e timpanul, retin usor aproape orice cuvant strain de circulatie locala.

De la etaj, de la hotelul Council, am ochit cu amicii mei o baraca cu “kurtos kolaci”. Am caborat si am cumparat cativa. Am intrat in discutie cu cele doua tinere secuience de la “kurtosi”... ”Nu va e frig sa stati toata ziua aici? ”... “Nuuuuu... noi suntem din Ciuc si Odorhei, ba chiar, aici, ni se pare ca e prea cald... ”

Va ecomand cu caldura acest hotel inedit, Council, din Piata Mica din Sibiu, aflat “vis-a-vis de” Podul Mincinosilor si de baraca cu “kurtosi” secuiesti, va asigur ca ambientul si calitatea serviciilor nu e deloc o minciuna, ci e “adevarul absolut”, e poate piatra filozofala nicicand gasita dar vesnic cautata de toti savantii lumii.

---

VIZUALIZĂRI: 1806 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI